Multilingual Scriptures

Multilingual Scriptures Home » Romanian Cornilescu Bible » Psalms

Romanian Cornilescu Bible
Chapter #	Verse #	Verse Detail
1	1	Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!
1	2	Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
1	3	El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfîrşit.
1	4	Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.
1	5	Deaceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
1	6	Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.
2	1	Pentruce se întărîtă nemulţumirile, şi pentruce cugetă popoarele lucruri deşerte?
2	2	Împăraţii pămîntului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicînd:
2	3	,,Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!`` -
2	4	Celce şade în ceruri rîde, Domnul Îşi bate joc de ei.
2	5	Apoi, în mînia Lui, le vorbeşte, şi -i îngrozeşte cu urgia Sa, zicînd:
2	6	,,Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfînt.``
2	7	,,Eu voi vesti hotărîrea Lui,`` -zice Unsul-,,Domnul Mi -a zis: ,Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.
2	8	Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pămîntului în stăpînire!
2	9	Tu le vei zdrobi cu un toiag de fer, şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.`
2	10	Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pămîntului!
2	11	Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurînd.
2	12	Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mînie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mînia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi cîţi se încred în El!
3	1	(Un psalm al lui David, făcut cu prilejul fugii lui dinaintea fiului său Absalom.) Doamne, ce mulţi sînt vrăjmaşii mei! Ce mulţime se scoală împotriva mea!
3	2	Cît de mulţi zic despre mine: ,,Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!`` -
3	3	Dar, Tu, Domane, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul!
3	4	Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfînt.
3	5	Mă culc, adorm, şi mă deştept iarăş, căci Domnul este sprijinul meu.
3	6	Nu mă tem de zecile de mii de popoare, cari mă împresoară de toate părţile.
3	7	Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule! Căci Tu baţi peste obraz pe toţi vrăjmaşii mei, şi zdrobeşti dinţii celor răi.
3	8	La Domnul este scăparea: binecuvîntarea Ta să fie peste poporul Tău.
4	1	(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.) Răspunde-mi, cînd strig, Dumnezeul neprihănirii mele: scoate-mă la loc larg, cînd sînt la strîmtoare! Ai milă, de mine, ascultă-mi rugăciunea!
4	2	Fiii oamenilor, pînă cînd va fi batjocorită slava mea? Pînă cînd veţi iubi deşertăciunea, şi veţi umbla după minciuni? (Oprire.)
4	3	Să ştiţi că Domnul Şi -a ales un om pe care -l iubeşte: Domnul aude cînd strig către El.
4	4	Cutremuraţi-vă, şi nu păcătuiţi! Spuneţi lucrul acesta în inimile voastre cînd staţi în pat: apoi tăceţi.
4	5	Aduceţi jertfe neprihănite, şi încredeţi-vă în Domnul.
4	6	Mulţi zic: ,,Cine ne va arăta fericirea?`` Eu însă zic: ,,Fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne!``
4	7	Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decît au ei cînd li se înmulţeşte rodul grîului şi al vinului.
4	8	Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.
5	1	(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautele. Un psalm al lui David.) Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinurile mele!
5	2	Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog!
5	3	Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.
5	4	Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să -I placă răul; cel rău nu poate locui lîngă Tine.
5	5	Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea,
5	6	şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii cari varsă sînge şi înşală.
5	7	Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în casa Ta, şi să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfînt.
5	8	Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei! Netezeşte calea Ta supt paşii mei.
5	9	Căci nu este nimic adevărat în gura lor; inima le este plină de răutate, gîtlejul le este un mormînt deschis, şi pe limbă au vorbe linguşitoare.
5	10	Loveşte -i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! Fă -i să cadă prin înseşi sfaturile lor. Prăbuşeşte -i în mijlocul păcatelor lor fără număr! Căci se răzvrătesc împotriva Ta.
5	11	Atunci toţi cei ce se încred în Tine, se vor bucura, se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celorce iubesc Numele Tău.
5	12	Căci Tu binecuvintezi pe cel neprihănit, Doamne, şi -l înconjuri cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.
6	1	(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Doamne, nu mă pedepsi cu mînia Ta, şi nu mă mustra cu urgia Ta.
6	2	Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele.
6	3	Sufletul mi -i îngrozit de tot; şi Tu, Doamne, pînă cînd vei zăbovi să Te înduri de mine?
6	4	Întoarce-Te, Doamne, izbăveşte-mi sufletul! Mîntuieşte-mă, pentru îndurarea Ta!
6	5	Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine; şi cine Te va lăuda în locuinţa morţilor?
6	6	Nu mai pot gemînd! În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul, şi-mi scald patul în lacrămi.
6	7	Mi s'a supt faţa de întristare, şi a îmbătrînit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.
6	8	Depărtaţi-vă dela mine, toţi cei ce faceţi răul! Căci Domnul a auzit glasul plîngerii mele!
6	9	Domnul îmi ascultă cererile, şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!
6	10	Toţi vrăjmaşii mei vor fi acoperiţi de ruşine, şi cuprinşi de spaimă; într'o clipă vor da înapoi, acoperiţi de ruşine.
7	1	(O cîntare de jale a lui David. Cîntată Domnului din pricina cuvintelor Beniamitului Cuş.) Doamne, Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea! Scapă-mă de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă,
7	2	ca să nu mă sfîşie ca un leu, care înghite fără să sară cineva în ajutor.
7	3	Doamne, Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău, dacă este fărădelege pe mînile mele,
7	4	dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine, şi n'am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei,
7	5	atunci: să mă urmărească vrăjmaşul şi să m'ajungă, să-mi calce viaţa la pămînt, şi slava mea în pulbere să mi -o arunce! (Oprire).
7	6	Scoală-Te, Doamne, cu mînia Ta! Scoală-Te împotriva urgiei protivnicilor mei, trezeşte-Te ca să-mi ajuţi, şi rînduieşte o judecată!
7	7	Să Te înconjure adunarea popoarelor, şi şezi mai sus decît ea, la înălţime!
7	8	Domnul judecă popoarele: fă-mi dreptate Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea!
7	9	Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi, şi întăreşte pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte!
7	10	Scutul meu este în Dumnezeu, care mîntuieşte pe cei cu inima curată.
7	11	Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mînie în orice vreme.
7	12	Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu îşi ascute sabia, Îşi încordează arcul, şi -l ocheşte,
7	13	îndreptă asupra lui săgeţi omorîtoare şi -i aruncă săgeţi arzătoare!
7	14	Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea, şi naşte înşelăciunea:
7	15	face o groapă, o sapă, şi tot el cade în groapa pe care a făcut -o.
7	16	Fărădelegea pe care a urzit -o, se întoarce asupra capului lui, şi silnicia pe care a făcut -o, se pogoară înapoi pe ţeasta capului lui.
7	17	Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui, şi voi cînta Numele Domnului, Numele Celui Prea Înalt.
8	1	(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui David.) Doamne, Dumnezeul nostru, cît de minunat este Numele Tău pe tot pămîntul! Slava Ta se înalţă mai pe sus de ceruri.
8	2	Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţîţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva protivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare.
8	3	Cînd privesc cerurile-lucrarea mînilor Tale-luna şi stelele pe cari le-ai făcut,
8	4	îmi zic: ,,Ce este omul, ca să Te gîndeşti la el? Şi fiul omului, ca să -l bagi în seamă?
8	5	L-ai făcut cu puţin mai pe jos decît Dumnezeu, şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.
8	6	I-ai dat stăpînire peste lucrurile mînilor Tale, toate le-ai pus supt picioarele lui:
8	7	oile şi boii laolaltă, fiarele cîmpului,
8	8	păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor.
8	9	Doamne, Dumnezeul nostru, cît de minunat este Numele Tău pe tot pămîntul!
9	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi ,,Mori pentru fiul``. Un psalm al lui David.) Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.
9	2	Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cînta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalte,
9	3	pentrucă vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină, şi pier dinaintea Ta.
9	4	căci Tu îmi sprijineşti dreptatea şi pricina mea, şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
9	5	Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.
9	6	S'au dus vrăjmaşii! N'au rămas din ei decît nişte dărîmături vecinice! Nişte cetăţi dărîmate de Tine! Li s'a şters pomenirea!
9	7	Ei s'au dus, dar Domnul împărăteşte în veac, şi Şi -a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
9	8	El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.
9	9	Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.
9	10	Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
9	11	Cîntaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!
9	12	Căci El răzbună sîngele vărsat, şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.
9	13	Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei, şi ridică-mă din porţile morţii,
9	14	ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului, şi să mă bucur de mîntuirea Ta.
9	15	Neamurile cad în groapa pe care au făcut -o, şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
9	16	Domnul Se arată, face dreptate, şi prinde pe cel rău în lucrul mînilor lui. (Joc de instrumente. Oprire.)
9	17	Cei răi se întorc la locuinţa morţilor: toate neamurile cari uită pe Dumnezeu.
9	18	Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.
9	19	Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!
9	20	Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sînt decît oameni! (Oprire.)
10	1	Pentruce stai aşa de departe, Doamne? Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz?
10	2	Cel rău, în mîndria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.
10	3	Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.
10	4	Cel rău zice cu trufie: ,,Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!`` Iată toate gîndurile lui.
10	5	Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sînt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor protivnicilor lui.
10	6	El zice în inima lui: ,,Nu mă clatin, în veci sînt scutit de nenorocire!``
10	7	Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi supt limbă are răutate şi fărădelege.
10	8	Stă la pîndă lîngă sate, şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pîndesc pe cel nenorocit.
10	9	Stă la pîndă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pîndă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde, şi -l trage în laţul lui:
10	10	se îndoaie, se pleacă, şi -i cad săracii în ghiare!
10	11	El zice în inima lui: ,,Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!``
10	12	Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mîna! Nu uita pe cei nenorociţi!
10	13	Pentruce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentruce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?
10	14	Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mînă pricina lor. În nădejdea Ta se lasăcel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.
10	15	Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte -i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
10	16	Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sînt nimicite din ţara Lui.
10	17	Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,
10	18	ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, şi ca să nu mai însufle groaza omul cel luat din pămînt.
11	1	La Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi: ,,Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?``
11	2	Căci iată că cei răi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns celor cu inima curată.
11	3	Şi cînd se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?
11	4	Domnul este în Templul Lui cel sfînt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, şi ploapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.
11	5	Domnul cearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.
11	6	Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vînt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.
11	7	Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui.
12	1	(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor.
12	2	Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.
12	3	Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie,
12	4	pe cei ce zic: ,,Sîntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre sînt cu noi: cine ar putea să fie stăpîn peste noi?``
12	5	,,Pentrucă cei nenorociţi sînt asupriţi şi pentrucă săracii gem, acum``, zice Domnul, ,,Mă scol, şi aduc mîntuire celor obijduiţi.``
12	6	Cuvintele Domnului sînt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pămînt, şi curăţit de şapte ori. -
12	7	Tu, Doamne, îi vei păzi, şi -i vei apăra de neamul acesta pe vecie.
12	8	Pretutindeni mişună cei răi, cînd domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.
13	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Pînă cînd, Doamne, mă vei uita neîncetat? Pînă cînd Îţi vei ascunde Faţa de mine?
13	2	Pînă cînd voi avea sufletul plin de griji, şi inima plină de necazuri în fiecare zi? Pînă cînd se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?
13	3	Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n'adorm somnul morţii,
13	4	ca să nu zică vrăjmaşul meu: ,,L-am biruit!`` Şi să nu se bucure protivnicii mei, cînd mă clatin.
13	5	Eu am încredere în bunătătea Ta, sînt cu inima veselă, din pricina mîntuirii Tale:
13	6	cînt Domnului, căci mi -a făcut bine!
14	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Nebunul zice în inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!`` S'au stricat oamenii, fac fapte urîte; nu este niciunul care să facă binele.
14	2	Domnul Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, şi care să caute pe Dumnezeu.
14	3	Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, niciunul măcar.
14	4	Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvîrşesc fărădelegea, de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea, şi nu cheamă pe Domnul?
14	5	Ei vor tremura de spaimă, cînd Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
14	6	Rîdeţi voi de nădejdea celui nenorocit... dar scăparea lui este Domnul.
14	7	O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!...
15	1	(Un psalm al lui David.) Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfînt?
15	2	-Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu, şi spune adevărul din inimă.
15	3	Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său, şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său.
15	4	El priveşte cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit, dar cinsteşte pe ceice se tem de Domnul. El nu-şi ia vorba înapoi, dacă face un jurămînt în paguba lui.
15	5	El nu-şi dă banii cu dobîndă, şi nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă aşa, nu se clatină nici odată.
16	1	(O cîntare a lui David.) Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.
16	2	Eu zic Domnului: ,,Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!``
16	3	Sfinţii, cari sînt în ţară, oamenii evlavioşi, sînt toată plăcerea mea.
16	4	Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n'aduc jertfele lor de sînge, şi nu pun numele lor pe buzele mele.
16	5	Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
16	6	O moştenire plăcută mi -a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi -a fost dată.
16	7	Eu binecuvintez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci pînă şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.
16	8	Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: cînd este El la dreapta mea, nu mă clatin.
16	9	De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.
16	10	Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.
16	11	Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sînt bucurii nespuse, şi desfătări vecinice în dreapta Ta.
17	1	(O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
17	2	Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
17	3	Dacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gîndesc.
17	4	Cît priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvîntul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;
17	5	paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.
17	6	Strig către Tine, căci m'asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvîntul meu!
17	7	Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi -i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!
17	8	Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,
17	9	de cei răi, cari mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă împresoară.
17	10	Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.
17	11	Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pîndesc ca să mă trîntească la pămînt.
17	12	Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pîndă în culcuşul lui.
17	13	Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară -l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!
17	14	Scapă-mă de oameni, cu mîna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pîntecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sînt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
17	15	Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.
18	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
18	2	Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
18	3	Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.
18	4	Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;
18	5	mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.
18	6	Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.
18	7	Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.
18	8	Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
18	9	A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.
18	10	Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.
18	11	Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
18	12	Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.
18	13	Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.
18	14	A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.
18	15	Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
18	16	El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.
18	17	m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.
18	18	Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
18	19	El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.
18	20	Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:
18	21	căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
18	22	Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.
18	23	Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.
18	24	Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.
18	25	Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;
18	26	cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.
18	27	Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.
18	28	Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.
18	29	Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
18	30	Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.
18	31	Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
18	32	Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
18	33	El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele
18	34	El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.
18	35	Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.
18	36	Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.
18	37	Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.
18	38	Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.
18	39	Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.
18	40	Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
18	41	Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
18	42	Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.
18	43	Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.
18	44	El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.
18	45	Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.
18	46	Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,
18	47	Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,
18	48	şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.
18	49	Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.
18	50	El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.
19	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mînilor Lui.
19	2	O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.
19	3	Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit:
19	4	dar răsunetul lor străbate tot pămîntul, şi glasul lor merge pînă la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.
19	5	Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:
19	6	răsare la un capăt al cerurilor, şi îşi isprăveşte drumul la celalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.
19	7	Legea Domnului este desăvîrşită, şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.
19	8	Orînduirile Domnului sînt fără prihană, şi veselesc inima; poruncile Domnului sînt curate şi luminează ochii.
19	9	Frica de Domnul este curată, şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sînt adevărate, toate sînt drepte.
19	10	Ele sînt mai de preţ decît aurul, decît mult aur curat; sînt mai dulci decît mierea, decît picurul din faguri.
19	11	Robul Tău primeşte şi el învăţătura dela ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.
19	12	Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe cari nu le cunosc!
19	13	Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mîndrie, ca să nu stăpînească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
19	14	Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne, Stînca mea şi Izbăvitorul meu!
20	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,
20	2	să-ţi trimeată ajutor din locaşul Său cel Sfînt, şi să te sprijinească din Sion!
20	3	Să-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mîncare, şi să primească arderile tale de tot! (Oprire.)
20	4	Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima, şi să-ţi împlinească toate planurile tale!
20	5	Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta, şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale!
20	6	Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său, şi -i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfînt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.
20	7	Unii se bizuiesc pe carăle lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.
20	8	Ei se îndoaie şi cad; dar noi ne ridicăm şi rămînem în picioare.
20	9	Scapă, Doamne, pe împăratul, şi ascultă-ne cînd Te chemăm!
21	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, împăratul se bucură de ocrotirea puternică, pe care i -o dai Tu. Şi cum îl umple de veselie ajutorul Tău!
21	2	I-ai dat ce -i dorea inima, şi n'ai lăsat neîmplinit ce -i cereau buzele.
21	3	Căci i-ai ieşit înainte cu binecuvîntări de fericire, şi i-ai pus pe cap o cunună de aur curat.
21	4	Îţi cerea viaţa, şi i-ai dat -o: o viaţă lungă pentru totdeauna şi pe vecie.
21	5	Mare este slava lui în urma ajutorului Tău. Tu pui peste el strălucirea şi măreţia.
21	6	Îl faci pe vecie o pricină de bunecuvîntări, şi -l umpli de bucurie înaintea Feţii Tale.
21	7	Căci împăratul se încrede în Domnul; şi bunătatea Celui Prea Înalt îl face să nu se clatine.
21	8	Mîna ta, împărate, va ajunge pe toţi vrăjmaşii tăi, dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc,
21	9	şi -i vei face ca un cuptor aprins, în ziua cînd te vei arăta; Domnul îi va nimici în mînia Lui, şi -i va mînca focul.
21	10	Le vei şterge sămînţa de pe pămînt, şi neamul lor din mijlocul fiilor oamenilor.
21	11	Ei au urzit lucruri rele împotriva ta, au făcut sfaturi rele, dar nu vor izbuti.
21	12	Căci îi vei face să dea dosul, şi vei trage cu arcul tău asupra lor.
21	13	Scoală-te, Doamne, cu puterea Ta, şi vom cînta şi vom lăuda puterea Ta.
22	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca ,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plîngerile mele?
22	2	Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă.
22	3	Totuş Tu eşti Cel Sfînt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
22	4	În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi -i izbăveai.
22	5	Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămîneau de ruşine.
22	6	Dar eu sînt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
22	7	Toţi ceice mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
22	8	,,S'a încrezut în Domnul! Să -l mîntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubeşte!`` -
22	9	Da, Tu m'ai scos din pîntecele mamei, m'ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele;
22	10	de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta, din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
22	11	Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
22	12	O mulţime de tauri sînt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.
22	13	Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte.
22	14	Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu.
22	15	Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus în ţărîna morţii.
22	16	Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mînile şi picioarele:
22	17	toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pîndesc şi mă privesc;
22	18	îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
22	19	Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!
22	20	Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor!
22	21	Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!
22	22	Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
22	23	Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi -L! Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi -L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel!
22	24	Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă cînd strigă către El.
22	25	În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
22	26	Cei săraci vor mînca şi se vor sătura, ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!
22	27	Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
22	28	Căci a Domnului este împărăţia: El stăpîneşte peste neamuri.
22	29	Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa.
22	30	O sămînţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei.
22	31	Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.
23	1	(O cîntare a lui David.) Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
23	2	El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă;
23	3	îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
23	4	Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mîngîie.
23	5	Tu îmi întinzi masa în faţa protivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
23	6	Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului pînă la sfîrşitul zilelor mele.
24	1	(Un psalm al lui David.) Al Domnului este pămîntul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!
24	2	Căci El l -a întemeiat pe mări, şi l -a întărit pe rîuri.
24	3	Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica pînă la locul Lui cel Sfînt? -
24	4	Cel ce are mînile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună, şi nu jură ca să înşele.
24	5	Acela va căpăta binecuvîntarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mîntuirii lui.
24	6	Iată partea de moştenire a celor ce -L cheamă, a celor ce caută Faţa Ta, Dumnezeul lui Iacov. -
24	7	Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi vecinice, ca să intre Împăratul slavei! -
24	8	,,Cine este acest Împărat al slavei?`` -Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte.
24	9	Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi vecinice, ca să intre Împăratul slavei! -
24	10	,,Cine este acest Împărat al slavei?`` -Domnul oştirilor: El este Împăratul slavei! -(Oprire).
25	1	La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.
25	2	În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!
25	3	Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.
25	4	Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale.
25	5	Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mîntuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!
25	6	Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci sînt vecinice.
25	7	Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţa mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!
25	8	Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.
25	9	El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.
25	10	Toate cărările Domnului sînt îndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legămîntul şi poruncile Lui.
25	11	Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!
25	12	Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s'o aleagă.
25	13	El va locui în fericire, şi sămînţa lui va stăpîni ţara.
25	14	Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legămîntul făcut cu El le dă învăţătură.
25	15	Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.
25	16	Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sînt părăsit şi nenorocit.
25	17	Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu!
25	18	Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele.
25	19	Vezi cît de mulţi sînt vrăjmaşii mei, şi cu ce ură mare mă urmăresc.
25	20	Păzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine cînd mă încred în Tine!
25	21	Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, cînd îmi pun nădejdea în Tine!
25	22	Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.
26	1	(Un psalm al lui David.) Fă-midreptate, Doamne, căci umblu în nevinovăţie, şi mă încred în Domnul, fără şovăire.
26	2	Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii şi inima!
26	3	Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei, şi umblu în adevărul Tău.
26	4	Nu şed împreună cu oamenii mincinoşi, şi nu merg împreună cu oamenii vicleni.
26	5	Urăsc adunarea celor ce fac răul, şi nu stau împreună cu cei răi.
26	6	Îmi spăl mînile în nevinovăţie, şi aşa înconjur altarul Tău, Doamne,
26	7	ca să izbucnesc în mulţămiri, şi să istorisesc toate minunile Tale.
26	8	Doamne, eu iubesc locaşul Casei Tale, şi locul în care locuieşte slava Ta.
26	9	Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoşii, nici viaţa cu oamenii cari varsă sînge,
26	10	ale căror mîni sînt nelegiuite, şi a căror dreaptă este plină de mită!
26	11	Eu umblu în neprihănire; izbăveşte-mă, şi ai milă de mine!
26	12	Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă: voi binecuvînta pe Domnul în adunări.
27	1	(Un psalm al lui David.) Domnul este lumina şi mîntuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?
