Multilingual Scriptures Home » Romanian Cornilescu Bible » Lamentations
| Romanian Cornilescu Bible | ||
| Chapter # | Verse # | Verse Detail |
| 1 | 1 | Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atît de plină de popor altă dată! A rămas ca o văduvă! Ea, care altă dată era mare între neamuri, fruntaşă printre ţări, a ajus roabă astăzi! |
| 1 | 2 | Plînge amarnic noaptea, şi -i curg lacrămi pe obraji. Niciunul din toţi cei ce o iubeau n'o mîngîie; toţi prietenii ei au părăsit -o, şi i s'au făcut vrăjmaşi. |
| 1 | 3 | Iuda a plecat în pribegie, din pricina apăsării şi muncilor grele. Locuieşte în mijlocul neamurilor, şi nu găseşte odihnă! Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai cînd îi era mai mare strîmtorarea. |
| 1 | 4 | Drumurile Sionului sînt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porţile lui sînt pustii, preoţii lui oftează; fecioarele lui sînt mîhnite, şi el însuş este plin de amărăciune. |
| 1 | 5 | Asupritorii lui sar biruitori, vrăşmaşii lui sînt mulţămiţi. Căci Domnul l -a smerit, din pricina mulţimii păcatelor lui; copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului. |
| 1 | 6 | S'a dus dela fiica Sionului toată podoaba ei. Căpeteniile ei au ajuns ca nişte cerbi cari nu găsesc păşune, şi merg fără putere înaintea celui ce -i goneşte. |
| 1 | 7 | În zilele necazului şi ticăloşiei lui, Ierusalimul îşi aduce aminte de toate bunătăţile de cari a avut parte din zilele străbune; cînd a căzut poporul lui în mîna asupritorului, nimeni nu i -a venit în ajutor, iar vrăjmaşii se uitau la el şi rîdeau de prăbuşirea lui. |
| 1 | 8 | Greu de păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scîrbă. Toţi cei ce -l preţuiau îl dispreţuiesc acum, văzîndu -i goliciunea, şi el însuş se întoarce în altă parte şi oftează. |
| 1 | 9 | Necurăţia sta lipită pe poala hainei lui, şi nu se gîndea la sfîrşitul său. A căzut greu de tot. Nimeni nu -l mîngîie. -,,Vezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!`` - |
| 1 | 10 | Asupritorul a întins mîna la tot ce avea el mai scump; ba încă a văzut cum, în Locaşul lui cel sfînt, au intrat neamurile cărora Tu le poruncisei să nu intre în adunarea Ta! |
| 1 | 11 | Tot poporul lui caută pîne suspinînd; şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa. ,,Uită-Te, Doamne, şi priveşte cît de înjosit sînt!`` |
| 1 | 12 | O! voi, cari treceţi pe lîngă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vre o durere ca durerea mea, ca durerea cu care m'a lovit Domnul în ziua mîniei Lui aprinse! |
| 1 | 13 | Mi -a asvîrlit de sus în oase un foc care le arde; mi -a întins un laţ supt picioare, şi m'a dat înapoi. M'a lovit cu pustiire şi o lîncezeală de toate zilele! |
| 1 | 14 | Mîna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele, cari stau împletite şi legate de gîtul meu. Mi -a frînt puterea. Domnul m'a dat în mînile acelora, cărora nu pot să le stau împotrivă. |
| 1 | 15 | Domnul a trîntit la pămînt pe toţi vitejii din mijlocul meu; a strîns o oştire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul; ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda. |
| 1 | 16 | De aceea plîng, îmi varsă lacrămi ochii, căci s'a depărtat dela mine Cel ce trebuia să mă mîngîie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa; fiii mei sînt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit. - |
| 1 | 17 | Sionul întinde mînile rugător, şi nimeni nu -l mîngîie. Domnul a trimes împotriva lui Iacov dejur împrejur vrăjmaşi; Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor. - |
| 1 | 18 | Domnul este drept, căci m'am răzvrătit împotriva poruncilor Lui. Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi-mi durerea! Fecioarele şi tinerii mei s'au dus în robie. |
| 1 | 19 | Mi-am chemat prietenii, dar m'au înşelat, preoţii şi bătrînii mei au murit în cetate, căutînd hrană, ca să-şi ţină viaţa.`` |
| 1 | 20 | ,,Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe, mi s'a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară sabia m'a lăsat fără copii, în casă moartea. |
| 1 | 21 | M'au auzit suspinînd, dar nimeni nu m'a mîngîiat. Toţi vrăjmaşii mei, cînd au aflat de nenorocirea mea, s'au bucurat că Tu ai adus -o; dar vei aduce, vei vesti ziua cînd şi ei vor fi ca mine. |
| 1 | 22 | Adu toată răutatea lor înaintea Ta, şi fă-le cum mi-ai făcut mie, pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinurile mele sînt multe, şi inima îmi este bolnavă.`` |
| 2 | 1 | Vai! în ce întunecime a aruncat Domnul, în mînia Lui, pe fiica Sionului. A asvîrlit din cer pe pămînt podoaba lui Israel, şi nu Şi -a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui, în ziua mîniei Lui! |
| 2 | 2 | Domnul a nimicit, fără milă, toate locuinţele lui Iacov. În urgia Lui, a dărîmat întăriturile fiicei lui Iuda, şi le -a prăvălit la pămînt; a făcut de ocară împărăţia şi căpeteniile ei. |
| 2 | 3 | În mînia Lui aprinsă, a doborît toată puterea lui Israel; Şi -a tras înapoi dela el dreapta, înaintea vrăjmaşului, şi a aprins în Iacov o văpaie de foc care mistuieşte toate dejurîmprejur. |
| 2 | 4 | Şi -a încordat arcul ca un vrăjmaş, Şi -a ridicat dreapta ca un asupritor, şi a prăpădit tot ce era plăcut privirilor, Şi -a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului. |
| 2 | 5 | Ca un vrăjmaş a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel, i -a dărîmat toate palatele, i -a prăbuşit întăriturile, şi a umplut pe fiica lui Iuda de jale şi suspin. |
| 2 | 6 | I -a pustiit cortul sfînt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării sale; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi Sabatul, şi, în mînia Lui năpraznică a lepădat pe împărat şi pe preot. |
| 2 | 7 | Domnul Şi -a dispreţuit altarul, Şi -a lepădat locaşul Său cel sfînt. A dat în mînile vrăjmaşului zidurile palatelor Sionului; au răsunat strigătele în casa Domnului, ca într'o zi de sărbătoare. |
| 2 | 8 | Şi -a pus de gînd Domnul să dărîme zidurile fiicei Sionului; a întins sfoara de măsurat, şi nu Şi -a tras mîna pînă nu le -a nimicit. A cufundat în jale întăritura şi zidurile, cari nu mai sînt, toate, decît nişte dărîmături triste. |
| 2 | 9 | Porţile îi sînt cufundate în pămînt; i -a nimicit şi rupt zăvoarele. Împăratul şi căpeteniile sale sînt între neamuri. Lege nu mai au, |
| 2 | 10 | Bătrînii fiicei Sionului şed pe pămînt şi tac; şi-au presărat ţărînă pe cap, s'au încins cu saci; fecioarele Ierusalimului îşi pleacă la pămînt capul. |
| 2 | 11 | Mi s'au strors ochii de lacrămi, îmi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe pămînt, din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor şi pruncilor de ţîţă leşinaţi pe uliţele cetăţii. |
| 2 | 12 | Ei ziceau către mamele lor: ,,Unde este pîne şi vin?`` Şi cădeau leşinaţi ca nişte răniţi pe uliţele cetăţii, îşi dădeau sufletul la pieptul mamelor lor. |
| 2 | 13 | ,,Cu ce să te îmbărbătez şi cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului? Cu cine să te pun alături, şi cu ce să te mîngîi, fecioară, fiica Sionului? Căci rana ta este mare ca marea: cine va putea să te vindece? |
| 2 | 14 | Proorocii tăi ţi-au proorocit vedenii deşarte şi amăgitoare, nu ţi-au dat pe faţă nelegiuirea, ca să abată astfel robia dela tine, ci ţi-au făcut proorocii mincinoase şi înşelătoare. |
| 2 | 15 | Toţi trecătorii bat din palme asupra ta, şuieră şi dau din cap împotriva fiicei Ierusalimului, şi zic: ,,Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă, şi bucuria întregului pămînt?`` |
| 2 | 16 | Toţi vrăjmaşii tăi deschid gura împotriva ta, fluieră, scrîşnesc din dinţi, şi zic: ,,Am înghiţit -o!`` ,,Da, aceasta este ziua pe care o aşteptam, am ajuns -o şi o vedem!`` |
| 2 | 17 | Domnul a înfăptuit ce hotărîse, a împlinit cuvîntul pe care -l sorocise de multă vreme, a nimicit fără milă; a făcut din tine bucuria vrăjmaşului, a înălţat tăria asupritorilor tăi! |
| 2 | 18 | Inima lor strigă către Domnul... Zid al fiicei Sionului, varsă zi şi noapte şiroaie de lacrămi! Nu-ţi da niciun răgaz, şi ochiul tău să n'aibă odihnă! |
| 2 | 19 | Scoală-te şi gemi noaptea cînd încep străjile! Varsă-ţi inima ca nişte apă, înaintea Domnului! Ridică-ţi mîinile spre El pentru viaţa copiilor tăi, cari mor de foame la toate colţurile uliţelor! |
| 2 | 20 | Uită-Te, Doamne, şi priveşte: cui i-ai făcut Tu aşa? Să mănînce femeile rodul pîntecelui lor, pruncii desmierdaţi de mînile lor? Să fie măcelăriţi preoţii şi proorocii în Locaşul cel sfînt al Domnului? |
| 2 | 21 | Copiii şi bătrînii stau culcaţi pe pămînt în uliţe; fecioarele şi tinerii mei au căzut ucişi de sabie; i-ai ucis, în ziua mîniei Tale, şi i-ai jungheat fără milă. |
| 2 | 22 | Ai chemat groaza din toate părţile peste mine, ca la o zi de sărbătoare. În ziua mîniei Domnului, n'a scăpat unul şi n'a rămas cu viaţă. Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine, mi i -a nimicit vrăjmaşul!`` |
| 3 | 1 | Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui. |
| 3 | 2 | El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină. |
| 3 | 3 | Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua. |
| 3 | 4 | Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele. |
| 3 | 5 | A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere. |
| 3 | 6 | Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna. |
| 3 | 7 | M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele. |
| 3 | 8 | Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea. |
| 3 | 9 | Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările. |
| 3 | 10 | Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns. |
| 3 | 11 | Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit. |
| 3 | 12 | Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui. |
| 3 | 13 | În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui. |
| 3 | 14 | Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei. |
| 3 | 15 | M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin. |
| 3 | 16 | Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă. |
| 3 | 17 | Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea. |
| 3 | 18 | Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.`` |
| 3 | 19 | ,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!`` |
| 3 | 20 | Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine. |
| 3 | 21 | Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: |
| 3 | 22 | Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt, |
| 3 | 23 | ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare! |
| 3 | 24 | ,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. |
| 3 | 25 | Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută. |
| 3 | 26 | Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului. |
| 3 | 27 | Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui. |
| 3 | 28 | Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz; |
| 3 | 29 | să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea; |
| 3 | 30 | să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări. |
| 3 | 31 | Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna. |
| 3 | 32 | Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare: |
| 3 | 33 | căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor. |
| 3 | 34 | Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări, |
| 3 | 35 | cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt, |
| 3 | 36 | cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul? |
| 3 | 37 | Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului? |
| 3 | 38 | Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele? |
| 3 | 39 | De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui! |
| 3 | 40 | Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul. |
| 3 | 41 | Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd: |
| 3 | 42 | ,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!`` |
| 3 | 43 | În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă. |
| 3 | 44 | Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră. |
| 3 | 45 | Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare. |
| 3 | 46 | Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră. |
| 3 | 47 | De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire. |
| 3 | 48 | Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu. |
| 3 | 49 | Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz, |
| 3 | 50 | pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea. |
| 3 | 51 | Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele. |
| 3 | 52 | Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre. |
| 3 | 53 | Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine. |
| 3 | 54 | Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!`` |
| 3 | 55 | Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii. |
| 3 | 56 | Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.`` |
| 3 | 57 | În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!`` |
| 3 | 58 | Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa! |
| 3 | 59 | Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate. |
| 3 | 60 | Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea. |
| 3 | 61 | Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea, |
| 3 | 62 | cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea. |
| 3 | 63 | Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură. |
| 3 | 64 | Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor! |
| 3 | 65 | Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor! |
| 3 | 66 | Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!`` |
| 4 | 1 | Vai! cum s'a înegrit aurul, şi cum s'a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfîntului Locaş pela toate colţurile uliţelor! |
| 4 | 2 | Cum sînt priviţi acum fiii Sionului, cei aleşi şi preţuiţi ca aurul curat altă dată, cum sînt priviţi acum, vai! Ca nişte vase de pămînt, şi ca o lucrare făcută de mînile olarului! |
| 4 | 3 | Chiar şi şacalii îşi apleacă ţîţa, şi dau să sugă puilor lor; dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struţii din pustie. |
| 4 | 4 | Limba sugătorului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete; copiii cer pîne, dar nimeni nu le -o dă. |
| 4 | 5 | Ceice se hrăneau cu bucate alese, leşină pe uliţe. Ceice fuseseră crescuţi crescuţi în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi! |
| 4 | 6 | Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decît păcatul Sodomei, care a fost nimicită într'o clipă, fără să fi pus cineva mîna pe ea. |
| 4 | 7 | Voivozii ei erau mai strălucitori decît zăpada, mai albi decît laptele; trupul le era mai roş decît mărgeanul; faţa le era ca safirul. |
| 4 | 8 | Dar acum înfăţişarea le este mai negricioasă decît funinginea; aşa că nu mai sînt cunoscuţi pe uliţe, pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul. |
| 4 | 9 | Ceice pier ucişi de sabie sînt mai fericiţi decît ceice pier de foame, cari cad sleiţi de puteri, din lipsa roadelor cîmpului! |
| 4 | 10 | Femeile, cu toată mila lor, îşi fierb copiii, cari le slujesc ca hrană, în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu. |
| 4 | 11 | Domnul Şi -a sleit urgia, Şi -a vărsat mînia aprinsă; a aprins în Sion un foc, care -i mistuie temeliile. |
| 4 | 12 | Împăraţii pămîntului n'ar fi crezut şi nici unul din locuitorii lumii n'ar fi crezut că protivnicul, care -l împresura, are să intre pe porţile Ierusalimului. |
| 4 | 13 | Iată roada păcatelor proorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi, cari au vărsat în mijlocul lui sîngele celor neprihăniţi! |
| 4 | 14 | Rătăceau ca orbii pe uliţe, mînjiţi de sînge, aşa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor. |
| 4 | 15 | ,,Depărtaţi-vă, necuraţilor!`` li se striga, ,,la o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!`` Cînd fugeau pribegind încoace şi încolo, printre neamuri, se spunea: ,,Să nu mai locuiască aici!`` |
| 4 | 16 | În mînia Lui Domnul i -a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei! Vrăjmaşul n'a căutat la faţa preoţilor, nici n'a avut milă de cei bătrîni. |
| 4 | 17 | Şi acolo ni se sfîrşeau ochii, şi aşteptam zădarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam, care totuş nu ne -a izbăvit. |
| 4 | 18 | Ne pîndeau paşii, ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre; ni se apropia sfîrşitul, ni se împliniseră zilele... Da, ne venise sfîrşitul! |
| 4 | 19 | Prigonitorii noştri erau mai iuţi de cît vulturii cerului. Ne-au fugărit pe munţi, şi ne-au pîndit în pustie. |
| 4 | 20 | Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, el, despre care ziceam: ,,Vom trăi supt umbra lui printre neamuri.`` |
| 4 | 21 | ,,Bucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului, care louieşte în ţara Uţ! Dar şi la tine va trece potirul, şi tu te vei îmbăta, şi te vei desgoli! |
| 4 | 22 | Fiica Sionului, nelegiuirea îţi este ispăşită: El nu te va mai trimete în robie. Dar ţie, fiica Edomului, îţi va pedepsi nelegiuirea; şi îţi va da pe faţă păcatele.`` |
| 5 | 1 | ,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara! |
| 5 | 2 | Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări! |
| 5 | 3 | Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve. |
| 5 | 4 | Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim. |
| 5 | 5 | Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă. |
| 5 | 6 | Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne. |
| 5 | 7 | Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele. |
| 5 | 8 | Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor. |
| 5 | 9 | Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie. |
| 5 | 10 | Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei. |
| 5 | 11 | Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda. |
| 5 | 12 | Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste |
| 5 | 13 | Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn. |
| 5 | 14 | Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte. |
| 5 | 15 | S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre. |
| 5 | 16 | A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit! |
| 5 | 17 | Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii, |
| 5 | 18 | este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el. |
| 5 | 19 | Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam! |
| 5 | 20 | Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme? |
| 5 | 21 | Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară! |
| 5 | 22 | Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult |