Multilingual Scriptures Home » Romanian Cornilescu Bible » Song of Solomon
| Romanian Cornilescu Bible | ||
| Chapter # | Verse # | Verse Detail |
| 1 | 1 | Cîntarea cîntărilor, făcută de Solomon. |
| 1 | 2 | Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate desmierdările tale sînt mai bune de cît vinul, |
| 1 | 3 | mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele! |
| 1 | 4 | Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui... Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda desmierdările tale mai mult de cît vinul! Pe drept eşti iubit. |
| 1 | 5 | Sînt neagră, dar sînt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sînt corturile Chedarului, şi cum sînt covoarele lui Solomon. |
| 1 | 6 | Nu vă uitaţi că sînt aşa de negricioasă, căci m'a ars soarele. Fiii mamei mele s'au mîniat pe mine, şi m'au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n'am păzit -o. |
| 1 | 7 | Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? - |
| 1 | 8 | Dacă nu ştii, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor, şi paşte-ţi iezii lîngă colibele păstorilor. |
| 1 | 9 | Cu iapa înhămată la carăle lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea. |
| 1 | 10 | Ce frumoşi îţi sînt obrajii în mijlocul lănţişoarelor dela gît, şi ce frumos îţi este gîtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare! |
| 1 | 11 | Îţi vom face deci lănţişoare de aur, cu stropituri de argint. - |
| 1 | 12 | Cît stă împăratul la masa lui, nardul meu îşi răspîndeşte mirosul. |
| 1 | 13 | Prea iubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihneşte între ţîţele mele. |
| 1 | 14 | Prea iubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă, din viile din En-Ghedi. - |
| 1 | 15 | Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti, cu ochii tăi de porumbiţă! - |
| 1 | 16 | Ce frumos eşti, prea iubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru! - |
| 1 | 17 | Cedrii sînt grinzile caselor noastre, şi chiparoşii sînt pardoselele noastre. - |
| 2 | 1 | Eu sînt un trandafir din Saron, un crin din văi. - |
| 2 | 2 | Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. - |
| 2 | 3 | Ca un măr între copacii pădurii, aşa este prea iubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. |
| 2 | 4 | El m'a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine. |
| 2 | 5 | Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sînt bolnavă de dragostea lui. |
| 2 | 6 | Să-şi pună mîna stîngă supt capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! - |
| 2 | 7 | Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, pînă nu vine ea! - |
| 2 | 8 | Aud glasul prea iubitului meu! Iată -l că vine, sărind peste munţi, săltînd pe dealuri. |
| 2 | 9 | Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată -l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele. |
| 2 | 10 | Prea iubitul meu vorbeşte şi-mi zice: Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso! |
| 2 | 11 | Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s'a dus. |
| 2 | 12 | Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, şi se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre. |
| 2 | 13 | Se pîrguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso. |
| 2 | 14 | Porumbiţă din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută. |
| 2 | 15 | Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strică viile; căci viile noastre sînt în floare. |
| 2 | 16 | Prea iubitul meu este al meu, şi eu sînt a lui; el îşi paşte turma între crini. |
| 2 | 17 | Pînă la răcoarea zilei, şi pînă la lungirea umbrelor, întoarce-te!... Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munţii ce ne despart. |
| 3 | 1 | Am căutat noaptea, în aşternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele; l-am căutat, dar nu l-am găsit... |
| 3 | 2 | M'am sculat, atunci, şi am cutreierat cetatea, uliţele şi pieţele; şi am căutat pe iubitul inimii mele... L-am căutat, dar nu l-am găsit! |
| 3 | 3 | M'au întîlnit păzitorii cari dau ocol cetăţii; şi i-am întrebat: ,,N'aţi văzut pe iubitul inimii mele?`` |
| 3 | 4 | Abia trecusem de ei, şi am găsit pe iubitul inimii mele. L-am apucat, şi nu l-am mai lăsat pînă nu l-am adus în casa mamei mele, în odaia celei ce m'a zămislit. - |
| 3 | 5 | Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp, nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, pînă nu vine ea. - |
| 3 | 6 | Ce se vede suindu-se din pustie, ca nişte stîlpi de fum, în mijlocul aburilor de mir şi de tămîie, înconjurată de toate mirezmele negustorilor de mir? - |
| 3 | 7 | Iată, este pataşca lui Solomon, cu şasezeci de viteji, de jur împrejur, cei mai viteji din Israel. |
| 3 | 8 | Toţi sînt înarmaţi cu săbii, şi toţi sînt deprinşi la luptă, fiecare cu sabia la coapsă, ca să n'aibă nimic de temut în timpul nopţii. |
| 3 | 9 | Împăratul Solomon şi -a făcut această pataşcă din lemn din Liban. |
| 3 | 10 | Stîlpii i -a făcut de argint, rezemătoarea de aur, scaunul de purpură; iar mijlocul împodobit cu o ţesătură aleasă, lucrată de dragostea fiicelor Ierusalimului. |
| 3 | 11 | Ieşiţi, fetele Sionului, şi priviţi pe împăratul Solomon, cu cununa cu care l -a încununat mamă-sa în ziua cununiei lui, în ziua veseliei inimii lui. - |
| 4 | 1 | Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sînt ochi de porumbiţă, supt măhrama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad. |
| 4 | 2 | Dinţii tăi sînt ca o turmă de oi tunse, cari ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă. |
| 4 | 3 | Buzele tale sînt ca un fir de cîrmîz, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, supt măhrama ta. |
| 4 | 4 | Gîtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atîrnă de el, toate scuturi de viteji. |
| 4 | 5 | Amîndouă ţîţele tale sînt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, cari pasc între crini. |
| 4 | 6 | Pînă se răcoreşte ziua, şi pînă fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămîie. |
| 4 | 7 | Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n'ai nici un cusur. |
| 4 | 8 | Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Priveşte din vîrful muntelui Amana, din vîrful muntelui Senir şi Hermon, din vizuinile leilor, din munţii pardoşilor! |
| 4 | 9 | Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănţişoarele dela gîtul tău! |
| 4 | 10 | Ce lipici în desmierdările tale, soro, mireaso! Desmierdările tale preţuiesc mai mult decît vinul, şi mirezmele tale sînt mai plăcute decît toate miroznele! |
| 4 | 11 | Miere picură din buzele tale, mireaso, miere şi lapte se află supt limba ta, şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului. |
| 4 | 12 | Eşti o grădină închisă, soro, mireaso, un izvor închis, o fîntînă pecetluită. |
| 4 | 13 | Odraslele tale sînt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri şi nard; |
| 4 | 14 | nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămîie, smirnă şi aloe, cu cele mai alese mirezme. |
| 4 | 15 | O fîntînă din grădini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban. |
| 4 | 16 | Scoală-te, crivăţule! Vino, vîntule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! -Să intre iubitul meu în grădina lui, şi să mănînce din roadele ei alese! - |
| 5 | 1 | Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu mirezmele mele, îmi mănînc fagurul de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu... -Mîncaţi, prieteni, beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste! - |
| 5 | 2 | Adormisem, dar inima îmi veghea... Este glasul prea iubitului meu, care bate: ,,Deschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cîrlionţii îmi sînt plini de picurii nopţii.`` - |
| 5 | 3 | ,,Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăş? Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăş? |
| 5 | 4 | Dar iubitul meu a vîrît mîna pe gaura zăvorului, şi mi -a fost milă de el atunci. |
| 5 | 5 | M'am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mînile mele picura smirnă, şi de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mînerul zăvorului. |
| 5 | 6 | Am deschis iubitului meu; dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. Înebuneam, cînd îmi vorbea. L-am căutat, dar nu l-am găsit; l-am strigat, dar nu mi -a răspuns. |
| 5 | 7 | Păzitorii cari dau ocol cetăţii m'au întîlnit; m'au bătut, m'au rănit; mi-au luat măhrama străjerii de pe ziduri. |
| 5 | 8 | Vă rog ferbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe iubitul meu, ce -i veţi spune?... Că sînt bolnavă de dragoste! - |
| 5 | 9 | Ce are iubitul tău mai mult de cît altul, o, cea mai frumoasă dintre femei? Ce are iubitul tău mai mult de cît altul, de ne rogi aşa de fierbinte? - |
| 5 | 10 | Iubitul meu este alb şi rumen, osebindu-se din zece mii. |
| 5 | 11 | Capul lui este o cunună de aur curat, pletele lui ca nişte valuri, sînt negre cum e corbul. |
| 5 | 12 | Ochii lui sînt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor, scăldaţi în lapte, şi odihnindu-se în faţa lui plină. |
| 5 | 13 | Obrajii lui sînt ca nişte straturi de mirezme, în cari cresc saduri mirositoare; buzele lui sînt nişte crini, din cari curge cea mai aleasă smirnă. |
| 5 | 14 | Mînile lui sînt nişte inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolit; trupul lui este un chip de fildeş lustruit, acoperit cu pietre de safir; |
| 5 | 15 | picioarele lui sînt nişte stîlpi de marmoră albă, aşezaţi pe nişte temelii de aur curat. Înfăţişarea lui este ca Libanul, pare un tînăr ales ca cedrii. |
| 5 | 16 | Cerul gurii lui este numai dulceaţă şi toată fiinţa lui este plină de farmec. Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! - |
| 6 | 1 | Unde s'a dus iubitul tău, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să -l căutăm şi noi împreună cu tine? - |
| 6 | 2 | Iubitul meu s'a pogorît la grădina lui, la stratul de mirezme, ca să-şi pască turma în grădini, şi să culeagă crini. |
| 6 | 3 | Eu sînt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu; el îşi paşte turma între crini. - |
| 6 | 4 | Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca nişte oşti supt steagurile lor. |
| 6 | 5 | Întoarce-ţi ochii dela mine, căci mă turbură. Perii tăi sînt ca o turmă de capre, cari poposesc pe coama Galaadului. |
| 6 | 6 | Dinţii tăi sînt ca o turmă de oi, cari ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă. |
| 6 | 7 | Obrazul tău este ca o jumătate de rodie, supt măhrama ta... |
| 6 | 8 | Am şasezeci de împărătese, optzeci de ţiitoare, şi fete fără număr, |
| 6 | 9 | dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea; ea este singură la mamă-sa, cea mai aleasă a celei ce a născut -o. Fetele o văd, şi o numesc fericită; împărătesele şi ţiitoarele de asemenea o laudă. - |
| 6 | 10 | ,,Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca nişte oşti supt steagurile lor?`` - |
| 6 | 11 | M'am pogorît în grădina cu nuci, să văd verdeaţa din vale, să văd dacă a înmugurit via, şi dacă au înflorit rodiile. |
| 6 | 12 | Dar fără să bag de seamă, dorinţa mea m'a dus la carăle poporului unui om ales. - |
| 6 | 13 | Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. -Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita ca la nişte fete ce joacă în cor? |
| 7 | 1 | Ce frumoase îţi sînt picioarele în încălţămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sînt ca nişte lănţişoare de pus la gît, lucrate de mînile unui meşter iscusit. |
| 7 | 2 | Pîntecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipseşte vinul mirositor; trupul tău este un snop de grîu, încins cu crini. |
| 7 | 3 | Amîndouă ţîţele tale sînt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare. |
| 7 | 4 | Gîtul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi sînt ca iazurile Hesbonului, de lîngă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care priveşte spre Damasc. |
| 7 | 5 | Capul tău este cum e Carmelul, şi părul capului tău este ca purpura împărătească: pînă şi un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale!... |
| 7 | 6 | Ce frumoasă şi ce plăcută eşti, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor! |
| 7 | 7 | Statura ta este ca finicul, şi ţîţele tale ca nişte struguri. |
| 7 | 8 | Îmi zic: ,,Mă voi sui în finic, şi -i voi apuca crăcile!`` Atunci ţîţele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor. |
| 7 | 9 | Şi gura ta toarnă un vin ales, care curge lin ca răspuns la desmierdările mele, şi alunecă pe buzele noastre cînd adormim! |
| 7 | 10 | Eu sînt a iubitului meu, şi el doreşte de mine. |
| 7 | 11 | Vino, iubitule, haidem să ieşim pe cîmp, să mînem noaptea în sate! |
| 7 | 12 | Dis de dimineaţă ne vom duce la vii, să vedem dacă a înmugurit via, dacă s'a deschis floarea, şi dacă au înflorit rodiile. Acolo îţi voi da dragostea mea. |
| 7 | 13 | Mandragorele îşi răspîndesc mirosul, şi deasupra uşii avem tot felul de roade bune, noi şi vechi, pe cari, pentru tine, iubitule, le-am păstrat. |
| 8 | 1 | O! de ai fi fratele meu, care a supt la ţîţele mamei mele! Cînd te-aş întîlni în uliţă, te-aş săruta, şi nimeni nu m'ar ţinea de rău. |
| 8 | 2 | Te-aş lua şi te-aş aduce la casa mamei mele; ea m'ar învăţa să-ţi dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele. |
| 8 | 3 | Mîna lui cea stîngă să fie supt capul meu, şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze! - |
| 8 | 4 | Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, pînă nu vine ea. - |
| 8 | 5 | Cine este aceea, care se suie din pustie, rezemată de iubitul ei şi zicînd: ,,Te-am trezit supt măr; acolo te -a născut mamă-ta, acolo te -a născut şi te -a făcut ea.`` - |
| 8 | 6 | Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului. |
| 8 | 7 | Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi rîurile n'ar putea s'o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n'ar avea de cît dispreţ. |
| 8 | 8 | Avem o soră micuţă, care n'are încă ţîţe. Ce vom face cu sora noastră în ziua cînd îi vor veni peţitorii? |
| 8 | 9 | Dacă este zid, vom zidi nişte zimţi de argint pe ea; dar dacă este uşă, o vom închide cu o scîndură de cedru. - |
| 8 | 10 | Eu sînt un zid, şi ţîţele mele sînt ca nişte turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace. |
| 8 | 11 | Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat -o unor păzitori; şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint. |
| 8 | 12 | Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli, şi două sute fie celor ce păzesc rodul! - |
| 8 | 13 | Tu, care locuieşti în grădini, nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău: binevoieşte şi fă-mă să -l aud! - |
| 8 | 14 | Vino repede, iubitule, ca o căprioară sau ca puiul de cerb pe munţii plini de mirozne |