27	2	Cînd înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănînce carnea, tocmai ei-prigonitorii şi vrăjmaşii mei-se clatină şi cad.
27	3	Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s'ar teme. Chiar război de s'ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.
27	4	Un lucru cer dela Domnul, şi -l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui.
27	5	Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde supt acoperişul cortului Lui, şi mă va înălţa pe o stîncă.
27	6	Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, cari mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui în sunetul trîmbiţei, voi cînta şi voi lăuda pe Domnul.
27	7	Ascultă-mi, Doamne, glasul cînd Te chiem: ai milă de mine şi ascultă-mă!
27	8	Inima îmi zice din partea Ta: ,,Caută Faţa Mea!`` Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!
27	9	Nu-mi ascunde Faţa Ta, nu îndepărta cu mînie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mîntuirii mele!
27	10	Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.
27	11	Învaţă-mă, Doamne, calea Ta, şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
27	12	Nu mă lăsa la bunul plac al protivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi, şi nişte oameni, cari nu suflă decît asuprire.
27	13	O! dacă n'aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pămîntul celor vii!...
27	14	Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!
28	1	(Un psalm al lui David.) Doamne, către Tine strig. Stînca mea! Nu rămînea surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se pogoară în groapă.
28	2	Ascultă glasul rugăciunilor mele, cînd strig către Tine, şi cînd îmi ridic mînile spre locaşul Tău cel Sfînt.
28	3	Nu mă lua de pe pămînt împreună cu cei răi şi cu oamenii nelegiuiţi, cari vorbesc de pace aproapelui lor şi, cînd colo, au răutate în inimă.
28	4	Răsplăteşte-le după lucrările lor şi după răutatea faptelor lor, răsplăteşte-le după lucrarea mînilor lor! Dă-le plata care li se cuvine!
28	5	Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mînilor Lui. Să -i doboare şi să nu -i mai scoale!
28	6	Binecuvîntat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele.
28	7	Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi sînt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, şi -L laud prin cîntările mele.
28	8	Domnul este tăria poporului Său, El este Stînca izbăvitoare a unsului Său.
28	9	Mîntuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvîntează moştenirea Ta! Fii păstorul şi sprijinitorul lor în veci.
29	1	(Un psalm al lui David.) Fiii lui Dumnezeu, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste.
29	2	Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte!
29	3	Glasul Domnului răsună pe ape, Dumnezeul slavei face să bubue tunetul: Domnul este pe ape mari.
29	4	Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului este măreţ.
29	5	Glasul Domnului sfarmă cedrii; Domnul sfarmă cedrii Libanului;
29	6	îi face să sară ca nişte viţei, şi Libanul şi Sirionul sar ca nişte pui de bivoli.
29	7	Glasul Domnului face să ţîşnească flăcări de foc,
29	8	glasul Domnului face să se cutremure pustia; Domnul face să tremure pustia Cades.
29	9	Glasul Domnului face pe cerboaice să nască; El despoaie pădurile; în locaşul Lui totul strigă: ,,Slavă!``
29	10	Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie cînd cu potopul, şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie.
29	11	Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvintează pe poporul Său cu pace.
30	1	(Un psalm. O cîntare pentru sfinţirea Casei Domnului, făcută de David.) Te înalţ, Doamne, căci m'ai ridicat, şi n'ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine.
30	2	Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, şi Tu m'ai vindecat.
30	3	Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din locuinţa morţilor, Tu m'ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară în groapă.
30	4	Cîntaţi Domnului, voi cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfînt!
30	5	Căci mînia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plînsul, iar dimineaţa veselia.
30	6	Cînd îmi mergea bine, ziceam: ,,Nu mă voi clătina niciodată!``
30	7	Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezasei pe un munte tare... dar Ţi-ai ascuns Faţa, şi m'am turburat.
30	8	Doamne, eu am strigat către tine, şi m'am rugat Domnului, zicînd:
30	9	,,Ce vei cîştiga dacă-mi verşi sîngele, şi mă pogori în groapă? Poate să Te laude ţărîna? Poate ea să vestească credincioşia Ta?
30	10	Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!`` -
30	11	Şi mi-ai prefăcut tînguirile în veselie, mi-ai deslegat sacul de jale, şi m'ai încins cu bucurie,
30	12	pentruca inima mea să-Ţi cînte, şi să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!
31	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta!
31	2	Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stîncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
31	3	Căci Tu eşti Stînca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.
31	4	Scoate-mă din laţul, pe care mi l-au întins vrăjmaşii. Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!
31	5	În mînile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!
31	6	Eu urăsc pe ceice se lipesc de idoli deşerţi, şi mă încred în Domnul.
31	7	Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu,
31	8	şi nu mă vei da în mînile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.
31	9	Ai milă de mine, Doamne, căci sînt în strîmtorare: faţa, sufletul, şi trupul mi s'au topit de întristare;
31	10	mi se sfîrşeşte viaţa în durere, şi anii în suspinuri. Mi s'au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, şi-mi putrezesc oasele!
31	11	Din pricina protivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; ceice mă văd pe uliţă, fug de mine.
31	12	Sînt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărîmat.
31	13	Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domneşte împrejur, cînd se sfătuiesc ei împreună împotriva mea, şi uneltesc să-mi ia viaţa.
31	14	Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: ,,Tu eşti Dumnezeul meu!``
31	15	Soarta mea este în mîna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!
31	16	Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta!
31	17	Doamne, să nu rămîn de ruşine cînd Te chem. Ci să rămînă de ruşine cei răi, şi ei să se pogoare muţi în locuinţa morţilor!
31	18	Să amuţească buzele mincinoase, cari vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!
31	19	O, cît de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
31	20	Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce -i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile-cari -i clevetesc.
31	21	Binecuvîntat să fie Domnul, căci Şi -a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc'aş fi fost într'o cetate întărită.
31	22	În pornirea mea nechibzuită, ziceam: ,,Sînt izgonit dinaintea Ta!`` Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, cînd am strigat spre Tine.
31	23	Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mîndri.
31	24	Fiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!
32	1	(Un psalm al lui David. O cîntare.) Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit!
32	2	Ferice de omul, căruia nu -i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie!
32	3	Cîtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
32	4	Căci zi şi noapte mîna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pămîntul de seceta verii.
32	5	Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: ,,Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!`` Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.
32	6	De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s'ar vărsa ape mari, pe el nu -l vor atinge de loc.
32	7	Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjuri cu cîntări de izbăvire.
32	8	,,Eu-zice Domnul-te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s'o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.``
32	9	Nu fiţi ca un cal sau ca un catîr fără pricepere, pe cari -i struneşti cu un frîu şi o zăbală cu cari -i legi, ca să nu se apropie de tine. -
32	10	De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul, este înconjurat cu îndurarea Lui.
32	11	Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!
33	1	Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le şade bine cîntarea de laudă.
33	2	Lăudaţi pe Domnul cu arfa, lăudaţi -L cu alăuta cu zece coarde.
33	3	Cîntaţi -I o cîntare nouă! Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!
33	4	Căci Cuvîntul Domnului este adevărat, şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.
33	5	El iubeşte dreptatea şi neprihănirea; bunătatea Domnului umple pămîntul.
33	6	Cerurile au fost făcute prin Cuvîntul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii lui.
33	7	El îngrămădeşte apele mării într'un morman, şi pune adîncurile în cămări.
33	8	Tot pămîntul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!
33	9	Căci el zice, şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă.
33	10	Domnul răstoarnă sfaturile Neamurilor, zădărniceşte planurile popoarelor.
33	11	Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie, şi planurile inimii Lui, din neam în neam.
33	12	Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul, pe care Şi -l alege El de moştenire!
33	13	Domnul priveşte din înălţimea cerurilor, şi vede pe toţi fiii oamenilor.
33	14	Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pămîntului.
33	15	El le întocmeşte inima la toţi, şi ia aminte la toate faptele lor.
33	16	Nu mărimea oştirii scapă pe împărat, nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz;
33	17	calul nu poate da chezăşia biruinţei, şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea.
33	18	Iată, ochiul Domnului priveşte peste ceice se tem de El, peste ceice nădăjduiesc în bunătatea Lui,
33	19	ca să le scape sufletul dela moarte, şi să -i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.
33	20	Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru.
33	21	Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfînt.
33	22	Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, după cum o nădăjduim noi dela Tine!
34	1	(Un psalm alcătuit de David, cînd a făcut pe nebunul în faţa lui Abimelec, şi a plecat izgonit de el.) Voi binecuvînta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
34	2	Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure.
34	3	Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui! -
34	4	Eu am căutat pe Domnul, şi mi -a răspuns: m'a izbăvit din toate temerile mele.
34	5	Cînd îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine.
34	6	Cînd strigă un nenorocit, Domnul aude, şi -l scapă din toate necazurile lui.
34	7	Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi -i scapă din primejdie.
34	8	Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
34	9	Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!
34	10	Puii de leu duc lipsă, şi li -i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
34	11	Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului.
34	12	Cine este omul, care doreşte viaţa, şi vrea să aibă parte de zile fericite?
34	13	Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare!
34	14	Depărtează-te de rău, şi fă binele; caută pacea, şi aleargă după ea!
34	15	Ochii Domnului sînt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.
34	16	Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt.
34	17	Cînd strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi -i scapă din toate necazurile lor.
34	18	Domnul este aproape de cei cu inima înfrîntă, şi mîntuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
34	19	De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.
34	20	Toate oasele i le păzeşte, ca niciunul din ele să nu i se sfărîme.
34	21	Pe cel rău îl omoară nenorocirea, dar vrăjmaşii celui fără prihană sînt pedepsiţi.
34	22	Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi niciunul din cei ce se încred în El, nu este osîndit.
35	1	(Un psalm al lui David.) Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!
35	2	Ia pavăza şi scutul, şi scoală-Te să-mi ajuţi.
35	3	Învîrte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei! zi sufletului meu: ,,Eu sînt mîntuirea ta!``
35	4	Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie ceice vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească cei ce-mi gîndesc peirea!
35	5	Să fie ca pleava luată de vînt, şi să -i gonească îngerul Domnului!
35	6	Drumul să le fie întunecos şi alunecos, şi să -i urmărească îngerul Domnului!
35	7	Căci mi-au întins laţul lor, fără pricină, pe o groapă, pe care au săpat -o, fără temei, ca să-mi ia viaţa;
35	8	să -i ajungă prăpădul pe neaşteptate, să fie prinşi în laţul, pe care l-au întins, să cadă în el şi să piară!
35	9	Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va veseli de mîntuirea Lui.
35	10	Toate oasele mele vor zice: ,,Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare de cît el, pe cel nenorocit şi sărac de cel ce -l jăfuieşte?``
35	11	Nişte martori mincinoşi se ridică, şi mă întreabă de ceeace nu ştiu.
35	12	Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.
35	13	Şi eu, cînd erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post, şi mă rugam cu capul plecat la sîn.
35	14	Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
35	15	Dar cînd mă clatin eu, ei se bucură şi se strîng; se strîng fără ştirea mea, ca să mă batjocorească, şi mă sfîşie neîncetat.
35	16	Scrîşnesc din dinţi împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.
35	17	Doamne, pînă cînd Te vei uita la ei? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viaţa din ghiarele acestor pui de lei!
35	18	Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare, şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
35	19	Să nu se bucure de mine ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi, nici să nu-şi facă semne cu ochiul, ceice mă urăsc fără temei!
35	20	Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
35	21	Îşi deschid gura larg împotriva mea, şi zic: ,,Ha! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!``
35	22	Doamne, Tu vezi: Nu tăcea! Nu Te depărta de mine, Doamne!
35	23	Trezeşte-Te, şi scoală-Te să-mi faci dreptate! Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!
35	24	Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!
35	25	Să nu zică în inima lor: ,,Aha! iată ce doream!`` Să nu zică ,,L-am înghiţit!``
35	26	Ci să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu ruşine şi ocară, cei ce se ridică împotriva mea!
35	27	Să se bucure şi să se veselească, cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea, şi să zică neîncetat: ,,Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!``
35	28	Şi atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta.
36	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului.) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: ,,Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.``
36	2	Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvîrşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
36	3	Cuvintele gurii lui sînt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.
36	4	În aşternutul lui se gîndeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.
36	5	Bunătatea Ta, Doamne, ajunge pînă la ceruri, şi credincioşia Ta pînă la nori.
36	6	Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sînt ca Adîncul cel mare. Doamne, Tu sprijineşti pe oameni şi pe dobitoace!
36	7	Cît de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
36	8	Se satură de belşugul Casei Tale, şi -i adăpi din şivoiul desfătărilor Tale.
36	9	Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.
36	10	Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste ceice Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!
36	11	Să nu m'ajungă piciorul celui mîndru, şi să nu mă pună pe fugă mîna celor răi.
36	12	Ceice fac fărădelegea au şi început să cadă; sînt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.
37	1	(Un psalm al lui David.) Nu te mînia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la ceice fac răul;
37	2	căci sînt cosiţi iute ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.
37	3	Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.
37	4	Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
37	5	Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,
37	6	El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează.
37	7	Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.
37	8	Lasă mînia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.
37	9	Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara.
37	10	Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi.
37	11	Cei blînzi moştenesc ţara, şi au belşug de pace.
37	12	Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit, şi scrîşneşte din dinţi împotriva lui.
37	13	Domnul rîde de cel rău, căci vede că -i vine şi lui ziua.
37	14	Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să junghie pe cei cu inima neprihănită.
37	15	Dar sabia lor intră în însăş inima lor, şi li se sfărîmă arcurile.
37	16	Mai mult face puţinul celui neprihănit, decît belşugul multor răi.
37	17	Căci braţele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijineşte pe cei neprihăniţi.
37	18	Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi; şi moştenirea lor ţine pe vecie.
37	19	Ei nu rămîn de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.
37	20	Dar cei răi pier, şi vrăjmaşii Domnului sînt ca cele mai frumoase păşune: pier, pier ca fumul.
37	21	Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos, şi dă.
37	22	Căci cei binecuvîntaţi de Domnul stăpînesc ţara, dar cei blestemaţi de El sînt nimiciţi.
37	23	Domnul întăreşte paşii omului, cînd Îi place calea lui;
37	24	dacă se întîmplă să cadă, nu este doborît de tot, căci Domnul îl apucă de mînă.
37	25	Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n'am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea.
37	26	Ci el totdeauna este milos, şi dă cu împrumut; şi urmaşii lui sînt binecuvîntaţi.
37	27	Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.
37	28	Căci Domnul iubeşte dreptatea, şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sînt supt paza Lui, dar sămînţa celor răi este nimicită.
37	29	Cei neprihăniţi vor stăpîni ţara, şi vor locui în ea pe vecie.
37	30	Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trîmbiţează dreptatea.
37	31	Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii.
37	32	Cel rău pîndeşte pe cel neprihănit, şi caută să -l omoare.
37	33	Dar Domnul nu -l lasă în mînile lui, şi nu -l osîndeşte cînd vine la judecată.
37	34	Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpîneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.
37	35	Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.
37	36	Dar cînd am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.
37	37	Uită-te bine la cel fără prihană, şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori.
37	38	Dar cei răzvrătiţi sînt nimiciţi cu toţii, sămînţa celor răi este prăpădită.
37	39	Scăparea celor neprihăniţi vine dela Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.
37	40	Domnul îi ajută şi -i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi -i scapă, pentrucă se încred în El.
38	1	(Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta.
38	2	Căci săgeţile Tale s'au înfipt în mine, şi mîna Ta apasă asupra mea.
38	3	N'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.
38	4	Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine.
38	5	Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură, în urma nebuniei mele.
38	6	Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare.
38	7	Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.
38	8	Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.
38	9	Doamne, toate dorinţele mele sînt înaintea Ta, şi suspinurile mele nu-Ţi sînt ascunse.
38	10	Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.
38	11	Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte.
38	12	Ceice vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi, şi toată ziua urzesc la înşelătorii.
38	13	Iar eu sînt ca un surd, n'aud; sînt ca un mut, care nu deschide gura.
38	14	Sînt ca un om, care n'aude, şi în gura căruia nu este niciun răspuns.
38	15	Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!
38	16	Căci zic: ,,Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine, şi să se fudulească împotriva mea, cînd mi se clatină piciorul!``
38	17	Căci sînt aproape să cad, şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.
38	18	Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.
38	19	Dar vrăjmaşii mei sînt plini de viaţă şi plini de putere; ceice mă urăsc fără temei, sînt mulţi la număr.
38	20	Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sînt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele.
38	21	Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine!
38	22	Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mîntuirea mea!
39	1	(Către mai marele cîntăreţilor: Către Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam: ,,Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frîu gurii, cît va sta cel rău înaintea mea.``
39	2	Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi totuş durerea mea nu era mai puţin mare.
39	3	Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia; şi atunci mi -a venit cuvîntul pe limbă, şi am zis:
39	4	,,Doamne, spune-mi care este sfîrşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cît de trecător sînt.``
39	5	Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s'ar ţinea. -
39	6	Da, omul umblă ca o umbră, se frămîntă degeaba, strînge la comori, şi nu ştie cine le va lua.
39	7	Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea
39	8	Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!
39	9	Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.
39	10	Abate-Ţi loviturile dela mine! Îmi iese sufletul supt loviturile mînii Tale.
39	11	Tu pedepseşti pe om, şi -l loveşti pentru fărădelegea lui: îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.
39	12	Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea în faţa lacrămilor mele! Căci sînt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei.
39	13	Abate-Ţi privirea dela mine, şi lasă-mă să răsuflu, pînă nu mă duc şi să nu mai fiu!
40	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S'a plecat spre mine, mi -a ascultat strigătele.
40	2	M'a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi -a pus picioarele pe stîncă, şi mi -a întărit paşii.
40	3	Mi -a pus în gură o cîntare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s'au temut, şi s'au încrezut în Domnul.
40	4	Ferice de omul, care îşi pune încrederea în Domnul, şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!
40	5	Doamne, Dumnezeule, multe sînt minunile şi planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aş vrea să le vestesc şi să le trîmbiţez, dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc.
40	6	Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mîncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire.
40	7	Atunci am zis: ,,Iată-mă că vin! -în sulul cărţii este scris despre mine-
40	8	vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.
40	9	Vestesc îndurarea Ta, în adunarea cea mare; iată că nu-mi închid buzele. Tu ştii lucrul acesta, Doamne!
40	10	Nu ţin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul tău şi mîntuirea Ta, şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.
40	11	Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările tale; ci bunătatea şi credincioşia Ta mă vor păzi totdeauna.
40	12	Căci rele fără număr mă împresoară, m'au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; şi nu le mai pot suferi vederea. Sînt mai multe decît perii capului meu, şi mi se moaie inima.
40	13	Izbăveşte-mă, Doamne! Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu.
40	14	Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi, toţi cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească de ruşine ceice-mi doresc pierzarea!
40	15	Să rămînă înlemniţi de ruşinea lor, cei ce-mi zic: ,,Ha! Ha!``
40	16	Să se bucure şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Ceice iubesc mîntuirea Ta să zică fără încetare: ,,Mărit să fie Domnul!``
40	17	Eu sînt sărac şi lipsit, dar Domnul Se gîndeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu: nu zăbovi, Dumnezeule!
41	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte;
41	2	Domnul îl păzeşte şi -l ţine în viaţă. El este fericit pe pămînt, şi nu -l laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.
41	3	Domnul îl sprijineşte, cînd este pe patul de suferinţă: îi uşurezi durerile în toate boalele lui.
41	4	Eu zic: ,,Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.``
41	5	Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine: ,,Cînd va muri? Cînd îi va pieri numele?``
41	6	Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte neadevăruri, strînge temeiuri ca să mă vorbească de rău; şi cînd pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară.
41	7	Toţi vrăjmaşii mei şoptesc între ei împotriva mea, şi cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea.
41	8	,,Este atins rău de tot, -zic ei-iată -l culcat, n'are să se mai scoale!``
41	9	Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mînca din pînea mea, ridică şi el călcîiul împotriva mea.
41	10	Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă, ca să le răsplătesc cum li se cuvine.
41	11	Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti, dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.
41	12	Tu m'ai sprijinit, din pricina neprihănirii mele, şi m'ai aşezat pe vecie înaintea Ta.
41	13	Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecinicie în vecinicie! Amin! Amin!
42	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Cîntarea fiilor lui Core.) Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
42	2	Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; cînd mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
42	3	Cu lacrămi mă hrănesc zi şi noapte, cînd mi se zice fără încetare: ,,Unde este Dumnezeul tău?``
42	4	Mi-aduc aminte, şi-mi vărs tot focul inimii în mine, cînd mă gîndesc cum mergeam înconjurat de mulţime, şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţămire ale unei mulţimi în sărbătoare.
42	5	Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăş Îl voi lăuda; El este mîntuirea mea şi Dumnezeul meu.
42	6	Îmi este mîhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea la Tine mă gîndesc, din ţara Iordanului, din Hermon, şi din muntele Miţear.
42	7	Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.
42	8	Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea, cîntam laudele Lui, şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.
42	9	De aceea, zic lui Dumnezu, Stînca mea: ,,Pentruce mă uiţi? Pentruce trebuie să umblu plin de întristare, supt apăsarea vrăjmaşului?``
42	10	Parcă mi se sfărîmă oasele cu sabia cînd mă batjocoresc vrăjmaşii mei, şi-mi zic neîncetat: ,,Unde este Dumnezeul tău?``
42	11	Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mîntuirea mea şi Dumnezeul meu.
43	1	Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina împotriva unui neam nemilos! Izbăveşte-mă de oamenii plini de vicleşug şi de fărădelege!
43	2	Tu eşti Dumnezeul, care mă ocroteşte: pentruce mă lepezi? Pentruce trebuie să umblu plin de întristare, supt apăsarea vrăjmaşului?
43	3	Trimete lumina şi credincioşia Ta, ca să mă călăuzească, şi să mă ducă la muntele Tău cel sfînt şi la locaşurile Tale!
43	4	Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu, la altarul lui Dumnezeu, care este bucuria şi veselia mea, şi Te voi lăuda cu arfa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!
43	5	Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăş Îl voi lăuda: El este mîntuirea mea şi Dumnezeul meu.
44	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
44	2	Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să -i întinzi pe ei.
44	3	Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară, nu braţul lor i -a mîntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentrucă îi iubeai.
44	4	Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!
44	5	Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.
44	6	Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;
44	7	ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.
44	8	Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).
44	9	Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;
44	10	ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.
44	11	Ne dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.
44	12	Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu -l socoteşti de mare preţ.
44	13	Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.
44	14	Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.
44	15	Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,
44	16	la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.
44	17	Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămîntul Tău:
44	18	da, inima nu ni s'a abătut, paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta,
44	19	ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.
44	20	Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,
44	21	n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?
44	22	Dar din pricina Ta sîntem junghiaţi în toate zilele, sîntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.
44	23	Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!
44	24	Pentruce Îţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?
44	25	Căci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire, trupul nostru este lipit de pămînt.
44	26	Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!
45	1	(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cum se cîntă: ,,Crinii``. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare. O cîntare de dragoste.) Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă, şi zic: ,,Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!`` Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!
45	2	Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale: de aceea te -a binecuvîntat Dumnezeu pe vecie.
45	3	Războinic viteaz, încinge-ţi sabia, -podoaba şi slava,
45	4	da, slava Ta! -Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blîndeţa şi neprihănirea, şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate!
45	5	Săgeţile tale sînt ascuţite: supt tine vor cădea popoare, şi săgeţile tale vor străpunge inima vrăjmaşilor împăratului.
45	6	Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este vecinic; toiagul de domnie al împărăţiei Tale este un toiag de dreptate.
45	7	Tu iubeşti neprihănirea, şi urăşti răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te -a uns cu un untdelemn de bucurie, mai pe sus decît pe tovarăşii Tăi de slujbă.
45	8	Smirna, aloia şi casia îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele; în casele tale împărăteşti de fildeş te înveselesc instrumentele cu coarde.
45	9	Printre prea iubitele tale sînt fete de împăraţi; împărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir.
45	10	Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea; uită pe poporul tău şi casa tatălui tău!
45	11	Şi atunci împăratul îţi va pofti frumuseţa. Şi fiindcă este Domnul tău, adu -i închinăciunile tale.
45	12	Şi fiica Tirului, şi cele mai bogate din popor vor umbla cu daruri ca să capete bunăvoinţa ta.
45	13	Fata împăratului este plină de strălucire înlăuntrul casei împărăteşti; ea poartă o haină ţesută cu aur.
45	14	Este adusă înaintea împăratului, îmbrăcată cu haine cusute la gherghef, şi urmată de fete, însoţitoarele ei, cari sînt aduse la tine.
45	15	Ele sînt duse în mijlocul bucuriei şi veseliei, şi intră în casa împăratului.
45	16	Copiii tăi vor lua locul părinţilor tăi; îi vei pune domni în toată ţara.
45	17	Din neam în neam îţi voi pomeni numele: de aceea în veci de veci te vor lăuda popoarele.
46	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. De cîntat pe alamot. O cîntare.) Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.
46	2	De aceea nu ne temem, chiar dacă s'ar zgudui pămîntul, şi s'ar clătina munţii în inima mărilor.
46	3	Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării, şi s'ar ridica pînă acolo de să se cutremure munţii. -
46	4	Este un rîu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfîntul locaş al locuinţelor Celui Prea Înalt.
46	5	Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.
46	6	Neamurile se frămîntă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună, şi pămîntul se topeşte de groază.
46	7	Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. -
46	8	Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile, pe cari le -a făcut El pe pămînt.
46	9	El a pus capăt războaielor pînă la marginea pămîntului; El a sfărîmat arcul, şi a rupt suliţa, a ars cu foc carăle de război. -
46	10	,,Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sînt Dumnezeu: Eu stăpînesc peste neamuri, Eu stăpînesc pe pămînt. -
46	11	Domnul oştirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. -
47	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm făcut de fiii lui Core.) Bateţi din palme, toate popoarele! Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie!
47	2	Căci Domnul, Cel Prea Înalt, este înfricoşat: El este Împărat mare peste tot pămîntul.
47	3	El ne supune popoarele, El pune neamurile supt picioarele noastre.
47	4	El ne alege moştenirea, slava lui Iacov, pe care -l iubeşte. -
47	5	Dumnezeu Se suie în mijlocul strigătelor de biruinţă, Domnul înaintează în sunetul trîmbiţei.
47	6	Cîntaţi lui Dumnezeu, cîntaţi! Cîntaţi Împăratul nostru, cîntaţi!
47	7	Căci Dumnezeu este împărat peste tot pămîntul: cîntaţi o cîntare înţeleaptă!
47	8	Dumnezeu împărăţeşte peste neamuri, Dumnezeu şade pe scaunul Lui de domnie cel sfînt.
47	9	Domnitorii popoarelor se adună împreună cu poporul Dumnezeului lui Avraam; căci ale lui Dumnezeu sînt scuturile pămîntului: El este mai înalt şi mai pe sus de orice.
48	1	(O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core.) Mare este Domnul şi lăudat de toţi, în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfînt.
48	2	Frumoasă înalţime, bucuria întregului pămînt, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.
48	3	Dumnezeu, în casele Lui împărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare.
48	4	Căci iată că împăraţii se adunaseră: doar au trecut împreună,
48	5	au privit -o, au înlemnit, s'au temut, şi au luat -o la fugă.
48	6	I -a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere.
48	7	Au fost izgoniţi de parcă ar fi fost luaţi de vîntul de răsărit, care sfărîmă corăbiile din Tarsis.
48	8	Întocmai cum auzisem spunîndu-se, aşa am văzut în cetatea Domnului oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie. -
48	9	Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gîndim, în mijlocul Templului Tău!
48	10	Ca şi Numele Tău, Dumnezeule, şi lauda Ta răsună pînă la marginile pămîntului; dreapta Ta este plină de îndurare.
48	11	Se bucură muntele Sionului, şi se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale.
48	12	Străbateţi Sionul, şi ocoliţi -l, număraţi -i turnurile,
48	13	priviţi -i întăritura, şi cercetaţi -i palatele, ca să povestiţi celor ce vor veni după ei.
48	14	Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră pînă la moarte.
49	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:
49	2	mici şi mari, bogaţi şi săraci!
49	3	Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.
49	4	Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.
49	5	Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?
49	6	Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.
49	7	Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
49	8	Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.
49	9	Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.
49	10	Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.
49	11	Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.
49	12	Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.
49	13	Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -
49	14	Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.
49	15	Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -
49	16	Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;
49	17	căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.
49	18	Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,
49	19	căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.
49	20	Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.
50	1	(Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte, şi cheamă pămîntul, dela răsăritul soarelui pînă la asfinţitul lui.
50	2	Din Sion, care este întruparea frumuseţei desăvîrşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.
50	3	Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică.
50	4	El strigă spre ceruri sus, şi spre pămînt, ca să judece pe poporul Său:
50	5	,,Strîngeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legămînt cu Mine prin jertfă!`` -
50	6	Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă. -
50	7	Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sînt Dumnezeu, Dumnezeul tău.
50	8	Nu pentru jertfele tale te mustru: căci arderile tale de tot sînt necurmat înaintea Mea.
50	9	Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.
50	10	Căci ale Mele sînt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.
50	11	Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi tot ce se mişcă pe cîmp este al Meu.
50	12	Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.
50	13	Oare mănînc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sîngele ţapilor?
50	14	Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt.
50	15	Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
50	16	Dumnezeu zice însă celui rău: ,,Ce tot înşiri tu legile Mele, şi ai în gură legămîntul Meu,
50	17	cînd tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?
50	18	Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii.
50	19	Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri.
50	20	Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.
50	21	Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sînt ca tine. Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul supt ochi!
50	22	Luaţi seama dar, voi cari uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfăşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.
50	23	Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu.
51	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. Făcut cînd a venit la el proorocul Natan, după ce intrase David la Bat-Şeba.) Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!
51	2	Spală-mă cu desăvîrşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu!
51	3	Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.
51	4	Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărîrea Ta, şi fără vină în judecata Ta.
51	5	Iată că sînt născut în nelegiuire, şi în păcat m'a zămislit mama mea.
51	6	Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adîncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu!
51	7	Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decît zăpada.
51	8	Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele, pe cari le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.
51	9	Întoarce-Ţi privirea dela păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!
51	10	Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!
51	11	Nu mă lepăda dela Faţa Ta, şi nu lua dela mine Duhul Tău cel Sfînt.
51	12	Dă-mi iarăş bucuria mîntuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!
51	13	Atunci voi învăţa căile Tale pe ceice le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
51	14	Dumnezeule, Dumnezeul mîntuirii mele! Izbăveşte-mă de vina sîngelui vărsat, şi limba mea va lăuda îndurarea Ta.
51	15	Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta.
51	16	Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
51	17	Jertfele plăcute lui Dumnezeu sînt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mîhnită.
51	18	În îndurarea Ta, varsă-Ţi binefacerile asupra Sionului, şi zideşte zidurile Ierusalimului!
51	19	Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de tot şi jertfe întregi; atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei.
52	1	(Către mai marele cîntăreţilor. O cîntare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, cînd zicea: ,,David s'a dus în casa lui Ahimelec.``) Pentruce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.
52	2	Limba ta nu născoceşte decît răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!
52	3	Tu iubeşti mai degrabă răul decît binele, mai degrabă minciuna decît adevărul. -
52	4	Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare!
52	5	De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău, şi te va desrădăcina din pămîntul celor vii. -
52	6	Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme, şi vor rîde de el, zicînd:
52	7	,,Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari, şi se bizuia pe răutatea lui.``
52	8	Dar eu sînt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci.
52	9	Te voi lăuda totdeauna, pentrucă ai lucrat; şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.
53	1	(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe flaut. O cîntare a lui David.) Nebunul zice în inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!`` S'au stricat oamenii, au săvîrşit fărădelegi urîte, nu este nici unul care să facă binele.
53	2	Dumnezeu Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput, şi să caute pe Dumnezeu.
53	3	Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
53	4	,,Şi-au perdut oare mintea ceice săvîrşesc nelegiuirea, de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea, şi nu cheamă pe Dumnezeu?``
53	5	Atunci vor tremura de spaimă, fără să fie vreo pricină de spaimă; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta, îi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i -a lepădat.
53	6	O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel? Cînd va aduce Dumnezeu înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.
54	1	(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu instrumente cu coarde. O cîntare a lui David. Făcută cînd au venit Zifiţii să spună lui Saul: ,,Ştiţi că David şade ascuns printre noi?``) Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău, şi fă-mi dreptate, prin puterea Ta?
54	2	Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule, ia aminte la cuvintele gurii mele.
54	3	Căci nişte străini s'au sculat împotriva mea, nişte oameni asupritori vor să-mi ia viaţa; ei nu se gîndesc la Dumnezeu. -
54	4	Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este sprijinul sufletului meu!
54	5	Răul se va întoarce asupra protivnicilor mei; nimiceşte -i în credincioşia Ta!
54	6	Atunci Îţi voi aduce jertfe de bună voie, voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este binevoitor;
54	7	căci El mă izbăveşte din toate necazurile, şi cu ochii mei îmi văd împlinită dorinţa privitoare la vrăjmaşii mei.
55	1	(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. O cîntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!
55	2	Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt,
55	3	din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mînie.
55	4	Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii,
55	5	mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.
55	6	Eu zic: ,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!``
55	7	Da, aş fugi departe de tot, şi m'aş duce să locuiesc în pustie. -(Oprire).
55	8	Aş fugi în grabă la un adăpost de vîntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.
55	9	Nimiceşte -i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;
55	10	zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sînt în sînul ei;
55	11	răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
55	12	Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m'aş ascunde dinaintea lui.
55	13	Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!
55	14	Noi, cari trăiam împreună într'o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
55	15	Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.
55	16	Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.
55	17	Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.
55	18	Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sînt împotriva mea!
55	19	Dumnezeu va auzi, şi -i va smeri, El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.
55	20	Ei pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legămîntul.
55	21	Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii.
55	22	Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
55	23	Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!
56	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca ,,Porumbel din stejari depărtaţi``. O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd l-au prins Filistenii la Gat.) Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc. Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.
56	2	Toată ziua mă hărţuiesc protivnicii mei; sînt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.
56	3	Oridecîteori mă tem, eu mă încred în Tine.
56	4	Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvîntul Lui. Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?
56	5	Într'una ei îmi ating drepturile, şi n'au decît gînduri rele faţă de mine.
56	6	Uneltesc, pîndesc şi îmi urmăresc paşii, pentru că vor să-mi ia viaţa.
56	7	Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor: doboară popoarele, Dumnezeule, în mînia Ta!
56	8	Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrămile în burduful Tău: nu sînt ele scrise în cartea Ta?
56	9	Vrăjmaşii mei dau înapoi, în ziua cînd Te strig: ştiu că Dumnezeu este de partea mea.
56	10	Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvîntul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvîntul Lui.
56	11	Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: Ce pot să-mi facă nişte oameni?
56	12	Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe cari Ţi le-am făcut; Îţi voi aduce jertfe de mulţămire.
56	13	Căci mi-ai izbăvit sufletul dela moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.
57	1	(Către mai marele cîntăreţilor. ,,Nu nimici``. O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd a fugit în peşteră, urmărit de Saul.) Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, pînă vor trece nenorocirile.
57	2	Eu strig către Dumnezeu, către Cel Prea Înalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.
57	3	El îmi va trimete izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. (Oprire). Da, Dumnezeu Îşi va trimete bunătatea şi credincioşia.
57	4	Sufletul meu este între nişte lei: stau culcat în mijlocul unor oameni cari varsă flacări, în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sînt suliţe şi săgeţi, şi a căror limbă este o sabie ascuţită.
57	5	Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pămîntul să se întindă slava Ta!
57	6	Ei întinseseră un laţ supt paşii mei; sufletul mi se încovoia, şi-mi săpaseră o groapă înainte: Dar au căzut ei în ea. -
57	7	Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cînta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
57	8	Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi.
57	9	Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cînta printre neamuri.
57	10	Căci bunătatea Ta ajunge pînă la ceruri, şi credincioşia Ta pînă la nori.
57	11	Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pămîntul să se întindă slava Ta!
58	1	(Către mai marele cîntăreţilor. ,,Nu nimici``. O cîntare de laudă a lui David.) Oare, tăcînd, faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
58	2	Dimpotrivă! în inimă, săvîrşiţi nelegiuiri; în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mînilor voastre.
58	3	Cei răi sînt stricaţi încă din pîntecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pîntecele mamei lor.
58	4	Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,
58	5	care n'aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
58	6	Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
58	7	Să se risipească întocmai ca nişte ape cari se scurg! Săgeţile, pe cari le-aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite!
58	8	Să piară, ca un melc, care se topeşte umblînd; să nu vadă soarele, ca stîrpitura unei femei!
58	9	Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vîrtejul.
58	10	Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sîngele celor răi.
58	11	Şi atunci oamenii vor zice: ,,Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pămînt!``
59	1	(Către mai marele cîntăreţilor. ,,Nu nimici.`` O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd a trimes Saul să -i împresoare casa, ca să -l omoare.) Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmaşii mei, ocroteşte-mă de protivnicii mei!
59	2	Scapă-mă de răufăcători, izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sînge!
59	3	Căci iată -i că stau la pîndă să-mi ia viaţa; nişte oameni porniţi la rău urzesc lucruri rele împotriva mea, fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
59	4	Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc: trezeşte-Te, ieşi inaintea mea, şi priveşte!
59	5	Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile! N'avea milă de niciunul din aceşti vînzători nelegiuiţi. -(Oprire).
59	6	Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte cîni, şi dau ocol cetăţii.
59	7	Da, din gura lor ţîşneşte răul, pe buzele lor sînt săbii; căci zic: ,,Cine aude?``
59	8	Dar Tu, Doamne, rîzi de ei, Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
59	9	Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc, căci Dumnezeu este scăparea mea.
59	10	Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte, Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
59	11	Nu -i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu, ci fă -i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară -i, Doamne, Scutul nostru!
59	12	Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă, care le iese de pe buze: să se prindă în însăş mîndria lor, căci nu spun decît blesteme şi minciuni:
59	13	Nimiceşte -i, în mînia Ta, prăpădeşte -i, ca să nu mai fie! Fă -i să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov, pînă la marginile pămîntului. -
59	14	Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte cîni, şi dau ocol cetăţii.
59	15	Umblă încoace şi încolo după hrană, şi petrec noaptea ne sătui.
59	16	Dar eu voi cînta puterea Ta; disdedimineaţă, voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.
59	17	O, Tăria mea! pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.
60	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi ,,Crinul mărturiei``. O cîntare de laudă a lui David, spre învăţătură. Făcută cînd purta război cu Sirienii din Mesopotamia şi cu Sirienii din Ţoba şi cînd s'a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de Edomiţi.) Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat, şi Te-ai mîniat: ridică-ne iarăş!
60	2	Ai cutremurat pămîntul, l-ai despicat; drege -i spărturile, căci se clatină!
60	3	Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.
60	4	Ai dat celorce se tem de Tine un steag, ca să -l înalţe spre biruinţa adevărului. -
60	5	Pentruca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!
60	6	Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui: ,,Voi ieşi biruitor, voi împărţi Sihemul, şi voi măsura valea Sucot.
60	7	Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cîrmuire:
60	8	Moab este ligheanul în care Mă spăl: peste Edom Îmi arunc încălţămintea: ţara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!`` -
60	9	Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?
60	10	Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
60	11	Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zădarnic.
60	12	Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.
61	1	(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.) Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele, ia aminte la rugăciunea mea!
61	2	Dela capătul pămîntului strig către Tine cu inima mîhnită, şi zic: ,,Du-mă pe stînca pe care n'o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!
61	3	Căci Tu eşti un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmaşului.
61	4	Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău: să alerg la adăpostul aripilor Tale. -
61	5	Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi juruinţele, Tu îmi dai moştenirea celorce se tem de Numele Tău.
61	6	Tu adaugi zile la zilele împăratului: lungească -i-se anii pe vecie!
61	7	În veci să rămînă el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu! Fă ca bunătatea şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!
61	8	Atunci voi cînta neîncetat Numele Tău, şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.
62	1	(Către mai marele cîntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; dela El îmi vine ajutorul.
62	2	Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.
62	3	Pînă cînd vă veţi năpusti asupra unui om, pînă cînd veţi căuta cu toţii să -l doborîţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
62	4	Da, ei pun la cale să -l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvintează, dar cu inima blastămă. -
62	5	Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci dela El îmi vine nădejdea.
62	6	Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
62	7	Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stînca puterii mele, locul meu de adăpost.
62	8	Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. -
62	9	Da, o nimica sînt fiii omului! Minciună sînt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi la olaltă, ar fi mai uşori decît o suflare
62	10	Nu vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire; cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.
62	11	Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că ,,Puterea este a lui Dumnezu.``
62	12	A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.
63	1	(Un psalm al lui David. Făcut cînd era în pustia lui Iuda.) Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tînjeşte trupul după Tine, într'un pămînt sec, uscat şi fără apă.
63	2	Aşa Te privesc eu în locaşul cel sfînt, ca să-Ţi văd puterea şi slava.
63	3	Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decît viaţa, de aceea buzele mele cîntă laudele Tale.
63	4	Te voi binecuvînta dar toată viaţa mea, şi în Numele Tău îmi voi ridica mînile.
63	5	Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze,
63	6	cînd mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu, şi cînd mă gîndesc la Tine în timpul priveghiurilor nopţii.
63	7	Căci Tu eşti ajutorul meu, şi sînt plin de veselie la umbra aripilor Tale.
63	8	Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijineşte.
63	9	Dar cei ce caută să-mi ia viaţa, se vor duce în adîncimile pămîntului;
63	10	vor fi daţi pradă săbiei, vor fi prada şacalilor.
63	11	Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu; oricine jură pe El se va făli, căci va astupa gura mincinoşilor.
64	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, cînd gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrajmaşului de care mă tem!
64	2	Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
64	3	Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,
64	4	ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică.
64	5	Ei se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse, şi zic: ,,Cine ne va vedea?
64	6	Pun la cale nelegiuiri, şi zic: ,,Iată-ne gata, planul este făcut!`` O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!
64	7	Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată iată -i loviţi.
64	8	Limba lor le -a pricinuit căderea; şi toţi cei ce -i văd, clatină din cap.
64	9	Toţi oamenii sînt cuprinşi de frică, şi mărturisesc: ,,Iată ce a făcut Dumnezeu,`` şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
64	10	Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sînt fericiţi.
65	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. O cîntare.) Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, şi împlinite vor fi juruinţele cari Ţi-au fost făcute.
65	2	Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
65	3	Mă copleşesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.
65	4	Ferice de cel pe care -l alegi Tu, şi pe care -l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvîntarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău.
65	5	În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mîntuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pămîntului şi mării!
65	6	El întăreşte munţii prin tăria Lui, şi este încins cu putere.
65	7	El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor.
65	8	Ceice locuiesc la marginile lumii se înspăimîntă de minunile Tale: Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.
65	9	Tu cercetezi pămîntul şi -i dai belşug, îl umpli de bogăţii, şi de rîuri dumnezeieşti, pline cu apa. Tu le dai grîu, pe care iată cum îl faci să rodească:
65	10	îi uzi brazdele, îi sfărîmi bulgării, îl moi cu ploaia, şi -i binecuvintezi răsadul.
65	11	Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.
65	12	Cîmpiile pustiei sînt adăpate, şi dealurile sînt încinse cu veselie.
65	13	Păşunile se acopăr de oi, şi văile se îmbracă cu grîu: toate strigă de bucurie şi cîntă.
66	1	(Către mai marele cîntăreţior. O cîntare. Un psalm.) Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pămîntului.
66	2	Cîntaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre.
66	3	Ziceţi lui Dumnezeu: ,,Cît de înfricoşate sînt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.
66	4	Tot pămîntul se închină înaintea Ta, şi cîntă în cinstea Ta, cîntă Numele Tău. -
66	5	Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu! Ce înfricoşat este El, cînd lucrează asupra fiilor oamenilor!
66	6	El a prefăcut marea în pămînt uscat, şi rîul a fost trecut cu piciorul: atunci ne-am bucurat în El.
66	7	El stăpîneşte pe vecie, prin puterea Lui. Ochii Lui urmăresc pe neamuri, ca cei răsvrătiţi să nu se mai scoale împotriva Lui! -
66	8	Binecuvîntaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!
66	9	El ne -a păstrat sufletul cu viaţă, şi n'a îngăduit să ni se clatine piciorul.
66	10	Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.
66	11	Ne-ai adus în laţ, şi ne-ai pus o grea povară pe coapse.
66	12	Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc şi prin apă: dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.
66	13	De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi de tot, îmi voi împlini juruinţele făcute Ţie,
66	14	juruinţe, cari mi-au ieşit de pe buze, pe cari mi le -a rostit gura cînd eram la strîmtoare.
66	15	Îţi voi aduce oi grase, ca ardere de tot, cu grăsimea berbecilor, voi jertfi oi împreună cu ţapi. -(Oprire).
66	16	Veniţi de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi voi istorisi cei a făcut El sufletului meu.
66	17	Am strigat către El cu gura mea, şi îndată lauda a fost pe limba mea.
66	18	Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m'ar fi ascultat Domnul.
66	19	Dar Dumnezeu m'a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
66	20	Binecuvîntat să fie Dumnezeu, care nu mi -a lepădat rugăciunea, şi nu mi -a îndepărtat bunătatea Lui!
67	1	(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Un psalm. O cîntare.) Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvinteze, să facă să lumineze peste noi Faţa Lui, -
67	2	ca să se cunoască pe pămînt calea Ta, şi printre toate neamurile mîntuirea Ta!
67	3	Te laudă, popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă.
67	4	Se bucură neamurile şi se veselesc; căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire, şi povăţuieşti neamurile pe pămînt. -
67	5	Te laudă, popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă.
67	6	Pămîntul îşi dă roadele; Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne binecuvintează,
67	7	Dumnezeu ne binecuvintează, şi toate marginile pămîntului se tem de El.
68	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. O cîntare.) Dumnezeu Se scoală, vrăjmaşii Lui se risipesc, şi protivnicii Lui fug dinaintea Feţei Lui.
68	2	Cum se risipeşte fumul, aşa -i risipeşti Tu; cum se topeşte ceara la foc, aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.
68	3	Dar cei neprihăniţi se bucură, saltă de bucurie înaintea lui Dumnezeu, şi nu mai pot de veselie.
68	4	Cîntaţi lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui! Faceţi drum Celui ce înaintează prin cîmpii. Domnul este Numele Lui: bucuraţi-vă înaintea Lui!
68	5	El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuieşte în locaşul Lui cel sfînt.
68	6	Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi, El izbăveşte pe prinşii de război şi -i face fericiţi; numai cei răsvrătiţi locuiesc în locuri uscate.
68	7	Dumnezeule, cînd ai ieşit Tu în fruntea poporului, şi cînd mergeai în pustie, -
68	8	s'a cutremurat pămîntul, s'au topit cerurile, dinaintea lui Dumnezeu, s'a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
68	9	Ai dat o ploaie binefăcătoare, Dumnezeule, şi ai întărit moştenirea Ta, sleită de puteri.
68	10	Poporul tău şi -a aşezat locuinţa în ţara, pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule, o pregătisei pentru cei nenorociţi.
68	11	Un cuvînt spune Domnul, şi femeile aducătoare de veşti bune sînt o mare oştire: -
68	12	împăraţii oştirilor fug, fug, şi cea care rămîne acasă, împarte prada.
68	13	Pe cînd voi vă odihniţi în mijlocul staulelor, aripile porumbelului sînt acoperite de argint, şi penele lui sînt de un galben auriu. -
68	14	Cînd a împrăştiat Cel Autoputernic pe împăraţi în ţară, parcă ningea în Ţalmon.
68	15	Munţii lui Dumnezeu, munţii Basanului, munţi cu multe piscuri, munţii Basanului,
68	16	pentruce, munţi cu multe piscuri, purtaţi pismă pe muntele pe care l -a ales Dumnezeu ca locaş împărătesc? Cu toate acestea Domnul va locui în el în veci.
68	17	Carăle Domnului se numără cu douăzecile de mii, cu mii şi mii; Domnul este în mijlocul lor, venind din Sinai în locaşul Său cel sfînt.
68	18	Te-ai suit pe înălţime, ai luat prinşi de război, ai luat în dar oameni; cei răzvrătiţi vor locui şi ei lîngă Domnul Dumnezeu.
68	19	Binecuvîntat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mîntuirea noastră. -(Oprire).
68	20	Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor, şi Domnul, Dumnezeu, ne poate scăpa de moarte.
68	21	Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrăjmaşilor Lui, creştetul capului celor ce trăiesc în păcat.
68	22	Domnul zice: îi voi aduce înapoi din Basan, îi voi aduce înapoi din fundul mării,
68	23	ca să-ţi cufunzi piciorul în sînge, şi limba cînilor tăi să-şi capete partea din vrăjmaşii tăi.
68	24	Ei văd intrarea Ta, Dumnezeule, intrarea Dumnezeului meu, Împăratului meu, în locaşul cel sfînt.
68	25	În frunte merg cîntăreţii, apoi ceice cîntă din instrumente, în mijlocul fetelor cari sună din timpane.
68	26	Binecuvîntaţi pe Dumnezeu în adunări, binecuvîntaţi pe Domnul, ceice vă scoborîţi din Israel!
68	27	Iată tînărul Beniamin, care stăpîneşte peste ei, căpeteniile lui Iuda şi ceata lor, căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.
68	28	Dumnezeul tău te -a făcut puternic. Întăreşte, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi în Templul Tău.
68	29	Împăraţii Îţi vor aduce daruri la Ierusalim.
68	30	Înspăimîntă fiara din trestii, ceata taurilor, cu viţeii popoarelor; calcă în picioare pe ceice îşi pun plăcerea în argint! Risipeşte popoarele cărora le place să se bată!
68	31	Cei mari vin din Egipt: Etiopia aleargă cu mînile întinse spre Dumnezeu.
68	32	Cîntaţi lui Dumnezeu, împărăţiile pămîntului, şi lăudaţi pe Domnul! -(Oprire).
68	33	Cîntaţi Celui ce călăreşte pe cerurile cerurilor vecinice! Iată că se aude glasul Lui, glasul Lui cel puternic!
68	34	Daţi slavă lui Dumnezeu, a cărui măreţie este peste Israel, şi a cărui putere este în ceruri.
68	35	Ce înfricoşat eşti, Dumnezeule, din locaşul Tău cel sfînt! Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie şi mare putere. Binecuvîntat să fie Dumnezeu!
69	1	(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii``. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.
69	2	Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.
69	3	Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.
69	4	Cei ce mă urăsc fără temei, sînt mai mulţi decît perii capului meu; ce puternici sînt ceice vor să mă peardă, ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n'am furat.
69	5	Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sînt ascunse.
69	6	Să nu rămînă de ruşine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel!
69	7	Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acopere faţa ruşinea.
69	8	Am ajuns un străin pentru fraţii mei, şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
69	9	Căci rîvna Casei Tale mă mănîncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
69	10	Plîng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.
69	11	Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.
69	12	Ceice stau la poartă vorbesc de mine, şi ceice beau băuturi tari mă pun în cîntece.
69	13	Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
69	14	Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!
69	15	Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adîncul, şi să nu se închidă groapa peste mine!
69	16	Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,
69	17	şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sînt în necaz: grăbeşte de m'ascultă!
69	18	Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte -l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
69	19	Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi protivnicii mei sînt înaintea Ta.
69	20	Ocara îmi rupe inima, şi sînt bolnav; aştept să -i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mîngîietori, şi nu găsesc niciunul.
69	21	Ei îmi pun fiere în mîncare, şi, cînd mi -e sete, îmi dau să beau oţet.
69	22	Să li se prefacă masa într'o cursă, şi liniştea într'un laţ!
69	23	Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!
69	24	Varsă-Ţi mînia peste ei, şi să -i atingă urgia Ta aprinsă!
69	25	Pustie să le rămînă locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
69	26	Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
69	27	Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n'aibă parte de îndurarea Ta!
69	28	Să fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!
69	29	Eu sînt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
69	30	Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cîntări, şi prin laude Îl voi preamări.
69	31	Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decît un viţel cu coarne şi copite!
69	32	Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură; voi, cari căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
69	33	Căci Domnul ascultă pe cei săraci, şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.
69	34	Să -L laude cerurile şi pămîntul, mările şi tot ce mişună în ele!
69	35	Căci Dumnezeu va mîntui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpînire;
69	36	sămînţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.
70	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. Ca aducere aminte.) Grăbeşte, Dumnezeule, de mă izbăveşte! Grăbeşte de-mi ajută, Doamne!
70	2	Să rămînă de ruşine şi înfruntaţi, cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească, cei ce-mi doresc pieirea!
70	3	Să se întoarcă înapoi de ruşine, cei ce zic: ,,Aha, Aha!``
70	4	Toţi cei ce Te caută, să se veselească şi să se bucure în Tine! Cei ce iubesc mîntuirea Ta, să zică neîncetat: ,,Prea mărit să fie Dumnezeu!``
70	5	Eu sînt sărac şi lipsit: grăbeşte să-mi ajuţi, Dumnezeule. Tu eşti ajutorul şi Izbăvitorul meu: Doamne, nu zăbovi!
71	1	În Tine, Doamne, îmi caut scăparea: să nu rămîn de ruşine niciodată!
71	2	Scapă-mă, în dreptatea Ta, şi izbăveşte-mă! Pleacă-Ţi urechea spre mine, şi ajută-mi.
71	3	Fii o stîncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna! Tu ai hotărît să mă scapi, căci Tu eşti stînca şi cetăţuia mea.
71	4	Izbăveşte-mă, Dumnezeule, din mîna celui rău, din mîna omului nelegiuit şi asupritor!
71	5	Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne, Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea.
71	6	Pe Tine mă sprijinesc, din pîntecele mamei mele. Tu eşti Binefăcătorul meu încă din pîntecele mamei; pe Tine Te laud fără-'ncetare.
71	7	Pentru mulţi am ajuns ca o minune, dar Tu eşti scăparea mea cea tare.
71	8	Să mi se umple gura de laudele Tale, şi'n fiecare zi să Te slăvească!
71	9	Nu mă lepăda la vremea bătrîneţei; cînd mi se duc puterile, nu mă părăsi!
71	10	Căci vrăjmaşii mei vorbesc de mine, şi ceice-mi pîndesc viaţa se sfătuiesc între ei,
71	11	zicînd: ,,L -a părăsit Dumnezeu; urmăriţi -l, puneţi mîna pe el, căci nu -i nimeni care să -l scape!``
71	12	Dumnezeule, nu Te depărta de mine! Dumnezeule, vino de grab în ajutorul meu!
71	13	Să rămînă de ruşine şi nimiciţi, cei ce vor să-mi ia viaţa! Să fie acoperiţi de ruşine şi de ocară, cei ce-mi caută perzarea!
71	14	Şi eu voi nădăjdui pururea, Te voi lăuda tot mai mult.
71	15	Gura mea va vesti, zi de zi, dreptatea şi mîntuirea Ta, căci nu -i cunosc marginile.
71	16	Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne, Dumnezeule! Voi pomeni dreptatea Ta şi numai pe a Ta.
71	17	Dumnezeule, Tu m'ai învăţat din tinereţă, şi pînă acum eu vestesc minunile Tale.
71	18	Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrîneţe cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum, şi puterea Ta neamului de oameni care va veni!
71	19	Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge pînă la cer; Tu ai săvîrşit lucruri mari: Dumnezeule, cine este ca Tine?
71	20	Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri şi nenorociri; dar ne vei da iarăş viaţa, ne vei scoate iarăş din adîncurile pămîntului.
71	21	Înalţă-mi mărimea mea, întoarce-Te, şi mîngîie-mă din nou!
71	22	Şi te voi lăuda în sunet de alăută, Îţi voi cînta credincioşia. Dumnezeule, Te voi lăuda cu arfa, Sfîntul lui Israel!
71	23	Cînd Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze, cu bucuria în sufletul, pe care mi l-ai izbăvit;
71	24	şi limba mea va vesti zi de zi dreptatea Ta, căci cei ce-mi caută pierzarea sînt ruşinaţi şi roşi de ruşine.
72	1	(Un psalm al lui Solomon.) Dumnezeule, dă judecăţile Tale împăratului, şi dă dreptatea Ta fiului împăratului!
72	2	Şi el va judeca pe poporul Tău cu dreptate, şi pe nenorociţii Tăi cu nepărtinire.
72	3	Munţii vor aduce pace poporului, şi dealurile de asemenea, ca urmare a dreptăţii Tale.
72	4	El va face dreptate nenorociţilor poporului, va scăpa pe copiii săracului, şi va zdrobi pe asupritor.
72	5	Aşa că se vor teme de Tine, cît va fi soarele, şi cît se va arăta luna, din neam în neam;
72	6	va fi ca o ploaie, care cade pe un pămînt cosit, ca o ploaie repede, care udă cîmpia.
72	7	În zilele lui va înflori cel neprihănit, şi va fi belşug de pace pînă nu va mai fi lună.
72	8	El va stăpîni dela o mare la alta, şi dela Rîu pînă la marginile pămîntului.
72	9	Locuitorii pustiei îşi vor pleca genunchiul înaintea lui, şi vrăjmaşii vor linge ţărîna.
72	10	Împăraţii Tarsisului şi ai ostroavelor vor plăti biruri, împăraţii Sebei şi Sabei vor aduce daruri.
72	11	Da, toţi împăraţii se vor închina înaintea lui, toate neamurile îi vor sluji.
72	12	Căci el va izbăvi pe săracul care strigă, şi pe nenorocitul, care n'are ajutor.
72	13	Va avea milă de cel nenorocit şi de cel lipsit, şi va scăpa viaţa săracilor;
72	14	îi va izbăvi de apăsare şi de silă, şi sîngele lor va fi scump înaintea lui.
72	15	Ei vor trăi, şi -i vor da aur din Seba; se vor ruga neîncetat pentru el, şi -l vor binecuvînta în fiecare zi.
72	16	Va fi belşug de grîu în ţară, pînă în vîrful munţilor, şi spicele lor se vor clătina ca şi copacii din Liban; oamenii vor înflori în cetăţi ca iarba pămîntului.
72	17	Numele lui va dăinui pe vecie: cît soarele îi va ţinea numele. Cu el se vor binecuvînta unii pe alţii, şi toate neamurile îl vor numi fericit.
72	18	Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni!
72	19	Binecuvîntat să fie în veci slăvitul Lui Nume! Tot pămîntul să se umple de slava Lui! Amin! Amin!
72	20	Sfîrşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Isai.
73	1	(Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
73	2	Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!
73	3	Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.
73	4	Într'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
73	5	N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.
73	6	Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.
73	7	Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.
73	8	Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
73	9	îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.
73	10	Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,
73	11	şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``
73	12	Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
73	13	Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:
73	14	căci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit.
73	15	Dacă aş zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
73	16	M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,
73	17	pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.
73	18	Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd.
73	19	Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.
73	20	Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
73	21	Cînd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
73	22	eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
73	23	Însă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mîna dreaptă;
73	24	mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
73	25	Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.
73	26	Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.
73	27	Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.
73	28	Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
74	1	(O cîntare a lui Asaf.) Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentruce Te mînii pe turma păşunii Tale?
74	2	Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;
74	3	îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfînt.
74	4	Protivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.
74	5	Parcă erau nişte oameni, cari ridică toporul într'o pădure deasă:
74	6	în curînd au sfărîmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.
74	7	Au pus foc sfîntului Tău locaş; au dărîmat şi au pîngărit locuinţa Numelui Tău.
74	8	Ei ziceau în inima lor: ,,Să -i prăpădim pe toţi!`` Au ars toate locurile sfinte din ţară.
74	9	Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pînă cînd...
74	10	Pînă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?
74	11	Pentruce Îţi tragi înapoi mîna şi dreapta Ta? Scoate -o din sîn şi nimiceşte -i!
74	12	Totuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.
74	13	Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;
74	14	ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să -l mănince fiarele din pustie.
74	15	Ai făcut să ţîşnească izvoare în pîraie, ai uscat rîuri, cari nu seacă.
74	16	A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.
74	17	Tu ai statornicit toate hotarele pămîntului, Tu ai rînduit vara şi iarna.
74	18	Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!
74	19	Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!
74	20	Ai în vedere legămîntul! Căci locurile dosnice din ţară sînt pline de bîrloage de tîlhari.
74	21	Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!
74	22	Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
74	23	Nu uita strigătele protivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!
75	1	(Către mai marele cîntăreţilor. ,,Nu nimici.`` Un psalm al lui Asaf. O cîntare.) Te lăudăm, Dumnezeule, Te lăudăm; noi, cari chemăm Numele Tău, vestim minunile Tale!
75	2	,,Atunci cînd va veni vremea hotărîtă,`` zice Domnul, ,,voi judeca fără părtinire.
75	3	Poate să se cutremure pămîntul cu locuitorii lui: căci Eu îi întăresc stîlpii.`` -(Oprire).
75	4	Eu zic celor ce se fălesc: ,,Nu vă făliţi!`` Şi celor răi: ,,Nu ridicaţi capul sus!``
75	5	Nu vă ridicaţi capul aşa de sus, nu vorbiţi cu atîta trufie!
75	6	Căci nici dela răsărit, nici dela apus, nici din pustie, nu vine înălţarea.
75	7	Ci Dumnezeu este Cel ce judecă: El scoboară pe unul, şi înalţă pe altul.
75	8	În mîna Domnului este un potir, în care fierbe un vin plin de amestecătură. Cînd îl varsă, toţi cei răi de pe pămînt sug, îl sorb şi -l beau pînă în fund!
75	9	Eu însă voi vesti pururea aceste lucruri; voi cînta laude în cinstea Dumnezeului lui Iacov.
75	10	Şi voi doborî toate puterile celor răi: puterile celui neprihănit însă se vor înălţa.
76	1	(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu instrumente cu coarde. Un psalm al lui Asaf. O cîntare.) Dumnezeu este cunoscut în Iuda, mare este Numele Lui în Israel.
76	2	Cortul Lui este în Salem, şi locuinţa Lui în Sion;
76	3	acolo a sfărîmat El săgeţile, scutul, sabia, şi armele de război. -
76	4	Tu eşti mai măreţ, mai puternic decît munţii răpitorilor.
76	5	Despoiaţi au fost vitejii aceia plini de inimă, au adormit somnul de apoi; n'au putut să se apere, toţi acei oameni viteji.
76	6	La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov, au adormit şi călăreţi şi cai.
76	7	Cît de înfricoşat eşti Tu! Cine poate să-Ţi stea împotrivă, cînd Îţi izbucneşte mînia?
76	8	Ai rostit hotărîrea dela înalţimea cerurilor; pămîntul s'a îngrozit şi a tăcut,
76	9	cînd S'a ridicat Dumnezeu să facă dreptate, şi să scape pe toţi nenorociţii de pe pămînt. -
76	10	Omul Te laudă chiar şi în mînia lui, cînd Te îmbraci cu toată urgia Ta.
76	11	Faceţi juruinţe Domnului, Dumnezeului vostru, şi împliniţi-le! Toţi ceice -L înconjoară, să aducă daruri Dumnezeului celui înfricoşat.
76	12	El frînge mîndria domnitorilor, El este înfricoşat pentru împăraţii pămîntului.
77	1	(Către mai marele cîntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui Asaf.) Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta.
77	2	În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mînile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mîngîiere.
77	3	Mi-aduc aminte de Dumnezeu, şi gem; mă gîndesc adînc în mine, şi mi se mîhneşte duhul. -
77	4	Tu îmi ţii ploapele deschise; şi, de mult ce mă frămînt, nu pot vorbi.
77	5	Mă gîndesc la zilele de demult, la anii de odinioară.
77	6	Mă gîndesc la cîntările mele noaptea, cuget adînc în lăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gînduri, şi zic:
77	7	,,Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor?
77	8	S'a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S'a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna?
77	9	A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi -a tras El, în mînia Lui, înapoi îndurarea?`` -
77	10	Atunci îmi zic: ,,Ceeace mă face să sufăr, este că dreapta Celui Prea Înalt nu mai este aceeaş``...
77	11	Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;
77	12	da, mă voi gîndi la toate lucrările Tale, şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.
77	13	Dumnezeule, căile Tale sînt sfinte! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?
77	14	Tu eşti Dumnezeul, care faci minuni; Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.
77	15	Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.
77	16	Cînd Te-au văzut apele, Dumnezeule, cînd Te-au văzut apele, s'au cutremurat, şi adîncurile s'au mişcat.
77	17	Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, şi săgeţile Tale au sburat în toate părţile.
77	18	Tunetul Tău a isbucnit în vîrtej de vînt, fulgerile au luminat lumea: pămîntul s'a mişcat şi s'a cutremurat.
77	19	Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s'au mai cunoscut urmele.
77	20	Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mîna lui Moise şi Aaron.
78	1	(O cîntare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
78	2	Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.
78	3	Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,
78	4	nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, şi minunile pe cari le -a făcut.
78	5	El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,
78	6	ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii cari se vor naşte, şi cari, cînd se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
78	7	pentruca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.
78	8	Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam, care n'avea o inimă tare, şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
78	9	Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgînd cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,
78	10	pentrucă n'au ţinut legămîntul lui Dumnezeu, şi n'au voit să umble întocmai după Legea Lui.
78	11	Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui, pe cari li le arătase.
78	12	Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în cîmpia Ţoan.
78	13	A despărţit marea, şi le -a deschis un drum prin ea, ridicînd apele ca un zid.
78	14	I -a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.
78	15	A despicat stînci în pustie, şi le -a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.
78	16	A făcut să ţîşnească izvoare din stînci, şi să curgă ape ca nişte rîuri.
78	17	Dar ei tot n'au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n'au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Prea Înalt în pustie.
78	18	Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerînd mîncare după poftele lor.
78	19	Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, şi au zis: ,,Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?
78	20	Iată că El a lovit stînca, de au curs ape, şi s'au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pîne, sau să facă rost de carne poporului Său?``
78	21	Domnul a auzit, şi S'a mîniat. Un foc s'a aprins împotriva lui Iacov, şi s'a stîrnit împotriva lui Israel mînia Lui,
78	22	pentrucă n'au crezut în Dumnezeu, pentrucă n'au avut încredere în ajutorul Lui.
78	23	El a poruncit norilor de sus, şi a deschis porţile cerurilor:
78	24	a plouat peste ei mană de mîncare, şi le -a dat grîu din cer.
78	25	Au mîncat cu toţii pînea celor mari, şi le -a trimes mîncare să se sature.
78	26	A pus să sufle în ceruri vîntul de răsărit, şi a adus, prin puterea Lui, vîntul de miazăzi.
78	27	A plouat peste ei carne ca pulberea, şi păsări înaripate, cît nisipul mării;
78	28	le -a făcut să cadă în mijlocul taberii lor, dejur împrejurul locuinţelor lor.
78	29	Ei au mîncat şi s'au săturat din destul: Dumnezeu le -a dat ce doriseră.
78	30	Dar n'apucaseră să-şi stîmpere bine pofta, mîncarea le era încă în gură,
78	31	cînd s'a stîrnit mînia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, şi a doborît pe tinerii lui Israel.
78	32	Cu toate acestea, ei n'au încetat să păcătuiască, şi n'au crezut în minunile Lui.
78	33	De aceea, El le -a curmat zilele ca o suflare, le -a curmat anii printr'un sfîrşit năpraznic.
78	34	Cînd îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;
78	35	îşi aduceau aminte că Dumnezeu este Stînca lor, şi că Dumnezeul Autoputernic este Izbăvitorul lor.
78	36	Dar Îl înşelau cu gura, şi -L minţeau cu limba.
78	37	Inima nu le era tare faţă de El, şi nu erau credincioşi legămîntului Său.
78	38	Totuş, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de multe ori mînia şi nu dă drumul întregei Lui urgii.
78	39	El Şi -a adus deci aminte că ei nu erau decît carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce.
78	40	Decîteori s'au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! Decîteori L-au mîniat ei în pustietate!
78	41	Da, n'au încetat să ispitească pe Dumnezeu, şi să întărîte pe Sfîntul lui Israel.
78	42	Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua, cînd i -a izbăvit de vrăjmaş,
78	43	de minunile, pe cari le -a făcut în Egipt, şi de semnele Lui minunate din cîmpia Ţoan.
78	44	Cum le -a prefăcut rîurile în sînge, şi n'au putut să bea din apele lor.
78	45	Cum a trimes împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, cari i-au mîncat, şi broaşte, cari i-au nimicit.
78	46	Cum le -a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.
78	47	Cum le -a prăpădit viile, bătîndu-le cu piatră, şi smochinii din Egipt cu grindină.
78	48	Cum le -a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului.
78	49	El Şi -a aruncat împotriva lor mînia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri.
78	50	Cum Şi -a dat drum slobod mîniei, nu le -a scăpat sufletul dela moarte, şi le -a dat viaţa pradă molimei;
78	51	cum a lovit pe toţi întîii născuţi din Egipt, pîrga puterii în corturile lui Ham.
78	52	Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi, şi i -a povăţuit ca pe o turmă în pustie.
78	53	Cum i -a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.
78	54	Cum i -a adus spre hotarul Lui cel sfînt, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l -a cîştigat.
78	55	Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le -a împărţit ţara în părţi de moştenire, şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
78	56	Dar ei au ispitit pe Dumnezeul Prea Înalt, s'au răzvrătit împotriva Lui, şi n'au ţinut poruncile Lui.
78	57	Ci s'au depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor, s'au abătut la o parte, ca un arc înşelător,
78	58	L-au supărat prin înălţimile lor, şi I-au stîrnit gelozia cu idolii lor.
78	59	Dumnezeu a auzit, şi Ş'a mîniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel.
78	60	A părăsit locuinţa Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni.
78	61	Şi -a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui în mînile vrăjmaşului.
78	62	A dat pradă săbiei pe poporul Lui, şi S'a mîniat pe moştenirea Lui.
78	63	Pe tinerii lui i -a ars focul, şi fecioarele lui n'au mai fost sărbătorite cu cîntări de nuntă.
78	64	Preoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s'au bocit.
78	65	Atunci Domnul S'a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin,
78	66	şi a lovit pe protivnicii Lui, cari fugeau, acoperindu -i cu vecinică ocară.
78	67	Însă a lepădat cortul lui Iosif, şi n'a ales seminţia lui Efraim;
78	68	ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe care -l iubeşte.
78	69	Şi -a zidit sfîntul locaş ca cerurile de înalt, şi tare ca pămîntul, pe care l -a întemeiat pe veci.
78	70	A ales pe robul Său David, şi l -a luat dela staulele de oi.
78	71	L -a luat dindărătul oilor, cari alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov, şi pe moştenirea Sa Israel.
78	72	Şi David i -a cîrmuit cu o inimă neprihănită, şi i -a povăţuit cu mîni pricepute.
79	1	(Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta, au pîngărit Templul Tău cel sfînt, şi au prefăcut Ierusalimul într'un morman de pietre.
79	2	Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănînce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi au dat -o s'o mănînce fiarele pămîntului.
79	3	Ca apa le-au vărsat sîngele, de jur împrejurul Ierusalimului, şi n'a fost nimeni să -i îngroape.
79	4	Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.
79	5	Pînă cînd, Doamne, Te vei mînia fără încetare, şi va arde mînia Ta ca focul?
79	6	Varsă-Ţi mînia peste neamurile, cari nu Te cunosc, şi peste împărăţiile, cari nu cheamă Numele Tău!
79	7	Căci au mîncat pe Iacov, şi i-au pustiit locuinţa.
79	8	Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri, ci să ne iese degrab înainte îndurările Tale! Căci sîntem nenorociţi de tot!
79	9	Ajută-ne, Dumnezeul mîntuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne, şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
79	10	Pentruce să zică neamurile: ,,Unde este Dumnezeul lor?`` Să se ştie, înaintea ochilor noştri, printre neamuri, că Tu răzbuni sîngele vărsat al robilor Tăi!
79	11	Să ajungă pînă la Tine gemetele prinşilor de război! Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
79	12	Întoarce vecinilor noştri, de şapte ori în sînul lor, batjocurile, cari Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!
79	13	Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci, şi vom vesti din neam în neam laudele tale.
80	1	(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!
80	2	Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!
80	3	Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
80	4	Doamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău?
80	5	Îi hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin.
80	6	Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei.
80	7	Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
80	8	Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o.
80	9	Ai făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.
80	10	Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.
80	11	Îşi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu.
80	12	Pentruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii?
80	13	O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului.
80	14	Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!
80	15	Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!...
80	16	Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!
80	17	Mîna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!
80	18	Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.
80	19	Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
81	1	(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!
81	2	Cîntaţi o cîntare, sunaţi din tobă, din arfa cea plăcută şi din alăută!
81	3	Sunaţi din trîmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!
81	4	Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.
81	5	El a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cînd a mers împotriva ţării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: -
81	6	,,I-am descărcat povara de pe umăr, şi mînile lui nu mai ţin coşul.
81	7	Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. -
81	8	Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M'ai asculta!
81	9	Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!
81	10	Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!``
81	11	Dar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat.
81	12	Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.
81	13	O! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!
81	14	Într'o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor;
81	15	ceice urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.
81	16	L-aş hrăni cu cel mai bun grîu, şi l-aş sătura cu miere din stîncă.
82	1	(Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor.
82	2	-,,Pînă cînd veţi judeca strîmb, şi veţi căuta la faţa celor răi? -
82	3	Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului,
82	4	Scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit, izbăviţi -i din mîna celor răi.``
82	5	Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep'nimic, ci umblă în întunerec; de aceea se clatină toate temeliile pămîntului.
82	6	Eu am zis: ,,Sînteţi dumnezei, toţi sînteţi fii ai Celui Prea Înalt.``
82	7	Însă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare.`` -
82	8	Scoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pămîntul! Căci toate neamurile sînt ale Tale.
83	1	(O cîntare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!
83	2	Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frămîntă, şi ceice Te urăsc înalţă capul.
83	3	Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.
83	4	,,Veniţi``, zic ei, ,,să -i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!``
83	5	Se strîng toţi cu o inimă, fac un legămînt împotriva Ta:
83	6	corturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii,
83	7	Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului.
83	8	Asiria se uneşte şi ea cu ei, şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. -(Oprire).
83	9	Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pîrîul Chison,
83	10	cari au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului.
83	11	Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!
83	12	Căci ei zic: ,,Să punem mîna pe locuinţele lui Dumnezeu!``
83	13	Dumnezeule, fă -i ca vîrtejul de praf, ca paiul luat de vînt,
83	14	Ca focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii!
83	15	Urmăreşte -i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!
83	16	Acopere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!
83	17	Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!
83	18	Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul;
84	1	(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.) Cît de plăcute sînt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor!
84	2	Sufletul meu suspină şi tînjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
84	3	Pînă şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rîndunica un cuib unde îşi pune puii... Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
84	4	Ferice de ceice locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. -
84	5	Ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.
84	6	Cînd străbat aceştia Valea Plîngerii, o prefac într'un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvîntări.
84	7	Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
84	8	Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! -(Oprire).
84	9	Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău!
84	10	Căci mai mult face o zi în curţile Tale de cît o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decît să locuiesc în corturile răutăţii!
84	11	Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
84	12	Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!
85	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne! Ai adus înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov;
85	2	ai iertat nelegiuirea poporului Tău,
85	3	i-ai acoperit toate păcatele; -(Oprire). Ţi-ai abătut toată aprinderea, şi Te-ai întors din iuţimea mîniei Tale.
85	4	Întoarce-ne iarăş, Dumnezeul mîntuirii noastre! Încetează-Ţi mînia împotriva nostră!
85	5	În veci Te vei mînia pe noi? În veci îţi vei lungi mînia?
85	6	Nu ne vei înviora iarăş, pentruca să se bucure poporul Tău în Tine?
85	7	Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta, şi dă-ne mîntuirea Ta!
85	8	Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui, numai, ei să nu cadă iarăş în nebunie.
85	9	Da, mîntuirea Lui este aproape de ceice se tem de El, pentruca în ţara noastră să locuiască slava.
85	10	Bunătatea şi credincioşia se întîlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.
85	11	Credincioşia răsare din pămînt, şi dreptatea priveşte dela înălţimea cerurilor.
85	12	Domnul ne va da şi fericirea, şi pămîntul nostru îşi va da roadele.
85	13	Dreptatea va merge şi înaintea Lui, şi -L va şi urma, călcînd pe urmele paşilor Lui!
86	1	(O rugăciune a lui David.) Ia aminte, Doamne, şi ascultă-mă! Căci sînt nenorocit şi lipsit.
86	2	Păzeşte-mi sufletul, căci sînt unul din cei iubiţi de Tine! Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se încrede în Tine!
86	3	Ai milă de mine, Doamne! Căci toată ziua strig către Tine.
86	4	Înveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.
86	5	Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi ceice Te cheamă.
86	6	Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!
86	7	Te chem, în ziua necazului meu, căci m'asculţi.
86	8	Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale.
86	9	Toate neamurile, pe cari le-ai făcut, vor veni să se închine înaintea Ta, Doamne, şi să dea slavă Numelui Tău.
86	10	Căci Tu eşti mare, şi faci minuni, numai Tu eşti Dumnezeu.
86	11	Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.
86	12	Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, şi voi prea mări Numele Tău în veci!
86	13	Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine, şi Tu îmi izbăveşti sufletul din adînca locuinţă a morţilor.
86	14	Dumnezeule, nişte îngîmfaţi s'au sculat împotriva mea, o ceată de oameni asupritori vor să-mi ia viaţa, şi nu se gîndesc la Tine.
86	15	Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credicioşie.
86	16	Îndreaptă-Ţi privirile spre mine, şi ai milă de mine: dă tărie robului Tău, şi scapă pe fiul roabei Tale!
86	17	Fă un semn pentru mine, ca să vadă vrăjmaşii mei şi să rămînă de ruşine, căci Tu mă ajuţi şi mă mîngîi, Doamne!
87	1	(Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Sionul are temeliile aşezate pe munţii cei sfinţi:
87	2	Domnul iubeşte porţile Sionului mai mult decît toate locaşurile lui Iacov.
87	3	Lucruri pline de slavă au fost spuse despre tine, cetate a lui Dumnezeu! -
87	4	Eu pomenesc Egiptul şi Babilonul printre cei ce Mă cunosc; iată, ţara Filistenilor, Tirul, cu Etiopia: ,,în Sion s'au născut.`` -
87	5	Iar despre Sion este zis: ,,Toţi s'au născut în el,`` şi Cel Prea Înalt îl întăreşte.
87	6	Domnul numără popoarele, scriindu-le: ,,Acolo s'au născut.`` -
87	7	Şi cei ce cîntă şi ceice joacă strigă: ,,Toate izvoarele mele sînt în Tine.``
88	1	(O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!
88	2	S'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;
88	3	căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.
88	4	Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere.
88	5	Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.
88	6	M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.
88	7	Mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. -
88	8	Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies.
88	9	Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine!
88	10	Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -
88	11	Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc?
88	12	Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?
88	13	Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.
88	14	Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?
88	15	Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.
88	16	Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.
88	17	Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.
88	18	Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.
89	1	(O cîntare a lui Etan, Ezrahitul.) Voi cînta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.
89	2	Căci zic: ,,Îndurarea are temelii vecinice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!`` -
89	3	,,Am făcut legămînt cu alesul Meu`` -zice Domnul-,,iată ce am jurat robului Meu David:
89	4	,,Îţi voi întări sămînţa pe vecie, şi' -n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.``
89	5	Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!
89	6	Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
89	7	Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi ceice stau în jurul Lui.
89	8	Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.
89	9	Tu îmblînzeşti mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.
89	10	Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.
89	11	Ale Tale sînt cerurile şi pămîntul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.
89	12	Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.
89	13	Braţul tău este puternic, mîna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.
89	14	Dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sînt înaintea Feţei Tale.
89	15	Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trîmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!
89	16	El se bucură neîncetat de Numele Tău, şi se făleşte cu dreptatea Ta.
89	17	Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.
89	18	Căci Domnul este scutul nostru, Sfîntul lui Israel este împăratul nostru.
89	19	Atunci ai vorbit într'o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis: ,,Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tînăr;
89	20	am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.
89	21	Mîna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.
89	22	Vrăjmaşul nu -l va prinde, şi cel rău nu -l va apăsa;
89	23	ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce -l urăsc.
89	24	Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
89	25	Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile.
89	26	El Îmi va zice: ,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!``
89	27	Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.
89	28	Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.
89	29	Îi voi face vecinică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.
89	30	Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,
89	31	dacă vor călca orînduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,
89	32	atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;
89	33	dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
89	34	nu-Mi voi călca legămîntul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.
89	35	Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?
89	36	Sămînţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
89	37	ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. -(Oprire).
89	38	Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mîniat pe unsul Tău;
89	39	ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pîngărit cununa.
89	40	I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.
89	41	Toţi trecătorii îl jăfuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.
89	42	Ai înălţat dreapta protivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
89	43	ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă.
89	44	Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie;
89	45	i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. -(Oprire)
89	46	Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mînia ca focul?
89	47	Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentruce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
89	48	Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? -
89	49	Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi, pe cari le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?
89	50	Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;
89	51	adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
89	52	Binecuvîntat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!
90	1	(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.
90	2	Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!
90	3	Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``
90	4	Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
90	5	Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:
90	6	înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.
90	7	Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.
90	8	Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
90	9	Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
90	10	Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.
90	11	Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
90	12	Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
90	13	Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!
90	14	Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.
90	15	Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!
90	16	Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!
90	17	Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!
91	1	Celce stă supt ocrotirea Celui Prea Înalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atoputernic,
91	2	zice despre Domnul: ,,El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!``
91	3	Da, El te scapă de laţul vînătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.
91	4	El te va acoperi cu penele Lui, şi te vei ascunde supt aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
91	5	Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care sboară ziua,
91	6	nici de ciuma, care umblă în întunerec, nici de molima, care bîntuie ziua nameaza mare.
91	7	O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
91	8	Doar vei privi cu ochii, şi vei vedea răsplătirea celor răi.
91	9	Pentrucă zici: ,,Domnul este locul meu de adăpost!`` şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare,
91	10	de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
91	11	Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;
91	12	şi ei te vor duce pe mîni, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
91	13	Vei păşi peste lei şi peste năpîrci, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. -
91	14	,,Fiindcă Mă iubeşte-zice Domnul-deaceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
91	15	Cînd Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strîmtorare, îl voi izbăvi şi -l voi proslăvi.
91	16	Îl voi sătura cu viaţă lungă, şi -i voi arăta mîntuirea Mea``.
92	1	(Un psalm. O cîntare pentru ziua Sabatului.) Frumos este să lăudăm pe Domnul, şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte,
92	2	să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta,
92	3	cu instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta, în sunetele arfei.
92	4	Căci Tu mă înveşeleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cînt de veselie, cînd văd lucrarea mînilor Tale.
92	5	Cît de mari sînt lucrările Tale, Doamne, şi cît de adînci sînt gîndurile Tale!
92	6	Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta, şi cel nebun nu ia seama la el.
92	7	Dacă cei răi înverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.
92	8	Dar Tu, Doamne, eşti înalţat în veci de veci!
92	9	Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier: toţi cei ce fac răul sînt risipiţi.
92	10	Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului, şi m'ai stropit cu untdelemn proaspăt.
92	11	Ochiul meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei, şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de protivnicii mei cei răi.
92	12	Cel fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban.
92	13	Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.
92	14	Ei aduc roade şi la bătrîneţă, sînt plini de suc şi verzi,
92	15	ca să arate că Domnul este drept, El Stînca mea, în care nu este nelegiuire.
93	1	Domnul împărăţeşte, îmbrăcat cu măreţie; Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere: de aceea lumea este tare şi nu se clatină.
93	2	Scaunul Tău de domnie este aşezat din vremuri străvechi; Tu eşti din vecinicie!
93	3	Rîurile vuiesc, Doamne, rîurile vuiesc tare, rîurile se umflă cu putere.
93	4	Dar mai puternic decît vuietul apelor mari, şi mai puternic decît vuietul valurilor năpraznice ale mării, este Domnul în locurile cereşti.
93	5	Mărturiile Tale sînt cu totul adevărate; sfinţenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cît vor ţinea vremurile.
94	1	Doamne, Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!
94	2	Scoală-Te, Judecătorul pămîntului, şi răsplăteşte celor mîndri după faptele lor!
94	3	Pînă cînd vor birui cei răi, Doamne, pînă cînd vor birui cei răi?
94	4	Ei ţin cuvîntări puternice, vorbesc cu trufie, şi toţi cei ce fac răul se fălesc.
94	5	Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, şi asupresc moştenirea Ta.
94	6	Junghie pe văduvă şi pe străin, ucid pe orfani,
94	7	şi zic: ,,Nu vede Domnul, şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!``
94	8	Totuş, învăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Cînd vă veţi înţelepţi, nebunilor?
94	9	Cel ce a sădit urechea, s'ar putea să n'audă? Cel ce a întocmit ochiul, s'ar putea să nu vadă?
94	10	Cel ce pedepseşte neamurile, s'ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere?
94	11	Domnul cunoaşte gîndurile omului: ştie că sînt deşerte.
94	12	Ferice de omul, pe care -l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care -l înveţi din Legea Ta,
94	13	ca să -l linişteşti în zilele nenorocirii, pînă se va săpa groapa celui rău!
94	14	Căci Domnul nu lasă pe poporul Său, şi nu-Şi părăseşte moştenirea.
94	15	Ci se va face odată judecata după dreptate, şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.
94	16	Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?
94	17	De n'ar fi Domnul ajutorul meu, cît de curînd ar fi sufletul meu în tăcerea morţii!
94	18	Oridecîte ori zic: ,,Mi se clatină piciorul!`` bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna.
94	19	Cînd gînduri negre se frămîntă cu grămada înlăuntrul meu, mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul.
94	20	Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie, ei cari pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?
94	21	Ei se strîng împotriva vieţii celui neprihănit, şi osîndesc sînge nevinovat.
94	22	Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stînca mea de adăpost.
94	23	El va face să cadă asupra lor nelegiuirea, El îi va nimici prin răutatea lor; Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.
95	1	Veniţi să cîntăm cu veselie Domnului, şi să strigăm de bucurie către Stînca mîntuirii noastre.
95	2	Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cîntece în cinstea Lui!
95	3	Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare mai pesus de toţi dumnezeii.
95	4	El ţine în mînă adîncimile pămîntului, şi vîrfurile munţilor sînt ale Lui.
95	5	A Lui este marea, El a făcut -o, şi mînile Lui au întocmi uscatul:
95	6	veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
95	7	Căci El este Dumnezeul nostru, şi noi sîntem poporul păşunei Lui, turma, pe care o povăţuieşte mîna Lui... O! de aţi asculta azi glasul Lui! -
95	8	,,Nu vă împetriţi inima, ca la Meriba, ca în ziua dela Masa, în pustie,
95	9	unde părinţii voştri M'au ispitit, şi M'au încercat, măcarcă văzuseră lucrările Mele.
95	10	Patruzeci de ani M'am scîrbit de neamul acesta, şi am zis: ,,Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.``
95	11	De aceea am jurat în mînia Mea: ,,Nu vom intra în odihna Mea!``
96	1	Cîntaţi Domnului o cîntare nouă! Cîntaţi Domnului, toţi locuitorii pămîntului!
96	2	Cîntaţi Domnului, binecuvîntaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mîntuirea Lui!
96	3	Povestiţi printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!
96	4	Căci omul este mare şi foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decît toţi dumnezeii.
96	5	Căci toţi dumnezeii popoarelor sînt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile.
96	6	Strălucirea şi măreţia sînt înaintea Feţei Lui, slava şi podoaba sînt în locaşul Lui cel sfînt.
96	7	Familiile popoarelor, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste!
96	8	Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Aduceţi daruri de mîncare, şi intraţi în curţile Lui!
96	9	Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pămîntului!
96	10	Spuneţi printre neamuri: ,,Domnul împărăţeşte! Deaceea lumea este tare, şi nu se clatină.`` Domnul judecă popoarele cu dreptate.
96	11	Să se bucure cerurile, şi să se veselească pămîntul; să mugească marea cu tot ce cuprinde ea!
96	12	Să tresalte cîmpia, cu tot ce e pe ea, toţi copacii pădurii să strige de bucurie
96	13	înaintea Domnului! Căci El vine, vine să judece pămîntul. El va judeca lumea cu dreptate, şi popoarele după credincioşia Lui.
97	1	Domnul împărăţeşte: să se veselească pămîntul, şi să se bucure ostroavele cele multe!
97	2	Norii şi negura îl înconjoară, dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Său de domnie.
97	3	Înaintea Lui merge focul, şi arde dejur împrejur pe protivnicii Lui.
97	4	Fulgerile Lui luminează lumea: pămîntul Îl vede şi se cutremură.
97	5	Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului, înaintea Domnului întregului pămînt.
97	6	Cerurile vestesc dreptatea Lui, şi toate popoarele văd slava Lui.
97	7	Sînt ruşinaţi, toţi cei ce slujesc icoanelor, şi cari se fălesc cu idolii: toţi dumnezeii se închină înaintea Lui.
97	8	Sionul aude lucrul acesta, şi se bucură, se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale, Doamne!
97	9	Căci Tu, Doamne, Tu eşti Cel Prea Înalt peste tot pămîntul, Tu eşti prea înălţat mai pe sus de toţi dumnezeii.
97	10	Urîţi răul, ceice iubiţi pe Domnul! El păzeşte sufletele credincioşilor Lui, şi -i izbăveşte din mîna celor răi.
97	11	Lumina este sămănată pentru cel neprihănit, şi bucuria pentru cei cu inima curată.
97	12	Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul, şi măriţi prin laudele voastre sfinţenia Lui!
98	1	(Un psalm.) Cîntaţi Domnului o cîntare nouă, căci El a făcut minuni. Dreapta şi braţul Lui cel sfînt I-au venit în ajutor.
98	2	Domnul Şi -a arătat mîntuirea, Şi -a descoperit dreptatea înaintea neamurilor.
98	3	Şi -a adus aminte de bunătatea şi credincioşia Lui faţă de casa lui Israel: toate marginile pămîntului au văzut mîntuirea Dumnezeului nostru.
98	4	Strigaţi către Domnul cu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pămîntului! Chiuiţi, strigaţi, şi cîntaţi laude!
98	5	Cîntaţi Domnului cu arfa, cu arfa şi cu cîntece din gură!
98	6	Cu trîmbiţe şi sunete din corn, strigaţi de bucurie înaintea Împăratului, Domnului!
98	7	Să urle marea cu tot ce cuprinde ea, să chiuie lumea şi cei ce locuiesc pe ea,
98	8	să bată din palme rîurile, să strige de bucurie toţi munţii
98	9	înaintea Domnului! Căci El vine să judece pămîntul! El va judeca lumea cu dreptate, şi popoarele cu nepărtinire.
99	1	Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El şade pe heruvimi: pămîntul se clatină.
99	2	Domnul este mare în Sion, şi înalţat peste toate popoarele.
99	3	Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşat, căci este sfînt!
99	4	Să laude oamenii tăria Împăratului, căci iubeşte dreptatea! Tu întăreşti dreptatea, Tu faci dreptate şi judecată în Iacov.
99	5	Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui, căci este sfînt!
99	6	Moise şi Aaron, dintre preoţii Lui, şi Samuel, dintre ceice chemau Numele Lui, au chemat pe Domnul, şi El i -a ascultat.
99	7	El le -a vorbit din stîlpul de nor; ei au păzit poruncile Lui şi Legea, pe care le -a dat -o El.
99	8	Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat; ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător, dar i-ai pedepsit pentru greşelile lor.
99	9	Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfînt! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfînt!
100	1	(Un psalm de laudă.) Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pămîntului!
100	2	Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui.
100	3	Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne -a făcut, ai Lui sîntem: noi sîntem poporul Lui şi turma păşunei Lui.
100	4	Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cîntări în curţile Lui! Lăudaţi -L şi binecuvîntaţi -I Numele.
100	5	Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci, şi credincioşia Lui din neam în neam.
101	1	(Un psalm al lui David.) Voi cînta bunătatea şi dreptatea; Ţie, Doamne, Îţi voi cînta.
101	2	Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită. -Cînd vei veni la mine? -Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele.
101	3	Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei; urăsc purtarea păcătoşilor; ea nu se va lipi de mine.
101	4	Inima stricată se va depărta de mine; nu vreau să cunosc pe cel rău.
101	5	Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici; pe cel cu priviri trufaşe şi cu inima îngîmfată, nu -l voi suferi.
101	6	Voi avea ochii îndreptaţi asupra credincioşilor din ţară, ca să locuiască lîngă mine; cel ce umblă pe o cale fără prihană acela îmi va sluji.
101	7	Cel ce se dedă la înşelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea.
101	8	În fiecare dimineaţă voi nimici pe toţi cei răi din ţară, ca să stîrpesc din cetatea Domnului pe toţi ceice săvîrşesc nelegiuirea.
102	1	(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!
102	2	Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!
102	3	Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
102	4	Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.
102	5	Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
102	6	Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;
102	7	nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.
102	8	În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.
102	9	Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,
102	10	din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.
102	11	Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.
102	12	Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.
102	13	Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.
102	14	Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.
102	15	Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.
102	16	Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.
102	17	El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.
102	18	Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!
102	19	Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,
102	20	ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;
102	21	pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,
102	22	cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.
102	23	El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,
102	24	Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``
102	25	Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.
102	26	Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.
102	27	Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.
102	28	Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.
103	1	Binecuvintează, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvinteze Numele Lui cel sfînt!
103	2	Binecuvintează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
103	3	El îţi iartă toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate boalele tale;
103	4	El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare;
103	5	El îţi satură de bunătăţi bătrîneţa, şi te face să întinereşti iarăş ca vulturul.
103	6	Domnul face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi.
103	7	El Şi -a arătat căile Sale lui Moise, şi lucrările Sale copiilor lui Israel.
103	8	Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător si bogat în bunătate.
103	9	El nu Se ceartă fără încetare, şi nu ţine mînia pe vecie.
103	10	Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.
103	11	Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;
103	12	cît este de departe răsăritul de apus, atît de mult depărtează El fărădelegile noastre dela noi.
103	13	Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură domnul de ceice se tem de El.
103	14	Căci El ştie din ce sîntem făcuţi; Îşi aduce aminte că sîntem ţărînă.
103	15	Omul! zilele lui sînt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe cîmp.
103	16	Cînd trece un vînt peste ea, nu mai este, şi locul pe care -l cuprindea, n'o mai cunoaşte.
103	17	Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru ceice se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor,
103	18	pentru ceice păzesc legămîntul Lui, şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.
103	19	Domnul Şi -a aşezat scaunul de domnie în ceruri, şi domnia Lui stăpîneşte peste tot.
103	20	Binecuvîntaţi pe Domnul, îngerii Lui, cari sînteţi tari în putere, cari împliniţi poruncile Lui, şi cari ascultaţi de glasul cuvîntului Lui.
103	21	Binecuvîntaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui, cari faceţi voia Lui!
103	22	Binecuvîntaţi pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpînirii Lui! Binecuvintează, suflete, pe Domnul!
104	1	Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
104	2	Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
104	3	Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.
104	4	Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.
104	5	Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
104	6	Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,
104	7	dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,
104	8	suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.
104	9	Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.
104	10	Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.
104	11	Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
104	12	Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
104	13	Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.
104	14	Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:
104	15	vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.
104	16	Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.
104	17	În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
104	18	munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.
104	19	El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.
104	20	Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;
104	21	puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.
104	22	Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.
104	23	Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.
104	24	Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.
104	25	Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.
104	26	Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
104	27	Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
104	28	Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.
104	29	Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.
104	30	Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.
104	31	În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
104	32	El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.
104	33	Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.
104	34	Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.
104	35	Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
105	1	Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!
105	2	Cîntaţi, cîntaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui!
105	3	Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfînt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!
105	4	Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!
105	5	Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe cari le -a făcut, de minunile şi de judecăţile rostite de gura Lui,
105	6	sămînţă a robului Său Avraam, copii ai lui Iacov, aleşii Săi!
105	7	Domnul este Dumnezeul nostru: Judecăţile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pămîntul.
105	8	El Îşi aduce aminte totdeauna de legămîntul Lui, de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om,
105	9	de legămîntul, pe care l -a încheiat cu Avraam, şi de jurămîntul, pe care l -a făcut lui Issac;
105	10	El l -a făcut lege pentru Iacov, legămînt vecinic pentru Israel,
105	11	zicînd: ,,Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire, care v'a căzut la sorţ.``
105	12	Pe atunci ei erau puţini la număr, foarte puţini la număr, şi străini în ţară;
105	13	mergeau dela un neam la altul, şi de la o împărăţie la un alt popor;
105	14	dar n'a dat voie nimănui să -i asuprească, şi a pedepsit împăraţi din pricina lor.
105	15	,,Nu vă atingeţi de unşii Mei, -a zis El-şi nu faceţi rău proorocilor Mei!``
105	16	A chemat foametea asupra ţării, şi a tăiat orice mijloc de trai.
105	17	Le -a trimes înainte pe un om; Iosif a fost vîndut ca rob.
105	18	I-au strîns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare,
105	19	pînă la vremea cînd s'a întîmplat ce vestise el, şi pînă cînd l -a încercat Cuvîntul Domnului.
105	20	Atunci împăratul a trimes să -i scoată lanţurile, şi stăpînitorul popoarelor l -a izbăvit.
105	21	L -a pus domn peste casa lui, şi dregătorul tuturor averilor lui,
105	22	ca să lege după plac pe domnitorii lui, şi să înveţe pe bătrînii lui înţelepciunea.
105	23	Atunci Israel a venit în Egipt, şi Iacov a locuit în ţara lui Ham.
105	24	Domnul a înmulţit pe poporul Său foarte mult, şi l -a făcut mai puternic decît protivnicii lui.
105	25	Acestora le -a schimbat inima, pînă acolo că au urît pe poporul Lui, şi s'au purtat mişeleşte cu robii Săi.
105	26	A trimes pe robul Său Moise, şi pe Aaron, pe care -l alesese.
105	27	Prin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în mijlocul lor, au făcut minuni în ţara lui Ham.
105	28	A trimes întunerec şi a adus negura, ca să nu fie neascultători la Cuvîntul Lui.
105	29	Le -a prefăcut apele în sînge, şi a făcut să le piară toţi peştii.
105	30	Ţara lor a forfotit de broaşte, pînă în odăile împăraţilor lor.
105	31	El a zis, şi au venit muşte otrăvitoare, păduchi pe tot ţinutul lor.
105	32	În loc de ploaie le -a dat grindină, şi flăcări de foc în ţara lor.
105	33	Le -a bătut viile şi smochinii, şi a sfărîmat copacii din ţinutul lor.
105	34	El a zis, şi au venit lăcuste, lăcuste fără număr,
105	35	cari au mîncat toată iarba din ţară, şi au mistuit roadele de pe cîmpiile lor.
105	36	A lovit pe toţi întîii născuţi din ţara lor, toată pîrga puterii lor.
105	37	A scos pe poporul Său cu argint şi aur, şi niciunul n'a şovăit dintre seminţiile Lui.
105	38	Egiptenii s'au bucurat de plecarea lor, căci îi apucase groaza de ei.
105	39	A întins un nor, ca să -i acopere, şi focul, ca să lumineze noaptea.
105	40	La cererea lor, a trimes prepeliţe, şi i -a săturat cu pîne din cer.
105	41	A deschis stînca, şi au curs ape, cari s-au vărsat ca un rîu în locurile uscate.
105	42	Căci Şi -a adus aminte de Cuvîntul Lui cel sfînt, şi de robul Său Avraam.
105	43	A scos pe poporul Său cu veselie, pe aleşii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie.
105	44	Le -a dat pămînturile neamurilor, şi au pus stăpînire pe rodul muncii popoarelor,
105	45	ca să păzească poruncile Lui, şi să ţină legile Lui. Lăudaţi pe Domnul!
106	1	Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!
106	2	Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui?
106	3	Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!
106	4	Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine, şi dă -i ajutorul Tău,
106	5	ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău, şi să mă laud cu moştenirea Ta!
106	6	Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvîrşit nelegiuirea, am făcut rău.
106	7	Părinţii noştri în Egipt n'au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale, şi au fost neascultători la mare, la marea Roşie.
106	8	Dar El i -a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea.
106	9	A mustrat marea Roşie, şi ea s'a uscat; şi i -a trecut prin adîncuri ca printr'un pustiu.
106	10	I -a scăpat din mîna celui ce -i ura, şi i -a izbăvit din mîna vrăjmaşului.
106	11	Apele au acoperit pe protivnicii lor. N'a rămas unul măcar din ei.
106	12	Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cîntat laudele Lui.
106	13	Dar au uitat curînd lucrările Lui, şi n'au aşteptat împlinirea planurilor Lui.
106	14	Ci i -a apucat pofta în pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.
106	15	El le -a dat ce cereau; dar a trimes o molimă printre ei.
106	16	În tabără au fost geloşi pe Moise, şi pe Aaron, sfîntul Domnului.
106	17	Atunci s'a deschis pămîntul, şi a înghiţit pe Datan, şi s'a închis deasupra cetei lui Abiram.
106	18	Focul le -a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi.
106	19	Au făcut un viţel în Horeb. S'au închinat înaintea unui chip turnat,
106	20	şi au schimbat Slava lor, pe chipul unui bou, care mănîncă iarbă.
106	21	Au uitat pe Dumnezeu, Mîntuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt,
106	22	minuni în ţara lui Ham, semne minunate la marea Roşie.
106	23	Şi El a vorbit să -i nimicească: dar Moise, alesul său, a stătut la mijloc înaintea Lui, ca să -L abată dela mînia Lui şi să -L oprească să -i nimicească.
106	24	Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n'au crezut în Cuvîntul Domnului,
106	25	ci au cîrtit în corturile lor, şi n'au ascultat de glasul Lui.
106	26	Atunci El a ridicat mîna şi a jurat că -i va face să cadă în pustie,
106	27	că le va doborî sămînţa printre neamuri, şi -i va împrăştia în mijlocul ţărilor.
106	28	Ei s'au alipit de Baal-Peor, şi au mîncat vite jertfite morţilor.
106	29	Au mîniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei.
106	30	Dar Fineas s'a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s'a oprit.
106	31	Lucrul acesta i -a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie.
106	32	Ei au mîniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor.
106	33	Căci s'au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.
106	34	Ei n'au nimicit popoarele, pe cari le poruncise Domnul să le nimicească.
106	35	Ci s-au amestecat cu neamurile, şi au învăţat faptele lor,
106	36	au slujit idolilor lor, cari au fost o cursă pentru ei.
106	37	Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli,
106	38	au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor şi fiicelor lor, pe cari i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri.
106	39	S'au spurcat prin faptele lor, au desfrînat prin faptele lor.
106	40	Atunci Domnul S'a aprins de mînie împotriva poporului Său, şi a urît moştenirea Lui.
106	41	I -a dat în mînile neamurilor, cei ce îi urau au stăpînit peste ei,
106	42	vrăjmaşii lor i-au asuprit, şi au fost smeriţi supt puterea lor.
106	43	El de mai multe ori i -a izbăvit, dar ei s'au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor.
106	44	Dar El le -a văzut strîmtorarea, cînd le -a auzit strigătele.
106	45	Şi -a adus aminte de legămîntul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare:
106	46	a stîrnit pentru ei mila tuturor celor ce i ţineau prinşi de război.
106	47	Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi strînge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt, şi să ne fălim cu lauda Ta!
106	48	Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecincie în vecinicie! Şi tot poporul să zică: ,,Amin! Lăudaţi pe Domnul!``
107	1	,,Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!``
107	2	Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe cari i -a izbăvit El din mîna vrăjmaşului,
107	3	şi pe cari i -a strîns din toate ţările: dela răsărit şi dela apus, dela miazănoapte şi dela mare.
107	4	Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui.
107	5	Sufereau de foame şi de sete; le tînjea sufletul în ei.
107	6	Atunci, în strîmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor;
107	7	i -a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într'o cetate de locuit.
107	8	O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
107	9	Căci el a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămînd.
107	10	Cei ce şedeau în întunerec şi umbra morţii, trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,
107	11	pentrucă se răsvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentrucă nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt.
107	12	El le -a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i -a ajutat.
107	13	Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor.
107	14	I -a scos din întunerec şi din umbra morţii, şi le -a rupt legăturile.
107	15	O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
107	16	Căci El a sfărîmat porţi de aramă, şi a rupt zăvoare de fier.
107	17	Nebunii, prin purtarea lor vinovată, şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.
107	18	Sufletul lor se desgustase de orice hrană, şi erau lîngă porţile morţii.
107	19	Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor;
107	20	a trimes cuvîntul Său şi i -a tămăduit, şi i -a scăpat de groapă.
107	21	O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentu minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
107	22	Să -I aducă jertfe de mulţămiri, şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
107	23	Ceice se pogorîseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari,
107	24	aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adîncului.
107	25	El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.
107	26	Se suiau spre ceruri, se pogorau în adînc; sufletul le era perdut în faţa primejdiei.
107	27	Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zădarnică le era toată iscusinţa.
107	28	Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor.
107	29	A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s'au potolit.
107	30	Ei s'au bucurat că valurile s'au liniştit, şi Domnul i -a dus în limanul dorit.
107	31	O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
107	32	Să -L înalţe în adunarea poporului, şi să -L laude în adunarea bătrînilor!
107	33	El preface rîurile în pustiu, şi izvoare de apă în pămînt uscat,
107	34	ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.
107	35	Tot El preface pustiul în iaz, şi pămîntul uscat în izvoare de ape.
107	36	Aşează acolo pe cei flămînzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
107	37	însămînţează ogoare, sădesc vii, şi -i culeg roadele.
107	38	El îi binecuvintează, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele.
107	39	Dacă sînt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă,
107	40	El varsă dispreţul peste cei mari, şi -i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
107	41	dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş, şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.
107	42	,,Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!``
107	43	Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri, şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.
108	1	(O cîntare. Un psalm al lui David.) Gata îmi este inima să cînte, Dumnezeule! Voi cînta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!
108	2	Deşteptaţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi.
108	3	Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cînta printre neamuri.
108	4	Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai pe sus de ceruri, iar credincioşia Ta pînă la nori.
108	5	Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pămîntul!
108	6	Pentru ca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!
108	7	Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui: ,,Voi birui, voi împărţi Sihemul, voi măsura valea Sucot;
108	8	al Meu este Galaadul, al Meu Manase; Efraim este întăritura capului Meu, şi Iuda, toiagul Meu de cîrmuire;
108	9	Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra ţării Filistenilor!``
108	10	Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?
108	11	Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
108	12	Dă-ne ajutor în necaz, căci zădarnic este ajutorul omului.
108	13	Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.
109	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
109	2	Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
109	3	mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.
109	4	Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune.
109	5	Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.
109	6	Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui!
109	7	Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
109	8	Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul!
109	9	Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!
109	10	Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată!
109	11	Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui!
109	12	Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui!
109	13	Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor!
109	14	Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
109	15	Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt,
109	16	pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!
109	17	Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el!
109	18	Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!
109	19	Deaceea, să -i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
109	20	Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
109	21	Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!
109	22	Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu.
109	23	Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă.
109	24	Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune.
109	25	Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap.
109	26	Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
109	27	Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
109	28	Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
109	29	Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!
109	30	Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
109	31	căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc.
110	1	(Un psalm al lui David.) Domnul a zis Domnului meu: ,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.`` -
110	2	Domnul va întinde din Sion toiagul de cîrmuire al puterii Tale, zicînd: ,,Stăpîneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!``
110	3	Poporul Tău este plin de înflăcărare, cînd Îţi aduni oştirea; cu podoabe sfinte, ca din sînul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua.
110	4	Domnul a jurat, şi nu -I va părea rău: ,,Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec.`` -
110	5	Domnul, dela dreapta Ta, zdrobeşte pe împăraţi în ziua mîniei Lui.
110	6	El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobeşte capete pe toată întinderea ţării.
110	7	El bea din pîrîu în timpul mersului: de aceea Îşi înalţă capul.
111	1	Lăudaţi pe Domnul! Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, în tovărăşia oamenilor fără prihană şi în adunare.
111	2	Mari sînt lucrările Domnului, cercetate de toţi ceice le iubesc.
111	3	Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui, şi dreptatea Lui ţine în veci.
111	4	El a lăsat o aducere aminte a minunilor Lui, Domnul este îndurător şi milostiv.
111	5	El a dat hrană celor ce se tem de El; El Îşi aduce pururea aminte de legămîntul Lui.
111	6	El a arătat poporului Său puterea lucrărilor Lui, căci le -a dat moştenirea neamurilor.
111	7	Lucrările mînilor Lui sînt credincioşie şi dreptate; toate poruncile Lui sînt adevărate,
111	8	întărite pentru vecinicie, făcute cu credincioşie şi neprihănire.
111	9	A trimes poporului Său izbăvirea, a aşezat legămîntul Său în veci; Numele Lui este sfînt şi înfricoşat.
111	10	Frica Domnului este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă, şi slava Lui ţine în veci.
112	1	Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul, şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!
112	2	Sămînţa lui va fi puternică pe pămînt; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvîntat.
112	3	El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci.
112	4	Celui fără prihană îi răsare o lumină în întunerec, El este milostiv, îndurător şi drept.
112	5	Ce bine -i merge omului care face milă şi împrumută pe altul, şi care îşi rînduieşte faptele după dreptate!
112	6	Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci.
112	7	El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.
112	8	Inima îi este mîngîiată, n'are nicio teamă, pînă ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de protivnicii lui.
112	9	El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă.
112	10	Cel rău vede lucrul acesta, şi se mînie, scrîşneşte din dinţi şi se topeşte. Poftele celor răi rămîn neîmplinite.
113	1	Lăudaţi pe Domnul! Robii Domnului lăudaţi, lăudaţi Numele Domnului!
113	2	Fie Numele Domnului binecuvîntat, deacum şi pînă în veac!
113	3	Dela răsăritul soarelui pînă la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat.
113	4	Domnul este înălţat mai pe sus de toate neamurile, slava Lui este mai pesus de ceruri.
113	5	Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieşte atît de sus?
113	6	El îşi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pămînt.
113	7	El ridică pe sărac din ţărînă, înalţă pe cel lipsit din gunoi.
113	8	ca să -i facă să şadă împreună cu cei mari: cu mai marii poporului Său.
113	9	El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi pe Domnul!
114	1	Cînd a ieşit Israel din Egipt, cînd a plecat casa lui Iacov dela un popor străin,
114	2	Iuda a ajuns locaşul Lui cel sfînt, şi Israel stăpînirea Lui.
114	3	Marea a văzut lucrul acesta şi a fugit, Iordanul s'a întors înapoi:
114	4	munţii au sărit ca nişte berbeci, şi dealurile ca nişte miei.
114	5	Ce ai tu, mare, de fugi, şi tu, Iordanule, de te întorci înapoi?
114	6	Ce aveţi, munţilor, de săltaţi ca nişte berbeci, şi voi, dealurilor, ca nişte miei?
114	7	Da, cutremură-te, pămîntule, înaintea Domnului, înaintea Dumnezeului lui Iacov,
114	8	care preface stînca în iaz, şi cremenea în izvor de ape.
115	1	Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioşia Ta!
115	2	Pentruce că zică neamurile: ,,Unde este Dumnezeul lor?``
115	3	Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea.
115	4	Idolii lor sînt argint şi aur, făcuţi de mîni omeneşti.
115	5	Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd,
115	6	au urechi, dar n'aud, au nas, dar nu miroase,
115	7	au mîni, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gîtlejul lor.
115	8	Ca ei sînt cei ce -i fac; toţi cei ce se încred în ei.
115	9	Israele, încrede-te în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.
115	10	Casa lui Aaron, încrede-te în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.
115	11	Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.
115	12	Domnul Şi-aduce aminte de noi: El va binecuvînta, va binecuvînta casa lui Israel, va binecuvînta casa lui Aaron,
115	13	va binecuvînta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe cei mari.
115	14	Domnul să vă înmulţească tot mai mult, pe voi şi pe copiii voştri!
115	15	Fiţi binecuvîntaţi de Domnul, care a făcut cerurile şi pămîntul!
115	16	Cerurile sînt ale Domnului, dar pămîntul l -a dat fiilor oamenilor.
115	17	Nu morţii laudă pe Domnul, şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii,
115	18	ci noi, noi vom binecuvînta pe Domnul, deacum şi pînă în veac. Lăudaţi pe Domnul!
116	1	Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.
116	2	Da, El Şi -a plecat urechea spre mine, de aceea -L voi chema toată viaţa mea.
116	3	Mă înfăşuraseră legăturile morţii, şi m'apucaseră sudorile mormîntului; eram pradă necazului şi durerii.
116	4	Dar am chemat Numele Domnului, şi am zis: ,,Doamne, mîntuieşte-mi sufletul.``
116	5	Domnul este milostiv şi drept, şi Dumnezeul nostru este plin de îndurare.
116	6	Domnul păzeşte pe cei fără răutate: eram nenorocit de tot, dar El m'a mîntuit.
116	7	Întoarce-te, suflete, la odihna ta, căci Domnul ţi -a făcut bine.
116	8	Da, Tu mi-ai izbăvit sufletul dela moarte, ochii din lacrămi, şi picioarele de cădere.
116	9	Voi umbla înaintea Domnului, pe pămîntul celor vii.
116	10	Aveam dreptate cînd ziceam: ,,Sînt foarte nenorocit!``
116	11	În neliniştea mea, ziceam: ,,Orice om este înşelător.``
116	12	Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?
116	13	Voi înălţa paharul izbăvirilor, şi voi chema Numele Domnului;
116	14	îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului, în faţa întregului Său popor.
116	15	Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.
116	16	Ascultă-mă, Doamne, căci sînt robul Tău: robul Tău, fiul roabei Tale, şi Tu mi-ai desfăcut legăturile.
116	17	Îţi voi aduce o jertfă de mulţămire, şi voi chema Numele Domnului;
116	18	îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului în faţa întregului Său popor,
116	19	în curţile Casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime! Lăudaţi pe Domnul!
117	1	Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile, lăudaţi -L, toate popoarele!
117	2	Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Domnul!
118	1	Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, ,,căci în veac ţine îndurarea Lui!``
118	2	Să zică Israel: ,,Căci în veac ţine îndurarea Lui!``
118	3	Casa lui Aaron să zică: ,,Căci în veac ţine îndurarea Lui!``
118	4	Cei ce se tem de Domnul să zică: ,,Căci în veac ţine îndurarea Lui!``
118	5	În mijlocul strîmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m'a ascultat şi m'a scos la larg.
118	6	Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?
118	7	Domnul este ajutorul meu, şi mă bucur cînd îmi văd împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei.
118	8	Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decît să te încrezi în om;
118	9	mai bine să cauţi un adăpost în Domnul decît să te încrezi în cei mari.
118	10	Toate neamurile mă înconjurau: în Numele Domnului, le tai în bucăţi.
118	11	Mă înconjurau, m'au împresurat: dar în Numele Domnului, le tai în bucăţi.
118	12	M'au înconjurat ca nişte albine: se sting ca un foc de spini; în Numele Domnului, le tai în bucăţi.
118	13	Tu mă împingeai ca să mă faci să cad, dar Domnul m'a ajutat.
118	14	Domnul este tăria mea şi pricina laudelor mele; El m'a mîntuit.
118	15	Strigăte de biruinţă şi de mîntuire se înalţă în corturile celor neprihăniţi: dreapta Domnului cîştigă biruinţa!
118	16	Dreapta Domnului se înalţă; dreapta Domnului cîştigă biruinţa!
118	17	Nu voi muri, ci voi trăi, şi voi povesti lucrările Domnului.
118	18	Domnul m'a pedepsit, da, dar nu m'a dat pradă morţii.
118	19	Deschideţi-mi porţile neprihănirii, ca să intru şi să laud pe Domnul.
118	20	Iată poarta Domnului: pe ea intră cei neprihăniţi.
118	21	Te laud, pentrucă m'ai ascultat, pentrucă m'ai mîntuit.
118	22	Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii.
118	23	Domnul a făcut lucrul acesta: şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri.
118	24	Aceasta este ziua, pe care a făcut -o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!
118	25	Doamne, ajută! Doamne, dă izbîndă!
118	26	Binecuvîntat să fie cel ce vine în Numele Domnului! Vă binecuvîntăm din Casa Domnului.
118	27	Domnul este Dumnezeu, şi ne luminează. Legaţi cu funii vita pentru jertfă, şi aduceţi -o pînă la coarnele altarului!
118	28	Tu eşti Dumnezeul meu, şi eu Te voi lăuda; Dumnezeule, Te voi prea mări.
118	29	Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!
119	1	Ferice de cei fără prihană în calea lor, cari umblă întotdeauna după Legea Domnului!
119	2	Ferice de ceice păzesc poruncile Lui, cari -L caută din toată inima lor,
119	3	cari nu săvîrşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui!
119	4	Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie.
119	5	O, de ar ţinti căile mele la păzirea orînduirilor Tale!
119	6	Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale!
119	7	Te voi lăuda cu inimă neprihănită, cînd voi învăţa legile dreptăţii Tale.
119	8	Vreau să păzesc orînduirile Tale: nu mă părăsi de tot!
119	9	Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea? Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău.
119	10	Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale.
119	11	Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
119	12	Binecuvîntat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orînduirile Tale!
119	13	Cu buzele mele vestesc toate hotărîrile gurii Tale.
119	14	Cînd urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc'aş avea toate comorile.
119	15	Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi.
119	16	Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău.
119	17	Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvîntul Tău!
119	18	Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!
119	19	Sînt un străin pe pămînt: nu-mi ascunde poruncile Tale!
119	20	Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile tale.
119	21	Tu mustri pe cei îngîmfaţi, pe blestemaţii aceştia, cari se rătăcesc de la poruncile Tale.
119	22	Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale.
119	23	Să tot stea voevozii şi să vorbească împotriva mea: robul tău cugetă adînc la orînduirile Tale.
119	24	Învăţăturile Tale sînt desfătarea mea şi sfătuitorii mei.
119	25	Sufletul meu este lipit de ţărînă: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta!
119	26	Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orînduirile Tale!
119	27	Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.
119	28	Îmi plînge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvîntul Tău!
119	29	Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine, şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta!
119	30	Aleg calea adevărului, pun legile Tale supt ochii mei.
119	31	Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine!
119	32	Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg.
119	33	Învaţă-mă, Doamne, calea orînduirilor Tale, ca s'o ţin pînă în sfîrşit!
119	34	Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s'o ţin din toată inima mea!
119	35	Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.
119	36	Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre cîştig!
119	37	Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!
119	38	Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!
119	39	Depărtează dela mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sînt pline de bunătate.
119	40	Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!
119	41	Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mîntuirea Ta, după făgăduinţa Ta!
119	42	Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în Cuvîntul Tău.
119	43	Nu lua de tot din gura mea cuvîntul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale.
119	44	Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie.
119	45	Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale.
119	46	Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor, şi nu-mi va roşi obrazul.
119	47	Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc.
119	48	Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale.
119	49	Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m'ai făcut să-mi pun nădejdea!
119	50	Aceasta este mîngîierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăş viaţă.
119	51	Nişte îngîmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuş eu nu mă abat dela Legea Ta.
119	52	Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi.
119	53	M'apucă o mînie aprinsă la vederea celor răi, cari părăsesc Legea Ta.
119	54	Orînduirile Tale sînt prilejul cîntărilor mele, în casa pribegiei mele.
119	55	Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta.
119	56	Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale.
119	57	Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale.
119	58	Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!
119	59	Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.
119	60	Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale.
119	61	Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta.
119	62	Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.
119	63	Sînt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.
119	64	Pămîntul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orînduirile Tale!
119	65	Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta.
119	66	Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale.
119	67	Pînă ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvîntul Tău.
119	68	Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orînduirile tale!
119	69	Nişte îngîmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.
119	70	Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfătez în Legea Ta.
119	71	Este spre binele meu că m'ai smerit, ca să învăţ orînduirile Tale.
119	72	Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decît o mie de lucruri de aur şi de argint.
119	73	Mîinile Tale m'au făcut, şi m'au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale!
119	74	Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
119	75	Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sînt drepte: din credincioşie m'ai smerit.
119	76	Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mîngîierea, cum ai făgăduit robului Tău!
119	77	Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.
119	78	Să fie înfruntaţi îngîmfaţii cari mă asupresc fără temei! Căci eu mă gîndesc adînc la poruncile Tale.
119	79	Să se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine, şi cei ce cunosc învăţăturile Tale!
119	80	Inima să-mi fie neîmpărţită în orînduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine!
119	81	Îmi tînjeşte sufletul după mîntuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
119	82	Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta, şi zic: ,,Cînd mă vei mîngîia?``
119	83	Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuş nu uit orînduirile Tale.
119	84	Care este numărul zilelor robului Tău? Cînd vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?
119	85	Nişte îngîmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta.
119	86	Toate poruncile tale nu sînt decît credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă!
119	87	Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale.
119	88	Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!
119	89	Cuvîntul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri.
119	90	Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pămîntul, şi el rămîne tare.
119	91	După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sînt supuse.
119	92	Dacă n'ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea.
119	93	Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi.
119	94	Al Tău sînt: mîntuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale.
119	95	Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.
119	96	Văd că tot ce este desăvîrşit are margini: poruncile Tale însă sînt fără margini.
119	97	Cît de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea.
119	98	Poruncile Tale mă fac mai înţelept decît vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.
119	99	Sînt mai învăţat decît toţi învăţătorii mei, căci mă gîndesc la învăţăturile Tale.
119	100	Am mai multă pricepere decît bătrînii, căci păzesc poruncile Tale.
119	101	Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvîntul Tău.
119	102	Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi.
119	103	Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decît mierea în gura mea!
119	104	Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, deaceea urăsc orice cale a minciunii.
119	105	Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.
119	106	Jur, -şi mă voi ţinea de jurămînt, -că voi păzi legile Tale cele drepte.
119	107	Sînt foarte amărît: înviorează-mă, Doamne, după Cuvîntul Tău!
119	108	Primeşte, Doamne, simţimintele pe cari le spune gura mea, şi învaţă-mă legile Tale!
119	109	Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuş nu uit Legea Ta.
119	110	Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc dela poruncile Tale.
119	111	Învăţăturile Tale sînt moştenirea mea de veci, căci ele sînt bucuria inimii mele.
119	112	Îmi plec inima să împlinesc orînduirile Tale, totdeauna şi pînă la sfîrşit.
119	113	Urăsc pe oamenii nehotărîţi, dar iubesc Legea Ta.
119	114	Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
119	115	Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!
119	116	Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!
119	117	Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, şi să mă veselesc neîncetat de orînduirile Tale!
119	118	Tu dispreţuieşti pe toţi ceice se depărtează de orînduirile Tale, căci înşelătoria lor este zădarnică.
119	119	Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pămînt: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale.
119	120	Mi se înfioară carnea de frica Ta, şi mă tem de judecăţile Tale.
119	121	Păzesc legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei!
119	122	Ia supt ocrotirea Ta binele robului Tău, şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngîmfaţi!
119	123	Mi se topesc ochii după mîntuirea Ta, şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă.
119	124	Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta, şi învaţă-mă orînduirile Tale!
119	125	Eu sînt robul tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale.
119	126	Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta.
119	127	De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult de cît aurul, da, mai mult decît aurul curat:
119	128	De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, şi urăsc orice cale a minciunii.
119	129	Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu.
119	130	Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
119	131	Deschid gura şi oftez, căci sînt lacom după poruncile Tale.
119	132	Întoarce-Ţi Faţa spre mine, şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de ceice iubesc Numele Tău!
119	133	Întăreşte-mi paşii în Cuvîntul Tău, şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpînească peste mine!
119	134	Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale!
119	135	Fă să strălucească Faţa Ta peste robul Tău, şi învaţă-mă orînduirile Tale!
119	136	Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentrucă Legea Ta nu este păzită.
119	137	Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sînt fără prihană.
119	138	Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate, şi pe cea mai mare credincioşie.
119	139	Rîvna mea mă mănîncă, pentru că protivnicii mei uită cuvintele Tale.
119	140	Cuvîntul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte.
119	141	Sînt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale.
119	142	Dreptatea Ta este o dreptate vecinică, şi Legea Ta este adevărul.
119	143	Necazul şi strîmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sînt desfătarea mea.
119	144	Învăţăturile Tale sînt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc!
119	145	Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orînduirile Tale.
119	146	Te chem: mîntuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale!
119	147	O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
119	148	O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău.
119	149	Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata ta!
119	150	Se apropie ceice urmăresc mişelia, şi se depărtează de Legea Ta.
119	151	Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sînt adevărul.
119	152	De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale, că le-ai aşezat pentru totdeauna.
119	153	Vezi-mi ticăloşia, şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta.
119	154	Apără-mi pricina, şi răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduinţa Ta.
119	155	Mîntuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orînduirile Tale.
119	156	Mari sînt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale!
119	157	Mulţi sînt prigonitorii şi protivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale.
119	158	Văd cu scîrbă pe cei necredincioşi Ţie, cari nu păzesc Cuvîntul Tău.
119	159	Vezi cît de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta!
119	160	Temelia Cuvîntului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sînt vecinice.
119	161	Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decît de cuvintele Tale.
119	162	Mă bucur de Cuvîntul Tău, ca cel ce găseşte o mare pradă.
119	163	Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta.
119	164	De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte.
119	165	Multă pace au ceice iubesc Legea Ta, şi nu li se întîmplă nicio nenorocire.
119	166	Eu nădăjduiesc în mîntuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale.
119	167	Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot!
119	168	Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sînt înaintea Ta.
119	169	Să ajungă strigătul meu pînă la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta.
119	170	Să ajungă cererea mea pînă la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta!
119	171	Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orînduirile Tale!
119	172	Să cînte limba mea Cuvîntul Tău, căci toate poruncile Tale sînt drepte!
119	173	Mîna Ta să-mi fie într'ajutor, căci am ales poruncile Tale.
119	174	Suspin după mîntuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea.
119	175	Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijinească!
119	176	Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.
120	1	(O cîntare a treptelor.) Către Domnul strig în strîmtorarea mea, şi El m'ascultă.
120	2	Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înşelătoare!
120	3	Ce-ţi dă El ţie, ce-ţi aduce El ţie, limbă înşelătoare!
120	4	Săgeţi ascuţite de războinic, cu cărbuni aprinşi de ieniper.
120	5	Vai de mine că locuiesc la Meşec, că locuiesc în corturile Chedarului!
120	6	Destul mi -a locuit sufletul lîngă cei ce urăsc pacea.
120	7	Eu sînt pentru pace; dar deîndată ce vorbesc eu, ei sînt pentru război.
121	1	(O cîntare a treptelor.) Îmi ridic ochii spre munţi... De unde-mi va veni ajutorul?
121	2	Ajutorul îmi vine dela Domnul, care a făcut cerurile şi pămîntul.
121	3	Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte, nu va dormita.
121	4	Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.
121	5	Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mîna ta cea dreaptă.
121	6	De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.
121	7	Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.
121	8	Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi pînă în veac.
122	1	(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Mă bucur cînd mi se zice; ,,Haidem la Casa Domnului!``
122	2	Picioarele mi se opresc în porţile tale, Ierusalime!
122	3	Ierusalime, tu eşti zidit ca o cetate făcută dintr'o bucată!
122	4	Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude Numele Domnului.
122	5	Căci acolo sînt scaunele de domnie pentru judecată, scaunele de domnie ale casei lui David.
122	6	Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc, să se bucure de odihnă.
122	7	Pacea să fie între zidurile tale, şi liniştea în casele tale domneşti!
122	8	Din pricina fraţilor şi prietenilor mei, doresc pacea în sînul tău.
122	9	Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru. fac urări pentru fericirea ta.
123	1	(O cîntare a treptelor.) La Tine îmi ridic ochii, la Tine, care locuieşti în ceruri.
123	2	Cum se uită ochii robilor la mîna stăpînilor lor, şi ochii roabei la mîna stăpînei ei, aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru, pînă va avea milă de noi.
123	3	Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi, căci sîntem sătui de dispreţ;
123	4	ne este sătul sufletul de batjocurile celor îngîmfaţi, de dispreţul celor trufaşi.
124	1	(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) De n'ar fi fost Domnul de partea noastră, -să spună Israel acum! -
124	2	de n'ar fi fost Domnul de partea noastră, cînd s'au ridicat oamenii împotriva noastră,
124	3	ne-ar fi înghiţit de vii, cînd li s'a aprins mînia împotriva noastră;
124	4	ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut rîurile peste sufletul nostru;
124	5	ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năpraznice.
124	6	Binecuvîntat să fie Domnul, care nu ne -a dat pradă dinţilor lor!
124	7	Sufletul ne -a scăpat ca pasărea din laţul păsărarului; laţul s'a rupt, şi noi am scăpat.
124	8	Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pămîntul.
125	1	(O cîntare a treptelor.) Cei ce se încred în Domnul sînt ca muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.
125	2	Cum este înconjurat Ierusalimului de munţi, aşa înconjoară Domnul pe poporul Său, deacum şi pînă în veac.
125	3	Căci toiagul de cîrmuire al răutăţii nu va rămînea pe moştenirea celor neprihăniţi, pentru ca cei neprihăniţi să nu întindă mînile spre nelegiuire.
125	4	Doamne, varsă-Ţi binefacerile peste cei buni, şi peste cei cu inima fără prihană!
125	5	Dar pe ceice apucă pe căi lăturalnice, să -i nimicească Domnul împreună cu cei ce fac rău! Pacea să fie peste Israel!
126	1	(O cîntare a treptelor.) Cînd a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam.
126	2	Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, şi limba de cîntări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: ,,Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!``
126	3	Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi, şi deaceea sîntem plini de bucurie.
126	4	Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război, ca pe nişte rîuri în partea de miază zi!
126	5	Cei ce samănă cu lăcrămi, vor secera cu cîntări de veselie.
126	6	Cel ce umblă plîngînd, cînd aruncă sămînţa, se întoarce cu veselie, cînd îşi strînge snopii.
127	1	(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui Solomon.) Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte.
127	2	Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi tîrziu, ca să mîncaţi o pîne cîştigată cu durere; căci prea iubiţilor Lui El le dă pîne ca în somn.
127	3	Iată, fiii sînt o moştenire dela Domnul, rodul pîntecelui este o răsplată dată de El.
127	4	Ca săgeţile în mîna unui războinic, aşa sînt fiii făcuţi la tinereţă.
127	5	Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei! Căci ei nu vor rămînea de ruşine, cînd vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă.
128	1	(O cîntare a treptelor.) Ferice de oricine se teme de Domnul, şi umblă pe căile Lui!
128	2	Căci atunci te bucuri de lucrul mînilor tale, eşti fericit, şi-ţi merge bine.
128	3	Nevastă-ta este ca o viţă roditoare înlăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale.
128	4	Aşa este binecuvîntat omul care se teme de Domnul.
128	5	Să te binecuvînteze Domnul din Sion, să vezi fericirea Ierusalimului, în toate zilele vieţii tale,
128	6	şi să vezi pe copiii copiilor tăi! Pacea să fie peste Israel!
129	1	(O cîntare a treptelor.) Destul m'au asuprit din tinereţă-s'o spună Israel! -
129	2	destul m'au asuprit din tinereţă, dar nu m'au biruit.
129	3	plugarii au arat pe spinarea mea, au tras brazde lungi pe ea.
129	4	Domnul este drept: El a tăiat funiile celor răi.
129	5	Să se umple de ruşine şi să dea înapoi, toţi ceice urăsc Sionul!
129	6	Să fie ca iarba de pe acoperişuri, care se usucă înainte de a fi smulsă!
129	7	Secerătorul nu-şi umple mîna cu ea, cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea,
129	8	şi trecătorii nu zic: ,,Binecuvîntarea Domnului să fie peste voi!`` ,,Vă binecuvîntăm în Numele Domnului!``
130	1	(O cîntare a treptelor.) Din fundul adîncului, Te chem, Doamne!
130	2	Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele!
130	3	Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?
130	4	Dar la Tine este iertare, ca să fii temut.
130	5	Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte, şi aştept făgăduinţa Lui.
130	6	Sufletul meu aşteaptă pe Domnul, mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa.
130	7	Israele, pune-ţi nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea, şi la El este belşug de răscumpărare!
130	8	El va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.
131	1	(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Doamne, eu n'am o inimă îngîmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine.
131	2	Dimpotrivă, sufletul îmi este liniştit şi potolit, ca un copil înţercat, care stă lîngă mamă-sa; da, sufletul meu este ca un copil înţercat.
131	3	Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi pînă în veac!
132	1	(O cîntare a treptelor.) Doamne, adu-Ţi aminte de David, şi de toate necazurile lui!
132	2	Adu-Ţi aminte cum a jurat el Domnului, şi a făcut următoarea juruinţă Puternicului lui Iacov:
132	3	,,Nu voi intra în cortul în care locuiesc, nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc,
132	4	nu voi da domn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele,
132	5	pînă nu voi găsi un loc pentru Domnul, o locuinţă pentru Puternicul lui Iacov.`` -
132	6	Iată, am auzit vorbindu-se despre el la Efrata, l-am găsit în ogorul Iaar...
132	7	,,Haidem la locuinţa Lui, să ne închinăm înaintea aşternutului picioarelor Lui!...
132	8	Scoală-Te, Doamne, vino la locul tău de odihnă, Tu şi Chivotul măreţiei Tale!
132	9	Preoţii Tăi să se îmbrace în neprihănire, şi credincioşii Tăi să scoată strigăte de bucurie!
132	10	Pentru robul Tău David, nu lepăda pe unsul Tău!`` -
132	11	Domnul a jurat lui David adevărul, şi nu Se va întoarce dela ce a jurat: ,,Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău.
132	12	Dacă fiii tăi vor păzi legămîntul Meu, şi învăţăturile Mele, pe cari li le voi da, vor şedea şi fiii lor în veci pe scaunul tău de domnie.`` -
132	13	Da, Domnul a ales Sionul, l -a dorit ca locuinţă a Lui, şi a zis:
132	14	,,Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit.
132	15	Îi voi binecuvînta din belşug hrana, voi sătura cu pîne pe săracii lui.
132	16	Voi îmbrăca în mîntuire pe preoţii lui, şi credincioşii lui vor scoate strigăte de bucurie.
132	17	Acolo voi înălţa puterea lui David, voi pregăti o candelă unsului Meu,
132	18	voi îmbrăca cu ruşine pe vrăjmaşii lui, şi peste el va străluci cununa lui.``
133	1	(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!
133	2	Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, se pogoară pe marginea veşmintelor lui.
133	3	Este ca roua Hermonului, care se pogoară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvîntarea, viaţa, pentru vecinicie.
134	1	(O cîntare a treptelor.) Iată, binecuvîntaţi pe Domnul, toţi robii Domnului, cari staţi noaptea în Casa Domnului!
134	2	Ridicaţi-vă mînile spre sfîntul locaş, şi binecuvîntaţi pe Domnul!
134	3	Domnul să te binecuvinteze din Sion, El, care a făcut cerurile şi pămîntul!
135	1	Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi Numele Domnului, lăudaţi -L, robi ai Domnului,
135	2	cari staţi în Casa Domnului, în curţile Casei Dumnezeului nostru!
135	3	Lăudaţi pe Domnul, căci Domnul este bun; cîntaţi Numele Lui, căci este binevoitor.
135	4	Căci Domnul Şi -a ales pe Iacov, pe Israel, ca să fie al Lui.
135	5	Ştiu că Domnul este mare, şi că Domnul nostru este mai pe sus de toţi dumnezeii.
135	6	Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pămînt, în mări şi în toate adîncurile.
135	7	El ridică norii dela marginile pămîntului, dă naştere la fulgere şi ploaie, şi scoate vîntul din cămările lui.
135	8	El a lovit pe întîii născuţi ai Egiptului, dela oameni pînă la dobitoace.
135	9	A trimes semne şi minuni, în mijlocul tău, Egiptule: împotrivalui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.
135	10	A lovit multe neamuri, şi a ucis împăraţi puternici:
135	11	pe Sihon, împăratul Amoriţilor, pe Og, împăratul Basanului, şi pe toţi împăraţii Canaanului;
135	12	şi le -a dat ţara de moştenire, de moştenire poporului Său Israel.
135	13	Doamne, Numele Tău rămîne pe vecie; Doamne, pomenirea Ta ţine din neam în neam,
135	14	căci Domnul va judeca pe poporul Său, şi va avea milă de robii Săi.
135	15	Idolii neamurilor sînt argint şi aur, lucrare făcută de mînile oamenilor.
135	16	Au gură, şi nu vorbesc, au ochi, şi nu văd,
135	17	au urechi, şi totuş n'aud, da, n'au suflare în gură.
135	18	Ca ei sînt cei ce -i fac, toţi cei ce se încred în ei.
135	19	Casa lui Israel, binecuvîntaţi pe Domnul! Casa lui Aaron, binecuvîntaţi pe Domnul!
135	20	Casa lui Levi, binecuvîntaţi pe Domnul! Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvîntaţi pe Domnul!
135	21	Domnul să fie binecuvîntat din Sion, El, care locuieşte în Ierusalim! Lăudaţi pe Domnul!
136	1	Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	2	Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	3	Lăudaţi pe Domnul domnilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	4	Pe Cel ce singur face minuni mari, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	5	Pe Cel ce a făcut cerurile cu pricepere, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	6	Pe cel ce a întins pămîntul pe ape, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	7	Pe Cel ce a făcut luminători mari, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	8	Soarele, ca să stăpînească ziua, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	9	Luna şi stelele, ca să stăpînească noaptea, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	10	Pe Cel ce a lovit pe Egipteni în întîii lor născuţi, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	11	Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	12	Cu mînă tare şi cu braţ întins, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	13	Pe Cel ce a tăiat în două marea Roşie, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	14	Care a trecut pe Israel prin mijlocul ei, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	15	Şi a aruncat pe Faraon şi oştirea lui în marea Roşie, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	16	Pe Cel ce a călăuzit pe poporul Său în pustie, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	17	Pe Cel ce a lovit împăraţi mari, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	18	Pe Cel ce a ucis împăraţi puternici, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	19	Pe Sihon, împăratul Amoriţilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	20	Şi pe Og, împăratul Basanului, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	21	Şi le -a dat ţara de moştenire, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	22	De moştenire robului Său Israel, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	23	Pe Cel ce Şi -a adus aminte de noi, cînd eram smeriţi, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	24	Şi ne -a izbăvit de asupritorii noştri, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	25	Pe Cel ce dă hrană oricărei făpturi, căci în veac ţine îndurarea Lui!
136	26	Lăudaţi pe Dumnezeul cerurilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
137	1	Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.
137	2	În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.
137	3	Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd: ,,Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` -
137	4	Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?
137	5	Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
137	6	Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
137	7	Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: ,,Radeţi -l, radeţi -l din temelii!``
137	8	Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
137	9	Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!
138	1	(Un psalm al lui David.) Te laud din toată inima, cînt laudele Tale înaintea dumnezeilor.
138	2	Mă închin în Templul Tău cel sfînt, şi laud Numele Tău, pentru bunătatea şi credincioşia Ta, căci Ţi s'a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale.
138	3	În ziua cînd Te-am chemat, m'ai ascultat, m'ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.
138	4	Toţi împăraţii pămîntului Te vor lăuda, Doamne, cînd vor auzi cuvintele gurii Tale;
138	5	ei vor lăuda căile Domnului, căci mare este slava Domnului!
138	6	Domnul este înălţat: totuş vede pe cei smeriţi, şi cunoaşte de departe pe cei îngîmfaţi.
138	7	Cînd umblu în mijlocul strîmtorării, Tu mă înviorezi, Îţi întinzi mîna spre mînia vrăjmaşilor mei, şi dreapta Ta mă mîntuieşte.
138	8	Domnul va sfîrşi ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ţine în veci: nu părăsi lucrările mînilor Tale.
139	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
139	2	ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
139	3	Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
139	4	Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
139	5	Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.
139	6	O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.
139	7	Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
139	8	Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
139	9	Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
139	10	şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
139	11	Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``
139	12	Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.
139	13	Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:
139	14	Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
139	15	Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
139	16	Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
139	17	Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!
139	18	Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.
139	19	O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!
139	20	Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
139	21	Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
139	22	Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
139	23	Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!
139	24	Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!
140	1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă de oamenii asupritori,
140	2	cari cugetă lucruri rele în inima lor, şi sînt totdeauna gata să aţîţe războiul!
140	3	Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpîrcă. -
140	4	Păzeşte-mă, Doamne, de mîinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, cari se gîndesc să mă doboare!
140	5	Nişte îngîmfaţi îmi întind curse şi laţuri, pun reţele dealungul drumului, şi îmi întind capcane. -(Oprire).
140	6	Eu zic Domnului: ,,Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
140	7	Doamne, Dumnezeule, tăria mîntuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.``
140	8	Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să -i izbutească planurile, ca să nu se fălească! -(Oprire).
140	9	Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor!
140	10	Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! În foc să fie aruncaţi, în adîncuri, de unde să nu se mai scoale!
140	11	Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pămînt, şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi -l duce la pierzanie.
140	12	Ştiu că Domnul face dreptate celui obijduit, dreptate celor lipsiţi.
140	13	Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.
141	1	(Un psalm al lui David.) Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, cînd Te chem!
141	2	Ca tămîia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mînilor mele!
141	3	Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!
141	4	Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii cari fac răul, şi să nu mănînc din ospeţele lor!
141	5	Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul dela ea: dar rugăciunea mea se va înalţa într'una împotriva răutăţii lor.
141	6	Cînd li se vor prăvăli judecătorii dealungul stîncilor, atunci vor asculta cuvintele mele, şi vor vedea că sînt plăcute.
141	7	Cum se brăzdează şi se spintecă pămîntul, aşa ni se risipesc oasele la gura mormîntului.
141	8	De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
141	9	Păzeşte-mă de cursa pe care mi -o întind ei, şi de piedicile celor ce fac răul!
141	10	Să cadă cei răi în laţurile lor, în timp ce eu să scap!
142	1	(O cîntare a lui David. O rugăciune făcută cînd era în peşteră.) Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.
142	2	Îmi vărs necazul înaintea Lui, şi-mi povestesc strîmtorarea înaintea Lui.
142	3	Cînd îmi este mîhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
142	4	Aruncă-Ţi ochii la dreapta, şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu -i pasă de sufletul meu.
142	5	Doamne, către Tine strig, şi zic: ,,Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pămîntul celor vii.``
142	6	Ia aminte la strigătele mele, căci sînt nenorocit de tot. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sînt mai tari decît mine.
142	7	Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, cînd îmi vei face bine.
143	1	(Un psalm al lui David.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cererile mele! Ascultă-mă în credincioşia şi dreptatea Ta!
143	2	Nu intra la judecată cu robul Tău! Căci nici un om viu nu este fără prihană înaintea Ta.
143	3	Vrăjmaşul îmi urmăreşte sufletul, îmi calcă viaţa în picioare la pămînt: mă face să locuiesc în întunerec, ca cei ce au murit de multă vreme.
143	4	Îmi este mîhnit duhul în mine, îmi este turburată inima în lăuntrul meu.
143	5	Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gîndesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mînilor Tale.
143	6	Îmi întînd mînile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine, ca un pămînt uscat. -
143	7	Grăbeşte de m'ascultă, Doamne! Mi se topeşte duhul: nu-mi ascunde Faţa Ta! Căci aş ajunge atunci ca cei ce se pogoară în groapă!
143	8	Fă-mă să aud disdedimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul.
143	9	Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne, căci la Tine caut adăpost.
143	10	Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!
143	11	Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă; în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz!
143	12	În bunătatea Ta, nimiceşte pe vrăjmaşii mei, şi perde pe toţi protivnicii sufletului meu, căci eu sînt robul Tău.
144	1	(Un psalm al lui David.) Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie,
144	2	Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!
144	3	Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?
144	4	Omul este ca o suflare, zilele lui sînt ca umbra care trece.
144	5	Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!
144	6	Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune -i pe fugă!
144	7	Întinde-Ţi mînile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mîna fiilor celui străin,
144	8	a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.
144	9	Dumnezeule, Îţi voi cînta o cîntare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
144	10	Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,
144	11	izbăveşte-mă şi scapă-mă din mîna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!...
144	12	Fiii noştri sînt ca nişte odrasle, cari cresc în tinereţa lor; fetele noastre ca nişte stîlpi săpaţi frumos, cari fac podoaba caselor împărăteşti.
144	13	Grînarele noastre sînt pline, şi gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în cîmpiile noastre:
144	14	viţelele noastre sînt prăsitoare; nu -i nicio pagubă, nicio robie, nici un ţipăt în uliţele noastre!
144	15	Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!
145	1	(O cîntare de laudă a lui David.) Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu, şi voi binecuvînta Numele tău în veci de veci.
145	2	În fie care zi Te voi binecuvînta, şi voi lăuda Numele Tău în veci de veci.
145	3	Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă, şi mărimea Lui este nepătrunsă.
145	4	Fiecare neam de om să laude lucrările Tale, şi să vestească isprăvile Tale cele mari!
145	5	Voi spune strălucirea slăvită a măreţiei Tale, şi voi cînta minunile Tale.
145	6	Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoşată, şi eu voi povesti mărimea Ta.
145	7	Să se trîmbiţeze aducerea aminte de nemărginita Ta bunătate, şi să se laude dreptatea Ta!
145	8	Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi plin de bunătate.
145	9	Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.
145	10	Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne! Şi credincioşii Tăi Te vor binecuvînta.
145	11	Vor spune slava împărăţiei Tale, şi vor vesti puterea Ta,
145	12	ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta, şi strălucirea plină de slavă a împărăţiei Tale.
145	13	Împărăţia Ta este o împărăţie vecinică, şi stăpînirea Ta rămîne în picioare în toate veacurile.
145	14	Domnul sprijineşte pe toţi ceice cad, şi îndreaptă pe cei încovoiaţi.
145	15	Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, şi Tu le dai hrana la vreme.
145	16	Îţi deschizi mîna, şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
145	17	Domnul este drept în toate căile Lui, şi milostiv în toate faptele Lui.
145	18	Domnul este lîngă toţi cei ce -L cheamă, lîngă cei ce -L cheamă cu toată inima.
145	19	El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi -i scapă.
145	20	Domnul păzeşte pe toţi cei ce -L iubesc, şi nimiceşte pe toţi cei răi.
145	21	Gura mea să vestească lauda Domnului, şi orice făptură să binecuvînteze Numele Lui cel sfînt în veci de veci!
146	1	Lăudaţi pe Domnul! Laudă, suflete, pe Domnul!
146	2	Voi lăuda pe Domnul cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.
146	3	Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în cari nu este ajutor.
146	4	Suflarea lor trece, se întorc în pămînt, şi în aceeaş zi le pier şi planurile lor.
146	5	Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său!
146	6	El a făcut cerurile şi pămîntul, marea şi tot ce este în ea. El ţine credincioşia în veci.
146	7	El face dreptate celor asupriţi; dă pîne celor flămînzi: Domnul izbăveşte pe prinşii de război;
146	8	Domnul deschide ochii orbilor; Domnul îndreaptă pe cei încovoiaţi; Domnul iubeşte pe cei neprihăniţi.
146	9	Domnul ocroteşte pe cei străini, sprijineşte pe orfan şi pe văduvă, dar răstoarnă calea celor răi.
146	10	Domnul împărăţeşte în veci; Dumnezeul tău, Sioane, rămîne din veac în veac! Lăudaţi pe Domnul!
147	1	Lăudaţi pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut, şi se cuvine să -L lăudăm.
147	2	Domnul zideşte iarăş Ierusalimul, strînge pe surghiuniţii lui Israel;
147	3	tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile.
147	4	El socoteşte numărul stelelor, şi le dă nume la toate.
147	5	Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini.
147	6	Domnul sprijineşte pe cei nenorociţi, şi doboară pe cei răi la pămînt.
147	7	Cîntaţi Domnului cu mulţămiri, lăudaţi pe Dumnezeul nostru cu arfa!
147	8	El acopere cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pămînt, şi face să răsară iarba pe munţi.
147	9	El dă hrană vitelor, şi puilor corbului cînd strigă.
147	10	Nu de puterea calului Se bucură El, nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului.
147	11	Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.
147	12	Laudă pe Domnul, Ierusalime, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!
147	13	Căci El întăreşte zăvoarele porţilor, El binecuvintează pe fiii tăi în mijlocul tău;
147	14	El dă pace ţinutului tău, şi te satură cu cel mai bun grîu
147	15	El Îşi trimete poruncile pe pămînt, Cuvîntul Lui aleargă cu iuţeală mare.
147	16	El dă zăpada ca lîna, El presară bruma albă ca cenuşa;
147	17	El Îşi asvîrle ghiaţa în bucăţi; cine poate sta înaintea frigului Său?
147	18	El Îşi trimete Cuvîntul Său, şi le topeşte; pune să sufle vîntul Lui, şi apele curg.
147	19	El descopere lui Iacov Cuvîntul Său, lui Israel legile şi poruncile Sale.
147	20	El n -a lucrat aşa cu toate neamurile, şi ele nu cunosc poruncile Lui. Lăudaţi pe Domnul!
148	1	Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor, lăudaţi -L în locurile cele înalte!
148	2	Lăudaţi -L toţi îngerii Lui! Lăudaţi -L, toate oştirile Lui!
148	3	Lăudaţi -L, soare şi lună, lăudaţi -L, toate stelele luminoase!
148	4	Lăudaţi -L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, cari sînteţi mai pe sus de ceruri!
148	5	Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit şi au fost făcute,
148	6	le -a întărit pe veci de veci; le -a dat legi, şi nu le va călca.
148	7	Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pămînt, balauri de mare, şi adîncuri toate;
148	8	foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă, vînturi năpraznice, cari împliniţi poruncile Lui,
148	9	munţi şi dealuri toate, pomi roditori, şi cedri toţi,
148	10	fiare şi vite toate, tîrîtoare şi păsări înaripate,
148	11	împăraţi ai pămîntului şi popoare toate, voievozi şi toţi judecătorii pămîntului,
148	12	tineri şi tinere, bătrîni şi copii!
148	13	Să laude Numele Domnului! Căci numai Numele Lui este înălţat: măreţia Lui este mai pe sus de pămînt şi ceruri.
148	14	El a înalţat tăria poporului Său: iată o pricină de laudă pentru toţi credincioşii Lui, pentru copiii lui Israel, popor de lîngă El. Lăudaţi pe Domnul!
149	1	Lăudaţi pe Domnul! Cîntaţi Domnului o cîntare nouă, cîntaţi laudele Lui în adunarea credincioşilor Lui!
149	2	Să se bucure Israel de Cel ce l -a făcut, să se veselească fiii Sionului de Împăratul lor!
149	3	Să laude Numele Lui cu jocuri, să -L laude cu toba şi cu arfa!
149	4	Căci Domnul are plăcere de poporul Său, şi slăveşte pe cei nenorociţi, mîntuindu -i.
149	5	Să salte de bucurie credincioşii Lui îmbrăcaţi în slavă, să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor!
149	6	Laudele lui Dumnezeul să fie în gura lor, şi sabia cu două tăişuri în mîna lor,
149	7	ca să facă răzbunare asupra neamurilor, şi să pedepsească popoarele;
149	8	să lege pe împăraţii lor cu lanţuri, şi pe mai marii lor cu obezi de fer,
149	9	ca să aducă la îndeplinire împotriva lor judecata scrisă! Aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii Lui. Lăudaţi pe Domnul!
150	1	Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Dumnezeu în Locaşul Lui cel sfînt, lăudaţi -L în întinderea cerului, unde se arată puterea Lui!
150	2	Lăudaţi -L pentru isprăvile Lui cele mari, lăudaţi -L, după mărimea Lui nemărginită!
150	3	Lăudaţi -L cu sunet de trîmbiţă, lăudaţi -L cu alăuta şi arfa!
150	4	Lăudaţi -L cu timpane şi cu jocuri, lăudaţi -L, cîntînd cu instrumente cu coarde şi cu cavalul.
150	5	Lăudaţi -L cu chimvale sunătoare, lăudaţi -L cu chimvale zîngănitoare!
150	6	Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul

Multilingual Scriptures

(Compare books in 2 different language versions of your choice)

Comparison Search:

Free Search: