Multilingual Scriptures Home » Romanian Cornilescu Bible » Job
| Romanian Cornilescu Bible | ||
| Chapter # | Verse # | Verse Detail |
| 1 | 1 | Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău. |
| 1 | 2 | I s'au născut şapte fii şi trei fete. |
| 1 | 3 | Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe, şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului. |
| 1 | 4 | Fiii săi se duceau unii la alţii, şi dădeau, rînd pe rînd, cîte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănînce şi să bea împreună cu ei. |
| 1 | 5 | Şi, dupăce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula disdedimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei cîte o ardere de tot. Căci zicea Iov: ,,Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.`` Aşa avea Iov obicei să facă. |
| 1 | 6 | Fiii lui Dumnezeu au venit într'o zi de s'au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. |
| 1 | 7 | Domnul a zis Satanei: ,,De unde vii?`` Şi Satana a răspuns Domnului: ,,Dela cutreerarea pămîntului şi dela plimbarea pe care am făcut -o pe el.`` |
| 1 | 8 | Domnul a zis Satanei: ,,Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate dela rău.`` |
| 1 | 9 | Şi Satana a răspuns Domnului: ,,Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? |
| 1 | 10 | Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvîntat lucrul mînilor lui, şi turmele lui acopăr ţara. |
| 1 | 11 | Dar ia întinde-Ţi mîna, şi atinge-te de tot ce are, şi sînt încredinţat că Te va blestema în faţă.`` |
| 1 | 12 | Domnul a zis Satanei: ,,Iată, îţi dau pe mînă tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mîna.`` Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. |
| 1 | 13 | Într'o zi, pe cînd fiii şi fiicele lui Iov mîncau şi beau vin în casa fratelui lor celui întîi-născut, |
| 1 | 14 | a venit la Iov un sol, care a zis: ,,Boii arau şi măgăriţele păşteau lîngă ei. |
| 1 | 15 | Şi s'au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat, şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.`` |
| 1 | 16 | Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: ,,Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi, şi i -a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.`` |
| 1 | 17 | Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: ,,Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s'au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.`` |
| 1 | 18 | Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: ,,Fiii tăi şi fiicele tale mîncau şi beau vin în casa fratelui lor întîi-născut. |
| 1 | 19 | Şi deodată, a venit un vînt mare de dincolo de pustie, şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s'a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.`` |
| 1 | 20 | Atunci Iov s'a sculat, şi -a sfîşiat mantaua, şi şi -a tuns capul. Apoi, aruncîndu-se la pămînt, s'a închinat, |
| 1 | 21 | şi a zis: ,,Gol am ieşit din pîntecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sînul pămîntului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, -binecuvîntat fie Numele Domnului!`` |
| 1 | 22 | În toate acestea, Iov n'a păcătuit de loc, şi n'a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu. |
| 2 | 1 | Fiii lui Dumnezeu au venit într'o zi de s'au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s'a înfăţişat înaintea Domnului. |
| 2 | 2 | Domnul a zis Satanei: ,,De unde vii?`` Şi Satana a răspuns Domnului: ,,Dela cutreierarea pămîntului şi de la plimbarea pe care am făcut -o pe el.`` |
| 2 | 3 | Domnul a zis Satanei: ,,Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să -l perd fără pricină.`` |
| 2 | 4 | Şi Satana a răspuns Domnului: ,,Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui. |
| 2 | 5 | Dar ia întinde-Ţi mîna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sînt încredinţat că Te va blestema în faţă.`` |
| 2 | 6 | Domnul a zis Satanei: ,,Iată, ţi -l dau pe mînă: numai cruţă -i viaţa.`` |
| 2 | 7 | Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului pînă în creştetul capului. |
| 2 | 8 | Şi Iov a luat un ciob să se scarpine, şi a şezut pe cenuşă. |
| 2 | 9 | Nevastă-sa i -a zis: ,,Tu rămîi neclintit în neprihănirea ta! Bleastămă pe Dumnezeu, şi mori!`` |
| 2 | 10 | Dar Iov i -a răspuns: ,,Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim dela Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?`` În toate acestea, Iov n'a păcătuit de loc cu buzele lui. |
| 2 | 11 | Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile cari -l loviseră. S'au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să -i plîngă de milă şi să -l mîngîie. |
| 2 | 12 | Ridicîndu-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plîns. Şi-au sfîşiat mantalele, şi au aruncat cu ţărînă în văzduh deasupra capetelor lor. |
| 2 | 13 | Şi au şezut pe pămînt lîngă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să -i spună o vorbă, căci vedeau cît de mare îi este durerea. |
| 3 | 1 | După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut. |
| 3 | 2 | A luat cuvîntul şi a zis: |
| 3 | 3 | ,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut, |
| 3 | 4 | Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea! |
| 3 | 5 | S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte! |
| 3 | 6 | Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni! |
| 3 | 7 | Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! |
| 3 | 8 | Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul; |
| 3 | 9 | să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei! |
| 3 | 10 | Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei. |
| 3 | 11 | Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei? |
| 3 | 12 | Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte? |
| 3 | 13 | Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni |
| 3 | 14 | cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte, |
| 3 | 15 | cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint. |
| 3 | 16 | Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina! |
| 3 | 17 | Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri. |
| 3 | 18 | Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului; |
| 3 | 19 | cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său. |
| 3 | 20 | Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet, |
| 3 | 21 | cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară, |
| 3 | 22 | cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? - |
| 3 | 23 | Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile? |
| 3 | 24 | Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa. |
| 3 | 25 | De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte! |
| 3 | 26 | N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.`` |
| 4 | 1 | Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis: |
| 4 | 2 | ,,Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă? |
| 4 | 3 | De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite. |
| 4 | 4 | Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau. |
| 4 | 5 | Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău? |
| 4 | 6 | Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta? |
| 4 | 7 | Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi? |
| 4 | 8 | După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele! |
| 4 | 9 | Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui. |
| 4 | 10 | Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi! |
| 4 | 11 | Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc. |
| 4 | 12 | Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare. |
| 4 | 13 | În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc, |
| 4 | 14 | m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut. |
| 4 | 15 | Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul... |
| 4 | 16 | Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor: |
| 4 | 17 | ,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut? |
| 4 | 18 | Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi, |
| 4 | 19 | cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme! |
| 4 | 20 | De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei. |
| 4 | 21 | Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea! |
| 5 | 1 | Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi? |
| 5 | 2 | Nebunul piere ucis de mînia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui. |
| 5 | 3 | Am văzut pe un nebun prinzînd rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuinţa. |
| 5 | 4 | Fiii lui n'au noroc, sînt călcaţi în picioare la poartă, şi nimeni nu i scapă! |
| 5 | 5 | Secerişul lui este mîncat de cei flămînzi, cari vin să -l ia chiar şi din spini, şi averile lui sînt înghiţite de oameni însetaţi. |
| 5 | 6 | Nenorocirea nu răsare din ţărînă, şi suferinţa nu încolţeşte din pămînt. |
| 5 | 7 | Omul se naşte ca să sufere, după cum scînteia se naşte ca să zboare. |
| 5 | 8 | Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu. |
| 5 | 9 | El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr. |
| 5 | 10 | El varsă ploaia pe pămînt, şi trimete apă pe cîmpii. |
| 5 | 11 | El înalţă pe cei smeriţi, şi izbăveşte pe cei necăjiţi. |
| 5 | 12 | El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mînile lor nu pot să le împlinească. |
| 5 | 13 | El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sînt răsturnate: |
| 5 | 14 | dau peste întunerec în mijlocul zilei, bîjbăie ziua nameaza mare ca noaptea. |
| 5 | 15 | Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor, şi -l scapă din mîna celor puternici. |
| 5 | 16 | Aşa încît nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura. |
| 5 | 17 | Ferice de omul pe care -l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic. |
| 5 | 18 | El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mîna Lui tămăduieşte. |
| 5 | 19 | De şase ori te va izbăvi din necaz, şi de şapte ori nu te va atinge răul. |
| 5 | 20 | El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile săbiei în vreme de război. |
| 5 | 21 | Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă cînd va veni pustiirea. |
| 5 | 22 | Vei rîde de pustiire ca şi de foamete, şi nu vei avea să te temi de fiarele pămîntului. |
| 5 | 23 | Căci vei face legămînt pînă şi cu pietrele cîmpului, şi fiarele pămîntului vor fi în pace cu tine. |
| 5 | 24 | Vei avea fericire în cortul tău, îţi vei găsi turmele întregi, |
| 5 | 25 | îţi vei vedea sămînţa crescîndu-ţi, şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe cîmp. |
| 5 | 26 | Vei intra în mormînt la bătrîneţă, ca snopul strîns la vremea lui. |
| 5 | 27 | Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sînt spre folosul tău!`` |
| 6 | 1 | Iov a luat cuvîntul şi a zis: |
| 6 | 2 | ,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă, |
| 6 | 3 | ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie! |
| 6 | 4 | Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine! |
| 6 | 5 | Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare? |
| 6 | 6 | Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou? |
| 6 | 7 | Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea! |
| 6 | 8 | O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea! |
| 6 | 9 | De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească! |
| 6 | 10 | Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt. |
| 6 | 11 | La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie? |
| 6 | 12 | Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă? |
| 6 | 13 | Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine? |
| 6 | 14 | Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic. |
| 6 | 15 | Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec. |
| 6 | 16 | Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele; |
| 6 | 17 | vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia. |
| 6 | 18 | Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier. |
| 6 | 19 | Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd. |
| 6 | 20 | Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele. |
| 6 | 21 | Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi! |
| 6 | 22 | V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine, |
| 6 | 23 | scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?` |
| 6 | 24 | Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit. |
| 6 | 25 | O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre? |
| 6 | 26 | Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit? |
| 6 | 27 | Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru. |
| 6 | 28 | Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă! |
| 6 | 29 | Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat! |
| 6 | 30 | Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău? |
| 7 | 1 | Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua. |
| 7 | 2 | Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata, |
| 7 | 3 | aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă. |
| 7 | 4 | Mă culc, şi zic: ,Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor. |
| 7 | 5 | Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface. |
| 7 | 6 | Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde! |
| 7 | 7 | Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea. |
| 7 | 8 | Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi. |
| 7 | 9 | Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor! |
| 7 | 10 | Nu se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia. |
| 7 | 11 | De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu. |
| 7 | 12 | Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu? |
| 7 | 13 | Cînd zic: ,Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,` |
| 7 | 14 | atunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii. |
| 7 | 15 | Ah! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase! |
| 7 | 16 | Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa! |
| 7 | 17 | Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el, |
| 7 | 18 | să -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele? |
| 7 | 19 | Cînd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul? |
| 7 | 20 | Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi? |
| 7 | 21 | Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!`` |
| 8 | 1 | Bildad către Şuah a luat cuvîntul şi a zis: |
| 8 | 2 | ,,Pînă cînd vrei să vorbeşti astfel, şi pînă cînd vor fi cuvintele gurii tale ca un vînt puternic? |
| 8 | 3 | Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea? |
| 8 | 4 | Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, i -a dat pe mîna păcatului. |
| 8 | 5 | Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atot puternic, |
| 8 | 6 | dacă eşti curat şi fără prihană, atunci negreşit, El va veghea asupra ta, şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate. |
| 8 | 7 | Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai tîrziu. Învăţăminte din păţania celor dinainte. |
| 8 | 8 | Întreabă pe cei din neamurile trecute, şi ia aminte la păţania părinţilor lor. - |
| 8 | 9 | Căci noi sîntem de ieri, şi nu ştim nimic, zilele noastre pe pămînt nu sînt decît o umbră. - |
| 8 | 10 | Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi, şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte: |
| 8 | 11 | ,Creşte papura fără baltă? Creşte trestia fără umezeală? |
| 8 | 12 | Fiind încă verde şi fără să se taie, ea se usucă mai repede decît toate ierburile. |
| 8 | 13 | Aşa se întîmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, şi nădejdea celui nelegiuit va peri. |
| 8 | 14 | Încrederea lui este zdrobită, şi sprijinul lui este o pînză de păianjen. |
| 8 | 15 | Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ţine. |
| 8 | 16 | Cum dă soarele, înverzeşte, îşi întinde ramurile peste grădina sa, |
| 8 | 17 | îşi împleteşte rădăcinile printre pietre, pătrunde pînă în ziduri. |
| 8 | 18 | Dar dacă -l smulgi din locul în care stă, locul acesta se leapădă de el şi zice: ,Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!` |
| 8 | 19 | Iată, aşa sînt desfătările pe cari i le aduc căile vieţii lui; apoi din acelaş pămînt răsar alţii după el. |
| 8 | 20 | Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană, şi nu ocroteşte pe cei răi. |
| 8 | 21 | Ba încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cîntări de veselie. |
| 8 | 22 | Vrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi de ruşine, iar cortul celor răi va pieri.``` |
| 9 | 1 | Iov a luat cuvîntul şi a zis: |
| 9 | 2 | ,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu? |
| 9 | 3 | Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur. |
| 9 | 4 | A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit? |
| 9 | 5 | El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa. |
| 9 | 6 | Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii. |
| 9 | 7 | Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui. |
| 9 | 8 | Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării. |
| 9 | 9 | El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi. |
| 9 | 10 | El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr. |
| 9 | 11 | Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc. |
| 9 | 12 | Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?`` |
| 9 | 13 | Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei. |
| 9 | 14 | Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg? |
| 9 | 15 | Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului. |
| 9 | 16 | Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul; |
| 9 | 17 | El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile, |
| 9 | 18 | care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune. |
| 9 | 19 | Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra? |
| 9 | 20 | Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat. |
| 9 | 21 | Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa. |
| 9 | 22 | Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat. |
| 9 | 23 | Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat. |
| 9 | 24 | Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul? |
| 9 | 25 | Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea; |
| 9 | 26 | trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii. |
| 9 | 27 | Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,` |
| 9 | 28 | sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat. |
| 9 | 29 | Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba? |
| 9 | 30 | Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie, |
| 9 | 31 | Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine! |
| 9 | 32 | Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată. |
| 9 | 33 | Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi. |
| 9 | 34 | Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui. |
| 9 | 35 | Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine. |
| 10 | 1 | M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu. |
| 10 | 2 | Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine! |
| 10 | 3 | Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi? |
| 10 | 4 | Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om? |
| 10 | 5 | Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui, |
| 10 | 6 | ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu, |
| 10 | 7 | cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta? |
| 10 | 8 | Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti! |
| 10 | 9 | Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă? |
| 10 | 10 | Nu m'ai muls ca laptele? |
| 10 | 11 | M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine; |
| 10 | 12 | mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta. |
| 10 | 13 | Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd: |
| 10 | 14 | că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea. |
| 10 | 15 | Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea. |
| 10 | 16 | Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat, |
| 10 | 17 | Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri. |
| 10 | 18 | Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut! |
| 10 | 19 | Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt! |
| 10 | 20 | Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin, |
| 10 | 21 | înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc, |
| 10 | 22 | în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!`` |
| 11 | 1 | Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis: |
| 11 | 2 | ,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate? |
| 11 | 3 | Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine? |
| 11 | 4 | Tu zici: ,Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.` - |
| 11 | 5 | A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă, |
| 11 | 6 | şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta. |
| 11 | 7 | Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic? |
| 11 | 8 | Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti? |
| 11 | 9 | Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea. |
| 11 | 10 | Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine -L poate opri? |
| 11 | 11 | Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi. |
| 11 | 12 | Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic! |
| 11 | 13 | Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El. |
| 11 | 14 | Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău. |
| 11 | 15 | Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică; |
| 11 | 16 | îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs. |
| 11 | 17 | Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii. |
| 11 | 18 | Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. |
| 11 | 19 | Te vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta. |
| 11 | 20 | Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!`` |
| 12 | 1 | Iov a luat cuvîntul şi a zis: |
| 12 | 2 | ,,S'ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteţi voi, şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea! |
| 12 | 3 | Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi? |
| 12 | 4 | Eu sînt de batjocura prietenilor mei, cînd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură! |
| 12 | 5 | Dispreţ în nenorocire! -iată zicerea celor fericiţi: dă brînci cui alunecă cu piciorul! |
| 12 | 6 | Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn. |
| 12 | 7 | Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune; |
| 12 | 8 | vorbeşte pămîntului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti. |
| 12 | 9 | Cine nu vede în toate acestea dovada că mîna Domnului a făcut asemenea lucruri? |
| 12 | 10 | El ţine în mînă sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc. |
| 12 | 11 | Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mîncările? |
| 12 | 12 | La bătrîni se găseşte înţelepciunea, şi într'o viaţă lungă e priceperea. |
| 12 | 13 | La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sînt. |
| 12 | 14 | Ce dărîmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine -l închide El, nimeni nu -l va scăpa. |
| 12 | 15 | El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pămîntul. |
| 12 | 16 | El are puterea şi înţelepciunea; El stăpîneşte pe celce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii. |
| 12 | 17 | El ia robi pe sfetnici, şi turbură mintea judecătorilor. |
| 12 | 18 | El desleagă legătura împăraţilor, şi le pune o frînghie în jurul coapselor. |
| 12 | 19 | El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici |
| 12 | 20 | El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrîni. |
| 12 | 21 | El varsă dispreţul asupra celor mari; El desleagă brîul celor tari. |
| 12 | 22 | El descopere ce este ascuns în întunerec, El aduce la lumină umbra morţii. |
| 12 | 23 | El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte; El le întinde pînă departe, şi El le aduce înapoi în hotarele lor. |
| 12 | 24 | El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum, |
| 12 | 25 | unde bîjbăie prin întunerec, şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi. |
| 13 | 1 | Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama. |
| 13 | 2 | Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sînt mai pe jos decît voi. |
| 13 | 3 | Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu. |
| 13 | 4 | Căci voi sînteţi nişte făuritori de minciuni, sînteţi cu toţii nişte doftori de nimic. |
| 13 | 5 | O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat! |
| 13 | 6 | Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea, şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele! |
| 13 | 7 | Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să -L apăraţi? |
| 13 | 8 | Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu? |
| 13 | 9 | Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să -L înşelaţi cum înşelaţi pe un om? |
| 13 | 10 | Nu, nu; ci El vă va osîndi, dacă în ascuns nu lucraţi decît părtinindu -L pe El. |
| 13 | 11 | Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi? |
| 13 | 12 | Părerile voastre sînt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sînt întărituri de lut. |
| 13 | 13 | Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întîmplă-mi-se ce mi s'ar întîmpla. |
| 13 | 14 | Îmi voi lua carnea în dinţi, şi îmi voi pune viaţa în joc. |
| 13 | 15 | Da, mă va ucide: n'am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui. |
| 13 | 16 | Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui. |
| 13 | 17 | Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, luaţi aminte la cele ce voi spune. |
| 13 | 18 | Iată-mă sînt gata să-mi apăr pricina, căci ştiu că am dreptate. |
| 13 | 19 | Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac, şi vreau să mor. |
| 13 | 20 | Numai două lucruri fă-mi, şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta: |
| 13 | 21 | Trage-Ţi mîna de pe mine, şi nu mă mai turbura cu groaza Ta. |
| 13 | 22 | Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu, şi răspunde-mi Tu! |
| 13 | 23 | Cîte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de lege şi păcatele mele. |
| 13 | 24 | Pentru ce Îţi ascunzi Faţa, şi mă iei drept vrăjmaş? |
| 13 | 25 | Vrei să loveşti o frunză suflată de vînt? Vrei să urmăreşti un pai uscat? |
| 13 | 26 | Pentruce să mă loveşti cu suferinţe amare, şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţă? |
| 13 | 27 | Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pîndeşti toate mişcările, să pui hotar paşilor mei, |
| 13 | 28 | cînd trupul meu cade în putrezire ca o haină mîncată de molii? |
| 14 | 1 | Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri. |
| 14 | 2 | Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră. |
| 14 | 3 | Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine! |
| 14 | 4 | Cum ar putea să iasă dintr'o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul. |
| 14 | 5 | Dacă zilele lui sînt hotărîte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu -l va putea trece, |
| 14 | 6 | întoarce-Ţi măcar privirile dela el, şi dă -i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfîrşitul zilei. |
| 14 | 7 | Un copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari. |
| 14 | 8 | Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă, |
| 14 | 9 | înverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou. |
| 14 | 10 | Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este? |
| 14 | 11 | Cum pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se usucă rîurile, |
| 14 | 12 | aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lui. |
| 14 | 13 | Ah! de m'ai ascunde în locuinţa morţilor, de m'ai acoperi pînă-Ţi va trece mînia, şi de mi-ai rîndui o vreme cînd Îţi vei aduce iarăş aminte de mine! |
| 14 | 14 | Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc. |
| 14 | 15 | Atunci m'ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mînilor Tale. |
| 14 | 16 | Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele; |
| 14 | 17 | călcările mele de lege sînt pecetluite într'un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea. |
| 14 | 18 | Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stînca din locul ei, |
| 14 | 19 | cum este mîncată piatra de ape, şi cum este luat pămîntul de rîu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului. |
| 14 | 20 | Îl urmăreşti într'una, şi se duce; Îi schimonoseşti faţa, şi apoi îi dai drumul. |
| 14 | 21 | De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sînt înjosiţi, habar n'are. |
| 14 | 22 | Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.`` |
| 15 | 1 | Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis: |
| 15 | 2 | ,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit? |
| 15 | 3 | Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic? |
| 15 | 4 | Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu. |
| 15 | 5 | Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni. |
| 15 | 6 | Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta. |
| 15 | 7 | Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor? |
| 15 | 8 | Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine? |
| 15 | 9 | Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi? |
| 15 | 10 | Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău. |
| 15 | 11 | Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?... |
| 15 | 12 | Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi? |
| 15 | 13 | Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea? |
| 15 | 14 | ,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană? |
| 15 | 15 | Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui, |
| 15 | 16 | cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa! |
| 15 | 17 | Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut, |
| 15 | 18 | ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor, |
| 15 | 19 | cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă. |
| 15 | 20 | ,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit. |
| 15 | 21 | Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui. |
| 15 | 22 | El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă; |
| 15 | 23 | aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului. |
| 15 | 24 | Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă. |
| 15 | 25 | Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic, |
| 15 | 26 | şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui. |
| 15 | 27 | Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză, |
| 15 | 28 | şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate. |
| 15 | 29 | Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt. |
| 15 | 30 | Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui. |
| 15 | 31 | Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata. |
| 15 | 32 | Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi. |
| 15 | 33 | Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut. |
| 15 | 34 | Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul. |
| 15 | 35 | El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.``` |
| 16 | 1 | Iov a luat cuvîntul şi a zis: |
| 16 | 2 | ,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi. |
| 16 | 3 | Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale? |
| 16 | 4 | Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi, |
| 16 | 5 | v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea? |
| 16 | 6 | Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează? |
| 16 | 7 | Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa! |
| 16 | 8 | M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă. |
| 16 | 9 | Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui. |
| 16 | 10 | Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine. |
| 16 | 11 | Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi. |
| 16 | 12 | Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă. |
| 16 | 13 | Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt, |
| 16 | 14 | mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic. |
| 16 | 15 | Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă. |
| 16 | 16 | Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele. |
| 16 | 17 | Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată. |
| 16 | 18 | Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine! |
| 16 | 19 | Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte. |
| 16 | 20 | Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi, |
| 16 | 21 | să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui. |
| 16 | 22 | Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce. |
| 17 | 1 | Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul. |
| 17 | 2 | Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor. |
| 17 | 3 | Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine? |
| 17 | 4 | Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie. |
| 17 | 5 | Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii. |
| 17 | 6 | M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă! |
| 17 | 7 | Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră. |
| 17 | 8 | Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit. |
| 17 | 9 | Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult. |
| 17 | 10 | Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept. |
| 17 | 11 | Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea... |
| 17 | 12 | Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit! |
| 17 | 13 | Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul; |
| 17 | 14 | cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!` |
| 17 | 15 | Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea? |
| 17 | 16 | Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.`` |
| 18 | 1 | Bildad din Şuah a luat cuvîntul şi a zis: |
| 18 | 2 | ,,Cînd vei pune capăt acestor cuvîntări? Vino-ţi în minte şi apoi vom vorbi. |
| 18 | 3 | Pentruce ne socoţi atît de dobitoci? Pentru ce ne priveşti ca pe nişte vite? |
| 18 | 4 | Oare pentru tine, care te sfîşii în mînia ta, s'ajungă pustiu pămîntul, şi să se strămute stîncile din locul lor? |
| 18 | 5 | 5. Da, lumina celui rău se va stinge, şi flacăra din focul lui, nu va mai străluci. |
| 18 | 6 | Se va întuneca lumina în cortul lui, şi se va stinge candela deasupra lui. |
| 18 | 7 | Paşii lui cei puternici se vor strîmta; şi, cu toate opintirile lui, va cădea. |
| 18 | 8 | Căci calcă cu picioarele pe laţ, şi umblă prin ochiuri de reţea; |
| 18 | 9 | este prins în cursă de călcăi, şi laţul pune stăpînire pe el; |
| 18 | 10 | capcana în care se prinde este ascunsă în pămînt, şi prinzătoarea îi stă pe cărare. |
| 18 | 11 | De jur împrejur îl apucă spaima, şi -l urmăreşte pas cu pas. |
| 18 | 12 | Foamea îi mănîncă puterile, nenorocirea este alături de el. |
| 18 | 13 | Mădularele îi sînt mistuite unul după altul, mădularele îi sînt mîncate de întîiul născut al morţii. |
| 18 | 14 | Este smuls din cortul lui unde se credea la adăpost, şi este tîrît spre împăratul spaimelor. |
| 18 | 15 | Nimeni din ai lui nu locuieşte în cortul lui, pucioasă este presărată pe locuinţa lui. |
| 18 | 16 | Jos, i se usucă rădăcinile; sus îi sînt ramurile tăiate. |
| 18 | 17 | Îi piere pomenirea de pe pămînt, numele lui nu mai este pe uliţă. |
| 18 | 18 | Este împins din lumină în întunerec, şi este izgonit din lume. |
| 18 | 19 | Nu lasă nici moştenitori, nici sămînţă în poporul său, nicio rămăşiţă vie în locurile în cari locuia. |
| 18 | 20 | Neamurile cari vor veni se vor uimi de prăpădirea lui, şi neamul de acum va fi cuprins de groază. |
| 18 | 21 | Aceasta este soarta celui rău, aceasta este soarta celui ce nu cunoaşte pe Dumnezeu.`` |
| 19 | 1 | Iov a luat cuvîntul şi a zis: |
| 19 | 2 | ,,Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre? |
| 19 | 3 | Iată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa? |
| 19 | 4 | Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta. |
| 19 | 5 | Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat? |
| 19 | 6 | Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui. |
| 19 | 7 | Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este! |
| 19 | 8 | Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele. |
| 19 | 9 | M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap, |
| 19 | 10 | m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac. |
| 19 | 11 | S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş. |
| 19 | 12 | Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu. |
| 19 | 13 | A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine. |
| 19 | 14 | Rudele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat. |
| 19 | 15 | Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut. |
| 19 | 16 | Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba. |
| 19 | 17 | Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele. |
| 19 | 18 | Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc. |
| 19 | 19 | Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea. |
| 19 | 20 | Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi. |
| 19 | 21 | Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit. |
| 19 | 22 | Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea? |
| 19 | 23 | Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte; |
| 19 | 24 | aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie... |
| 19 | 25 | Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt. |
| 19 | 26 | Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu. |
| 19 | 27 | Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu. |
| 19 | 28 | Atunci veţi zice: ,Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută. |
| 19 | 29 | Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.`` |
| 20 | 1 | Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis: |
| 20 | 2 | ,,Gîndurile mele mă silesc să răspund, şi frămîntarea mea nu-mi dă pace. |
| 20 | 3 | Am auzit mustrări cari mă umplu de ruşine, şi din adîncul minţii mele duhul mă face să răspund. |
| 20 | 4 | Nu ştii tu că, de mult de tot, de cînd a fost aşezat omul pe pămînt, |
| 20 | 5 | biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă? |
| 20 | 6 | Chiar dacă s'ar înălţa pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori, |
| 20 | 7 | va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice: ,Unde este?` |
| 20 | 8 | Va sbura ca un vis, şi nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte. |
| 20 | 9 | Ochiul care -l privea nu -l va mai privi, locul în care locuia nu -l va mai zări. |
| 20 | 10 | Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila. |
| 20 | 11 | Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărînă. |
| 20 | 12 | Dulce era răul în gura lui, îl ascundea subt limbă, |
| 20 | 13 | îl mesteca într'una şi nu -l lăsa, îl ţinea în cerul gurii: |
| 20 | 14 | dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă. |
| 20 | 15 | Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui. |
| 20 | 16 | Otravă de aspidă a supt, şi de aceea, limba năpîrcii îl va ucide. |
| 20 | 17 | Nu-şi va mai plimba privirile peste pîraiele şi rîurile de miere şi de lapte, |
| 20 | 18 | va da înapoi ce a cîştigat, şi nu va mai trage folos din cîştig; va da înapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el, |
| 20 | 19 | căci a asuprit pe săraci, şi i -a lăsat să piară, a dărîmat case şi nu le -a zidit la loc. |
| 20 | 20 | Lăcomia lui n'a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump. |
| 20 | 21 | Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea. |
| 20 | 22 | În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui. |
| 20 | 23 | Şi iată, ca să -i umple pîntecele, Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui, şi -l va sătura cu o ploaie de săgeţi. |
| 20 | 24 | Dacă va scăpa de armele de fer, îl va străpunge arcul de aramă. |
| 20 | 25 | Îşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii. |
| 20 | 26 | Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul, |
| 20 | 27 | Cerurile îi vor desveli fărădelegea, şi pămîntul se va ridica împotriva lui. |
| 20 | 28 | Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu. |
| 20 | 29 | Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i -o hotărăşte Dumnezeu.`` |
| 21 | 1 | Iov a luat cuvîntul şi a zis: |
| 21 | 2 | ,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere. |
| 21 | 3 | Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc. |
| 21 | 4 | Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător? |
| 21 | 5 | Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură. |
| 21 | 6 | Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul: |
| 21 | 7 | Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere? |
| 21 | 8 | Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor. |
| 21 | 9 | În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească. |
| 21 | 10 | Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă. |
| 21 | 11 | Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor. |
| 21 | 12 | Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval. |
| 21 | 13 | Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor. |
| 21 | 14 | Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale. |
| 21 | 15 | Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni? |
| 21 | 16 | Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! - |
| 21 | 17 | dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui, |
| 21 | 18 | să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej? |
| 21 | 19 | Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă; |
| 21 | 20 | el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic. |
| 21 | 21 | Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit? |
| 21 | 22 | Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti? |
| 21 | 23 | Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii, |
| 21 | 24 | cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc. |
| 21 | 25 | Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire, |
| 21 | 26 | şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi. |
| 21 | 27 | Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea. |
| 21 | 28 | Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?` |
| 21 | 29 | Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei? |
| 21 | 30 | Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă. |
| 21 | 31 | Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut? |
| 21 | 32 | Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt. |
| 21 | 33 | Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte. |
| 21 | 34 | Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?`` |
| 22 | 1 | Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis: |
| 22 | 2 | ,,Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte de cît lui. |
| 22 | 3 | Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cîştiga El? |
| 22 | 4 | Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare, şi intră la judecată cu tine? |
| 22 | 5 | Nu -i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr? |
| 22 | 6 | Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi. |
| 22 | 7 | Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîne omului flămînd. |
| 22 | 8 | Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază. |
| 22 | 9 | Dădeai afară pe văduve cu mînile goale, şi braţele orfanilor le frîngeai. |
| 22 | 10 | Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te -a apucat groaza dintr'o dată. |
| 22 | 11 | Nu vezi dar acest întunerec, aceste ape multe cari te năpădesc? |
| 22 | 12 | Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este! |
| 22 | 13 | Şi tu zici: ,Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunerecul de nori? |
| 22 | 14 | Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abea dacă o străbate!` |
| 22 | 15 | Ce! vrei s'apuci pe calea străveche, pe care au urmat -o cei nelegiuiţi, |
| 22 | 16 | cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge? |
| 22 | 17 | Ei ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi! Ce ne poate face Cel Atot puternic?` |
| 22 | 18 | Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. -Departe de mine sfatul celor răi! - |
| 22 | 19 | Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va rîde de ei |
| 22 | 20 | şi va zice: ,Iată pe protivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!` |
| 22 | 21 | Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăş de fericire. |
| 22 | 22 | Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui. |
| 22 | 23 | Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atot puternic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău. |
| 22 | 24 | Aruncă dar aurul în ţărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor! |
| 22 | 25 | Şi atunci Cel Atot puternic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta. |
| 22 | 26 | Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu. |
| 22 | 27 | Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele. |
| 22 | 28 | Pe ce vei pune mîna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina. |
| 22 | 29 | Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi. |
| 22 | 30 | El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mînilor tale.`` |
| 23 | 1 | Iov a luat cuvîntul şi a zis: |
| 23 | 2 | ,,Şi acum plîngerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferinţa îmi înăduşe suspinurile. |
| 23 | 3 | Oh! dacă aş şti unde să -L găsesc, dacă aş putea să ajung pînă la scaunul Lui de domnie, |
| 23 | 4 | mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umplea gura cu dovezi. |
| 23 | 5 | Aş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună. |
| 23 | 6 | Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m'ar asculta negreşit. |
| 23 | 7 | Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu. |
| 23 | 8 | Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu -L găsesc: |
| 23 | 9 | dacă are treabă la miazănoapte, nu -L pot vedea; dacă se ascunde la miazăzi, nu -L pot descoperi. |
| 23 | 10 | Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m'ar încerca, aş ieşi curat ca aurul. |
| 23 | 11 | Piciorul meu s'a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m'am abătut dela ea. |
| 23 | 12 | N'am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui. |
| 23 | 13 | Dar hotărîrea Lui este luată, cine i se va împotrivi? Ce -I doreşte sufletul, aceea face. |
| 23 | 14 | El Îşi va împlini dar planurile faţă de mine, şi va mai face şi multe altele. |
| 23 | 15 | De aceea tremur înaintea Lui, şi cînd mă gîndesc la lucrul acesta, mă tem de El. |
| 23 | 16 | Dumnezeu mi -a tăiat inima, Cel Atotputernic m'a umplut de groază. |
| 23 | 17 | Căci nu întunerecul durerii mele mă nimiceşte, nici negura în care sînt înfăşurat. |
| 24 | 1 | Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă? |
| 24 | 2 | Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc; |
| 24 | 3 | iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei; |
| 24 | 4 | îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă. |
| 24 | 5 | Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor. |
| 24 | 6 | Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit. |
| 24 | 7 | Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului. |
| 24 | 8 | Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci. |
| 24 | 9 | Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul. |
| 24 | 10 | Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi; |
| 24 | 11 | în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete; |
| 24 | 12 | în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii! |
| 24 | 13 | Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei. |
| 24 | 14 | Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură. |
| 24 | 15 | Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul: ,Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă. |
| 24 | 16 | Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină. |
| 24 | 17 | Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii. |
| 24 | 18 | Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii! |
| 24 | 19 | Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc. |
| 24 | 20 | Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac, |
| 24 | 21 | el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!... |
| 24 | 22 | Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă; |
| 24 | 23 | El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor. |
| 24 | 24 | S'au ridicat; şi într'o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte. |
| 24 | 25 | Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?`` |
| 25 | 1 | Bildad din Şuah a luat cuvîntul şi a zis: |
| 25 | 2 | ,,Puterea şi groaza sînt ale lui Dumnezeu; El face să împărăţească pacea în ţinuturile Lui înalte. |
| 25 | 3 | Cine ar putea să -I numere oştile? Şi peste cine nu răsare lumina Lui? |
| 25 | 4 | Cum ar putea omul să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu? Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat? |
| 25 | 5 | Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare, şi stelele nu sînt curate înaintea Lui; |
| 25 | 6 | cu cît mai puţin omul, care nu este decît un vierme, fiul omului, care nu este decît un viermuşor!`` |
| 26 | 1 | Iov a luat cuvîntul şi a zis: |
| 26 | 2 | ,,Cît de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere! |
| 26 | 3 | Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală! |
| 26 | 4 | Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine? |
| 26 | 5 | Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt ape şi supt locuitorii lor; |
| 26 | 6 | înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adîncul n'are acoperiş. |
| 26 | 7 | El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic. |
| 26 | 8 | Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor. |
| 26 | 9 | Acopere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el. |
| 26 | 10 | A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întunerec. |
| 26 | 11 | Stîlpii cerului se clatină, şi se înspăimîntă la ameninţarea Lui. |
| 26 | 12 | Prin puterea Lui turbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia. |
| 26 | 13 | Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge şarpele fugar. |
| 26 | 14 | Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?`` |
| 27 | 1 | Iov a luat din nou cuvîntul, a vorbit în pilde, şi a zis: |
| 27 | 2 | ,,Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa, |
| 27 | 3 | că atîta vreme cît voi avea suflet, şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele, |
| 27 | 4 | buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat. |
| 27 | 5 | Departe de mine gîndul să vă dau dreptate! Pînă la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia. |
| 27 | 6 | Ţin să-mi scot dreptatea, şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele. |
| 27 | 7 | Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău, şi protivnicul meu ca cel nelegiuit! |
| 27 | 8 | Ce nădejde -i mai rămîne celui nelegiuit; cînd îi taie Dumnezeu firul vieţii, cînd îi ia sufletul? |
| 27 | 9 | Îi ascultă Dumnezeu strigătele, cînd vine strîmtoarea peste el? |
| 27 | 10 | Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu? |
| 27 | 11 | Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic. |
| 27 | 12 | Dar voi le cunoaşteţi, şi sînteţi de acelaş gînd; pentruce dar vorbiţi aşa de prosteşte? |
| 27 | 13 | Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit. |
| 27 | 14 | Dacă are mulţi fii, îi are pentru sabie, şi odraslele lui duc lipsă de pîne. |
| 27 | 15 | Ceice scapă din ai lui, sînt îngropaţi de ciumă, şi văduvele lor nu -i plîng. |
| 27 | 16 | Dacă strînge argint ca ţărîna, dacă îngrămădeşte haine ca noroiul, - |
| 27 | 17 | el le strînge, dar cel fără vină se îmbracă în ele, şi de argintul lui omul fără prihană are parte. |
| 27 | 18 | Casa lui este ca aceea pe care o zideşte molia, ca o colibă pe care şi -o face un străjer. |
| 27 | 19 | Se culcă bogat, şi moare despoiat; deschide ochii, şi totul a pierit. |
| 27 | 20 | Îl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, îl ia vîrtejul. |
| 27 | 21 | Vîntul de răsărit îl ia, şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui. |
| 27 | 22 | Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui, şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele. |
| 27 | 23 | Oamenii bat din palme la căderea lui, şi -l flueră la plecarea din locul lui. |
| 28 | 1 | Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit. |
| 28 | 2 | Ferul se scoate din pămînt, şi piatra se topeşte ca să dea arama. |
| 28 | 3 | Omul pune capăt întunerecului, cercetează, pînă în ţinuturile cele mai adînci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii. |
| 28 | 4 | Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu -i mai sînt de ajutor, stă atîrnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti. |
| 28 | 5 | Pămîntul, de unde iese pînea, este răscolit în lăuntrul lui ca de foc, |
| 28 | 6 | pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur. |
| 28 | 7 | Pasărea de pradă nu -i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n'a zărit -o, |
| 28 | 8 | cele mai trufaşe dobitoace n'au călcat pe ea, şi leul n'a trecut niciodată pe ea. |
| 28 | 9 | Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină. |
| 28 | 10 | Sapă şanţuri în stînci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele. |
| 28 | 11 | Opreşte curgerea apelor, şi scoate la lumină ce este ascuns. |
| 28 | 12 | Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii? |
| 28 | 13 | Omul nu -i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pămîntul celor vii. |
| 28 | 14 | Adîncul zice: ,Nu este în mine`, şi marea zice: ,Nu este la mine.`; |
| 28 | 15 | Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cîntărindu-se cu argint; |
| 28 | 16 | nu se cîntăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir. |
| 28 | 17 | Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales. |
| 28 | 18 | Mărgeanul şi cristalul nu sînt nimic pe lîngă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele. |
| 28 | 19 | Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea. |
| 28 | 20 | De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii? |
| 28 | 21 | Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului. |
| 28 | 22 | Adîncul şi moartea zic: ,Noi am auzit vorbindu-se de ea.` |
| 28 | 23 | Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa. |
| 28 | 24 | Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zăreşte totul subt ceruri. |
| 28 | 25 | Cînd a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor, |
| 28 | 26 | cînd a dat legi ploii, şi cînd a însemnat drumul fulgerului şi tunetului, |
| 28 | 27 | atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat -o, i -a pus temeliile şi a pus -o la încercare. |
| 28 | 28 | Apoi a zis omului: ,Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.` |
| 29 | 1 | Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis: |
| 29 | 2 | ,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu, |
| 29 | 3 | cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec! |
| 29 | 4 | Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu, |
| 29 | 5 | cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu; |
| 29 | 6 | cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn! |
| 29 | 7 | Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă, |
| 29 | 8 | tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare. |
| 29 | 9 | Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură. |
| 29 | 10 | Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii. |
| 29 | 11 | Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda. |
| 29 | 12 | Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin. |
| 29 | 13 | Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei. |
| 29 | 14 | Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban. |
| 29 | 15 | Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior. |
| 29 | 16 | Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut. |
| 29 | 17 | Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi. |
| 29 | 18 | Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul. |
| 29 | 19 | Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele. |
| 29 | 20 | Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.` |
| 29 | 21 | Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele. |
| 29 | 22 | După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare. |
| 29 | 23 | Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară. |
| 29 | 24 | Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea. |
| 29 | 25 | Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi. |
| 30 | 1 | Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele. |
| 30 | 2 | Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă? |
| 30 | 3 | Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii. |
| 30 | 4 | Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau. |
| 30 | 5 | Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi. |
| 30 | 6 | Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci. |
| 30 | 7 | Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini. |
| 30 | 8 | Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară. |
| 30 | 9 | Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor. |
| 30 | 10 | Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă. |
| 30 | 11 | Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea. |
| 30 | 12 | Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă. |
| 30 | 13 | Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor. |
| 30 | 14 | Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor. |
| 30 | 15 | Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea. |
| 30 | 16 | Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei. |
| 30 | 17 | Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează. |
| 30 | 18 | De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă. |
| 30 | 19 | Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa. |
| 30 | 20 | Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi. |
| 30 | 21 | Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale. |
| 30 | 22 | Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii. |
| 30 | 23 | Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii. |
| 30 | 24 | Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor? |
| 30 | 25 | Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit? |
| 30 | 26 | Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul. |
| 30 | 27 | Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere. |
| 30 | 28 | Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor. |
| 30 | 29 | Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii. |
| 30 | 30 | Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă. |
| 30 | 31 | Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare. |
| 31 | 1 | Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare. |
| 31 | 2 | Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri? |
| 31 | 3 | Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege? |
| 31 | 4 | N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei? |
| 31 | 5 | Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune: |
| 31 | 6 | să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea! |
| 31 | 7 | De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele, |
| 31 | 8 | atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate! |
| 31 | 9 | Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu, |
| 31 | 10 | atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii! |
| 31 | 11 | Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători, |
| 31 | 12 | un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia. |
| 31 | 13 | De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine, |
| 31 | 14 | ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El? |
| 31 | 15 | Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei? |
| 31 | 16 | Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei, |
| 31 | 17 | dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea, |
| 31 | 18 | eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă; |
| 31 | 19 | dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare, |
| 31 | 20 | fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei; |
| 31 | 21 | dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători; |
| 31 | 22 | atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme! |
| 31 | 23 | Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui. |
| 31 | 24 | Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`; |
| 31 | 25 | dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem; |
| 31 | 26 | dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă, |
| 31 | 27 | şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură: |
| 31 | 28 | şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus! |
| 31 | 29 | Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea, |
| 31 | 30 | eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem; |
| 31 | 31 | dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?` |
| 31 | 32 | Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul; |
| 31 | 33 | dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn, |
| 31 | 34 | pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul... |
| 31 | 35 | Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu? |
| 31 | 36 | Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună; |
| 31 | 37 | să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn. |
| 31 | 38 | Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi; |
| 31 | 39 | dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni: |
| 31 | 40 | atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov. |
| 32 | 1 | Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentrucă el se socotea fără vină. |
| 32 | 2 | Atunci s'a aprins de mînie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s'a aprins de mînie împotriva lui Iov, pentrucă zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu. |
| 32 | 3 | Şi s'a aprins de mînie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuş osîndeau pe Iov. |
| 32 | 4 | Fiindcă ei erau mai în vîrstă decît el, Elihu aşteptase pînă în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov. |
| 32 | 5 | Dar, văzînd că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s'a aprins de mînie. |
| 32 | 6 | Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Eu sînt tînăr, şi voi sînteţi bătrîni: de aceea m'am temut, şi m'am ferit să vă arăt gîndul meu. |
| 32 | 7 | Eu îmi ziceam: ,Să vorbească bătrîneţa, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.` |
| 32 | 8 | Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea. |
| 32 | 9 | Nu vîrsta aduce înţelepciunea, nu bătrîneţa te face în stare să judeci. |
| 32 | 10 | Iată de ce zic: ,Ascultaţi-mă! Îmi voi spune şi eu părerea. |
| 32 | 11 | Am aşteptat sfîrşitul cuvîntărilor voastre, v'am urmărit dovezile, cercetarea pe care aţi făcut -o cuvintelor lui Iov. |
| 32 | 12 | V'am dat toată luarea aminte; şi iată că, niciunul din voi nu l -a încredinţat, niciunul nu i -a răsturnat cuvintele. |
| 32 | 13 | Să nu ziceţi însă: ,În el noi am găsit înţelepciunea; numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!` |
| 32 | 14 | Mie nu mi -a vorbit deadreptul: de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decît voi. |
| 32 | 15 | Ei se tem, nu mai răspund! Li s'a tăiat cuvîntul! |
| 32 | 16 | Am aşteptat pînă şi-au sfîrşit cuvîntările, pînă s'au oprit şi n'au ştiut ce să mai răspundă. |
| 32 | 17 | Vreau să răspund şi eu la rîndul meu, vreau să spun şi eu ce gîndesc. |
| 32 | 18 | Căci sînt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înlăuntrul meu; |
| 32 | 19 | lăuntrul meu este ca un vin care n'are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească. |
| 32 | 20 | Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde. |
| 32 | 21 | Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni; |
| 32 | 22 | căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într'o clipeală m'ar lua Ziditorul meu. |
| 33 | 1 | Acum dar, Iov, ascultă cuvîntările mele, ia aminte la toate cuvintele mele! |
| 33 | 2 | Iată, deschid gura, şi mi se mişcă limba în cerul gurii. |
| 33 | 3 | Cu curăţie de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat: |
| 33 | 4 | Duhul lui Dumnezeu m'a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă. |
| 33 | 5 | Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi pricina, fii gata! |
| 33 | 6 | Înaintea lui Dumnezeu eu sînt semenul tău, şi eu ca şi tine am fost făcut din noroi. |
| 33 | 7 | Astfel frica de mine nu te va turbura, şi greutatea mea nu te va copleşi. |
| 33 | 8 | Dar tu ai spus în auzul meu, şi am auzit sunetul cuvintelor tale: |
| 33 | 9 | ,Sînt curat, sînt fără păcat, sînt fără prihană, nu este fărădelege în mine. |
| 33 | 10 | Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte vrăjmaş al Lui; |
| 33 | 11 | îmi pune picioarele în butuci, îmi pîndeşte toate mişcările.` |
| 33 | 12 | Îţi voi răspunde că aici n'ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decît omul. |
| 33 | 13 | Vrei dar să te cerţi cu El, pentrucă nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui? |
| 33 | 14 | Dumnezeu vorbeşte însă, cînd într'un fel, cînd într'altul. dar omul nu ia seama. |
| 33 | 15 | El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc, cînd dorm în patul lor. |
| 33 | 16 | Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui, |
| 33 | 17 | ca să abată pe om de la rău, şi să -l ferească de mîndrie, |
| 33 | 18 | ca să -i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile săbiei. |
| 33 | 19 | Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, cînd o luptă necurmată îi frămîntă oasele. |
| 33 | 20 | Atunci îi este greaţă de pîne, chiar şi de bucatele cele mai alese. |
| 33 | 21 | Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele cari nu i se vedeau rămîn goale; |
| 33 | 22 | sufletul i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii. |
| 33 | 23 | Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea, cari vestesc omului calea pe care trebuie s'o urmeze, |
| 33 | 24 | Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: ,Izbăveşte -l, ca să nu se pogoare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!` |
| 33 | 25 | Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţei lui. |
| 33 | 26 | Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să -I vadă Faţa cu bucurie, şi -i dă înapoi nevinovăţia. |
| 33 | 27 | Atunci el cîntă înaintea oamenilor, şi zice: ,Am păcătuit, am călcat dreptatea, şi n'am fost pedepsit după faptele mele; |
| 33 | 28 | Dumnezeu mi -a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!` |
| 33 | 29 | Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului, |
| 33 | 30 | ca să -l ridice din groapă, ca să -l lumineze cu lumina celor vii. |
| 33 | 31 | Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă! Taci, şi voi vorbi! |
| 33 | 32 | Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi! Vorbeşte, căci aş vrea să-ţi dau dreptate. |
| 33 | 33 | Dacă n'ai nimic de zis, ascultă-mă! Taci, şi te voi învăţa înţelepciunea.`` |
| 34 | 1 | Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis: |
| 34 | 2 | ,Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor! |
| 34 | 3 | Căci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele.` |
| 34 | 4 | Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun. |
| 34 | 5 | Iov a zis: ,Sînt nevinovat Şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate; |
| 34 | 6 | am dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sînt fără păcat.` |
| 34 | 7 | Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa, |
| 34 | 8 | care să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mînă în mînă cu cei nelegiuiţi? |
| 34 | 9 | Căci el a zis: ,Nu -i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.` |
| 34 | 10 | Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea! |
| 34 | 11 | El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui. |
| 34 | 12 | Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvîrşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea. |
| 34 | 13 | Cine L -a însărcinat să cîrmuiască pămîntul? Cine I -a dat lumea în grija Lui? |
| 34 | 14 | Dacă nu s'ar gîndi decît la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea, |
| 34 | 15 | tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s'ar întoarce în ţărînă. |
| 34 | 16 | Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele! |
| 34 | 17 | Oare ar putea să domnească un vrăjmaş al dreptăţii? Şi vei osîndi tu pe Cel drept, pe Cel puternic, |
| 34 | 18 | care strigă către împăraţi: ,Netrebnicilor!` Şi către domnitori: ,Nelegiuiţilor!` |
| 34 | 19 | Care nu caută la faţa celor mari, şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentrucă toţi sînt lucrarea mînilor Lui? |
| 34 | 20 | Într'o clipă, ei îşi pierd viaţa. La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere, fără amestecul mînii vreunui om. |
| 34 | 21 | Căci Dumnezeu vede purtatea tuturor, priveşte paşii fiecăruia. |
| 34 | 22 | Nu este nici întunerec, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea. |
| 34 | 23 | Dumnezeu n'are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui. |
| 34 | 24 | El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare, şi pune pe alţii în locul lor. |
| 34 | 25 | Căci El cunoaşte faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sînt zdrobiţi. |
| 34 | 26 | Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi, în faţa tuturor. |
| 34 | 27 | Abătîndu-se dela El, şi părăsindtoate căile Lui, |
| 34 | 28 | ei au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit. |
| 34 | 29 | Dacă dă El pace, cine poate s'o turbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să -L vadă? La fel se poartă fie cu un popor, fie cu un om, |
| 34 | 30 | pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpînească şi să nu mai fie o cursă pentru popor. |
| 34 | 31 | Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu: ,Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui; |
| 34 | 32 | arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face?` |
| 34 | 33 | Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu; Spune dar ce ştii! |
| 34 | 34 | Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care m'ascultă va gîndi ca mine: |
| 34 | 35 | ,Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvîntările lui sînt lipsite de judecată. |
| 34 | 36 | Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi! |
| 34 | 37 | Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.`` |
| 35 | 1 | Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis: |
| 35 | 2 | ,,Îţi închipuieşti că ai dreptate, şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu, |
| 35 | 3 | cînd zici: ,La ce-mi foloseşte, ce cîştig am că nu păcătuiesc?` |
| 35 | 4 | Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie, şi prietenilor tăi totodată. |
| 35 | 5 | Uită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, cît de sus sînt faţă de tine? |
| 35 | 6 | Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi cînd păcatele ţi se înmulţesc, ce -I faci Lui? |
| 35 | 7 | Dacă eşti drept, ce -I dai Lui? Ce primeşte El din mîna ta? |
| 35 | 8 | Răutatea ta nu poate vătăma decît semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decît fiului omului. |
| 35 | 9 | Oamenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor, se plîng de silnicia multora; |
| 35 | 10 | dar niciunul nu zice: ,Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cîntări de veselie noaptea, |
| 35 | 11 | care ne învaţă mai mult decît pe dobitoacele pămîntului, şi ne dă mai multă pricepere decît păsărilor cerului?` |
| 35 | 12 | Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina mîndriei celor răi. |
| 35 | 13 | Degeaba strigă, căci Dumnezeu n'ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte. |
| 35 | 14 | Măcarcă zici că nu -L vezi, totuş pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă -L! |
| 35 | 15 | Dar, pentru că mînia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire. |
| 35 | 16 | Aşa că Iov îşi deschide gura degeaba, şi spune o mulţime de vorbe fără rost.`` |
| 36 | 1 | Elihu a urmat şi a zis: |
| 36 | 2 | ,,Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu. |
| 36 | 3 | Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu. |
| 36 | 4 | Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate. |
| 36 | 5 | Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui. |
| 36 | 6 | El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit. |
| 36 | 7 | Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească. |
| 36 | 8 | Se întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii? |
| 36 | 9 | Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor. |
| 36 | 10 | Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire. |
| 36 | 11 | Dacă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie. |
| 36 | 12 | Dacă n'ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor. |
| 36 | 13 | Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie; |
| 36 | 14 | îşi pierd viaţa în tinereţă, mor ca cei desfrînaţi. |
| 36 | 15 | Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează. |
| 36 | 16 | Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase. |
| 36 | 17 | Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedeslipită de pricina ta. |
| 36 | 18 | Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire! |
| 36 | 19 | Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura? |
| 36 | 20 | Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor. |
| 36 | 21 | Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău. |
| 36 | 22 | Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El? |
| 36 | 23 | Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să -I spună: ,,Faci rău?`` |
| 36 | 24 | Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească! |
| 36 | 25 | Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe. |
| 36 | 26 | Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns. |
| 36 | 27 | Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia, |
| 36 | 28 | pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor. |
| 36 | 29 | Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său? |
| 36 | 30 | Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării. |
| 36 | 31 | Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană. |
| 36 | 32 | Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui. |
| 36 | 33 | Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea. |
| 37 | 1 | La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei. |
| 37 | 2 | Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui! |
| 37 | 3 | Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului. |
| 37 | 4 | Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui. |
| 37 | 5 | Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem. |
| 37 | 6 | El zice zăpezii: ,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi. |
| 37 | 7 | Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui. |
| 37 | 8 | Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei. |
| 37 | 9 | Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte. |
| 37 | 10 | Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari. |
| 37 | 11 | Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori; |
| 37 | 12 | mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit. |
| 37 | 13 | Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui. |
| 37 | 14 | Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu! |
| 37 | 15 | Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său? |
| 37 | 16 | Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită? |
| 37 | 17 | Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi? |
| 37 | 18 | Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată? |
| 37 | 19 | Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi. |
| 37 | 20 | Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea? |
| 37 | 21 | Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi; |
| 37 | 22 | dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu! |
| 37 | 23 | Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge. |
| 37 | 24 | De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.`` |
| 38 | 1 | Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis: |
| 38 | 2 | ,,Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere? |
| 38 | 3 | Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi. |
| 38 | 4 | Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere. |
| 38 | 5 | Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el? |
| 38 | 6 | Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului, |
| 38 | 7 | atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? |
| 38 | 8 | Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei? |
| 38 | 9 | Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec; |
| 38 | 10 | cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi; |
| 38 | 11 | cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?` |
| 38 | 12 | De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor, |
| 38 | 13 | ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el? |
| 38 | 14 | Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată? |
| 38 | 15 | Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit? |
| 38 | 16 | Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului? |
| 38 | 17 | Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii? |
| 38 | 18 | Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri. |
| 38 | 19 | Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa? |
| 38 | 20 | Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor? |
| 38 | 21 | Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare! |
| 38 | 22 | Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, |
| 38 | 23 | pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie? |
| 38 | 24 | Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt? |
| 38 | 25 | Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului, |
| 38 | 26 | pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni; |
| 38 | 27 | pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba? |
| 38 | 28 | Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă? |
| 38 | 29 | Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului, |
| 38 | 30 | ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească? |
| 38 | 31 | Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului? |
| 38 | 32 | Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui? |
| 38 | 33 | Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt? |
| 38 | 34 | Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape? |
| 38 | 35 | Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele: ,Iată-ne?` |
| 38 | 36 | Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului? |
| 38 | 37 | Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor, |
| 38 | 38 | pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună? |
| 38 | 39 | Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei, |
| 38 | 40 | cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor? |
| 38 | 41 | Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi? |
| 39 | 1 | Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată? |
| 39 | 2 | Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc? |
| 39 | 3 | Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor. |
| 39 | 4 | Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele. |
| 39 | 5 | Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură? |
| 39 | 6 | I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş. |
| 39 | 7 | El rîde de zarva cetăţilor, |
| 39 | 8 | Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde. |
| 39 | 9 | Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta? |
| 39 | 10 | Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi? |
| 39 | 11 | Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale? |
| 39 | 12 | Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta? |
| 39 | 13 | Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei. |
| 39 | 14 | Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip. |
| 39 | 15 | Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare. |
| 39 | 16 | Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum! |
| 39 | 17 | Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere. |
| 39 | 18 | Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui. |
| 39 | 19 | Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie? |
| 39 | 20 | Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza. |
| 39 | 21 | Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi; |
| 39 | 22 | îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei. |
| 39 | 23 | Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc, |
| 39 | 24 | fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa. |
| 39 | 25 | La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă. |
| 39 | 26 | Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi? |
| 39 | 27 | Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi? |
| 39 | 28 | El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor. |
| 39 | 29 | De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea. |
| 39 | 30 | Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul. |
| 40 | 1 | Domnul, a vorbit lui Iov, şi a zis: |
| 40 | 2 | ,,Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?`` |
| 40 | 3 | Iov a răspuns Domnului, şi a zis: |
| 40 | 4 | ,,Iată, eu sînt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mîna la gură. |
| 40 | 5 | Am vorbit odată, şi nu voi mai răspunde; de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.`` |
| 40 | 6 | Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis: |
| 40 | 7 | ,,Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz; ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi. |
| 40 | 8 | Vrei să nimiceşti pînă şi dreptatea Mea? Şi să Mă osîndeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea? |
| 40 | 9 | Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu, şi un glas de tunet ca al Lui? |
| 40 | 10 | Împodobeşte-te cu măreţie şi mărime, îmbracă-te cu strălucire şi cu slavă! |
| 40 | 11 | Varsă-ţi valurile mîniei tale, şi doboară cu o privire pe cei trufaşi! |
| 40 | 12 | Smereşte cu o privire pe cei trufaşi, zdrobeşte pe loc pe cei răi, |
| 40 | 13 | ascunde -i pe toţi împreună în ţărînă, înveleşte-le faţa în întunerec! |
| 40 | 14 | Şi atunci voi aduce şi Eu lauda puterii dreptei tale. |
| 40 | 15 | Uită-te la ipopotamul, căruia i-am dat viaţă ca şi ţie! El mănîncă iarbă ca boul. |
| 40 | 16 | Uită-te ce tărie are în coapse, şi ce putere are în muşchii pîntecelui său! |
| 40 | 17 | Îşi îndoaie coada tare ca un cedru, şi vinele coapselor lui sînt întreţăsute. |
| 40 | 18 | Oasele lui sînt ca nişte ţevi de aramă, mădularele lui sînt ca nişte drugi de fer. |
| 40 | 19 | El este cea mai mare dintre lucrările lui Dumnezeu. Cel ce l -a făcut l -a înzestrat cu o suliţă.. |
| 40 | 20 | El îşi găseşte hrana în munţi, unde se joacă toate fiarele cîmpului. |
| 40 | 21 | Se culcă supt lotus, în mijlocul trestiilor şi mlaştinilor. |
| 40 | 22 | Desişul lotusului îl acopere cu umbra lui, sălciile pîrîului îl înconjoară. |
| 40 | 23 | Dacă se întîmplă ca rîul să iasă din matcă, el nu fuge: chiar de s'ar năpusti Iordanul în gîtlejul lui, el ar rămînea liniştit. |
| 40 | 24 | Crezi că -l poţi prinde lovindu -l în faţă? Sau crezi că -i vei putea străpunge nasul cu ajutorul laţurilor? |
| 41 | 1 | Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie? |
| 41 | 2 | Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca? |
| 41 | 3 | Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce? |
| 41 | 4 | Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie? |
| 41 | 5 | Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele? |
| 41 | 6 | Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori? |
| 41 | 7 | Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi? |
| 41 | 8 | Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti. |
| 41 | 9 | Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt! |
| 41 | 10 | Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă? |
| 41 | 11 | Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu. |
| 41 | 12 | Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui. |
| 41 | 13 | Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui? |
| 41 | 14 | Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare! |
| 41 | 15 | Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete; |
| 41 | 16 | se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele. |
| 41 | 17 | Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi. |
| 41 | 18 | Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor. |
| 41 | 19 | Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea. |
| 41 | 20 | Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte. |
| 41 | 21 | Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări. |
| 41 | 22 | Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza. |
| 41 | 23 | Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite. |
| 41 | 24 | Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt. |
| 41 | 25 | Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă. |
| 41 | 26 | Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic. |
| 41 | 27 | Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred. |
| 41 | 28 | Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el. |
| 41 | 29 | Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor. |
| 41 | 30 | Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi. |
| 41 | 31 | Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir. |
| 41 | 32 | În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn. |
| 41 | 33 | Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic. |
| 41 | 34 | Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.`` |
| 42 | 1 | Iov a răspuns Domnului, şi a zis: |
| 42 | 2 | ,,Ştiu că Tu poţi totul, şi că nimic nu poate sta împotriva gîndurilor Tale``. - |
| 42 | 3 | ,,Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?`` -,,Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, cari sînt mai pe sus de mine şi pe cari nu le pricep.`` - |
| 42 | 4 | ,,Ascultă-Mă, şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa.`` - |
| 42 | 5 | ,,Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te -a văzut. |
| 42 | 6 | De aceea mi -e scîrbă de mine şi mă pocăiesc în ţărînă şi cenuşă.`` |
| 42 | 7 | Dupăce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: ,,Mînia Mea S'a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentrucă n'aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov. |
| 42 | 8 | Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov, şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n'aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.`` |
| 42 | 9 | Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s'au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov. |
| 42 | 10 | Domnul a adus pe Iov iarăş în starea lui dela început, dupăce s'a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i -a dat înapoi îndoit decît tot ce avusese. |
| 42 | 11 | Fraţii, surorile, şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să -l vadă, şi au mîncat cu el în casă. L-au plîns şi l-au mîngîiat pentru toate nenorocirile, pe cari le trimesese Domnul peste el, şi fiecare i -a dat un chesita şi un inel de aur. |
| 42 | 12 | În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit dela Domnul mai multe binecuvîntări decît primise în cei dintîi. A avut patrusprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de părechi de boi, şi o mie de măgăriţe. |
| 42 | 13 | A avut şapte fii şi trei fete; |
| 42 | 14 | celei dintîi i -a pus numele Iemima, celei de a doua Cheţia, şi celei de a treia Cheren-Hapuc. |
| 42 | 15 | În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le -a dat o parte de moştenire printre fraţii lor. |
| 42 | 16 | Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani, şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi pînă la al patrulea neam. |
| 42 | 17 | Şi Iov a murit bătrîn şi sătul de zile |