Share this page:  
 

Multilingual Scriptures

(Compare books in 2 different language versions of your choice)

Comparison Search:

Select Language version and font:
You can only select max. of two versions.
Book:
Chapter:
Verse:
---------
From: To:

Free Search:

Select Language version and font:
Enter search text:

Multilingual Scriptures Home » Romanian Cornilescu Bible » Nehemiah

Romanian Cornilescu Bible
Chapter # Verse # Verse Detail
11Istorisirea lui Neemia, fiul lui Hacalia. În luna Chişleu, în al douăzecilea an, pe cînd eram în capitala Susa,
12a venit Hanani, unul din fraţii mei, şi cîţiva oameni din Iuda. I-am întrebat despre Iudeii scăpaţi cari mai rămăseseră din robie, şi despre Ierusalim.
13Ei mi-au răspuns: ,,Ceice au mai rămas din robie sînt acolo în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară; zidurile Ierusalimului sînt dărîmate, şi porţile sînt arse de foc.``
14Cînd am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plîns, şi m'am jălit multe zile. Am postit şi m'am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor,
15şi am zis: ,,Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu care ţii legămîntul Tău şi eşti plin de îndurare faţă de ceice Te iubesc şi păzesc poruncile Tale!
16Să ia aminte urechea Ta şi ochii să-Ţi fie deschişi: ascultă rugăciunea pe care ţi -o face robul Tău acum, zi şi noapte, pentru robii Tăi copiii lui Israel, mărturisind păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta; căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit.
17Te-am supărat, şi n'am păzit poruncile Tale, legile şi orînduirile, pe cari le-ai dat robului Tău Moise.
18Adu-Ţi aminte de cuvintele acestea pe cari le-ai dat robului Tău Moise să le spună: ,,Cînd veţi păcătui, vă voi risipi printre popoare;
19dar dacă vă veţi întoarce la Mine, şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, chiar dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce iarăş în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.``
110Ei sînt robii Tăi şi poporul Tău, pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare şi prin mîna Ta cea tare.
111Ah! Doamne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău, şi la rugăciunea robilor Tăi, cari vor să se teamă de Numele Tău! Dă astăzi izbîndă robului Tău, şi fă -l să capete trecere înaintea omului acestuia!`` Pe atunci eram paharnicul împăratului.
21În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe, pe cînd vinul era înaintea lui, am luat vinul şi l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui.
22Împăratul mi -a zis: ,,Pentru ce ai faţa tristă? Totuş nu eşti bolnav; nu poate fi decît o întristare a inimii.`` Atunci m'a apucat o mare frică,
23şi am răspuns împăratului: ,,Trăiască împăratul în veac! Cum să n'am faţa tristă, cînd cetatea în care sînt mormintele părinţilor mei este nimicită şi porţile ei sînt arse de foc?``
24Şi împăratul mi -a zis: ,,Ce ceri?`` Eu m'am rugat Dumnezeului cerurilor,
25şi am răspuns împăratului: ,,Dacă găseşte cu cale împăratul, şi dacă robul tău îi este plăcut, trimete-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s'o zidesc din nou.``
26Împăratul, lîngă care şedea şi împărăteasa, mi -a zis atunci: ,,Cît va ţinea călătoria ta, şi cînd te vei întoarce?`` Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec, şi i-am hotărît o vreme.
27Apoi am zis împăratului: ,,Dacă găseşte împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Rîu, ca să mă lase să trec şi să intru în Iuda,
28şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuiei de lîngă casă, pentru zidul cetăţii, şi pentru casa în care voi locui.`` Împăratul mi -a dat aceste scrisori, căci mîna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.
29M'am dus la dregătorii de dincolo de Rîu, şi le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoţească nişte mai mari ai oastei şi nişte călăreţi.
210Sanhalat, Horonitul, şi Tobia, slujitorul Amonit, cînd au auzit lucrul acesta, nu le -a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.
211Am ajuns la Ierusalim, şi am rămas acolo trei zile.
212După aceea, m'am sculat noaptea cu cîţiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită, afară de vita pe care călăream.
213Am ieşit noaptea pe poarta văii, şi m'am îndreptat spre izvorul balaurului şi spre poarta gunoiului, uitîndu-mă cu băgare de seamă la zidurile dărîmate ale Ierusalimului şi la porţile lui arse de foc.
214Am trecut pela poarta izvorului şi pela iazul împăratului, şi nu era loc pe unde să treacă vita care era supt mine.
215M'am suit noaptea pe la pîrău, şi m'am uitat iarăş, cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe poarta văii, şi astfel m'am întors.
216Dregătorii nu ştiau unde fusesem, şi ce făceam. Pînă în clipa aceea nu spusesem nimic Iudeilor, nici preoţilor, nici mai marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din ceice vedeau de treburi.
217Le-am zis atunci: ,,Vedeţi starea nenorocită în care sîntem! Ierusalimul este dărîmat, şi porţile sînt arse de foc. Veniţi să zidim iarăş zidul Ierusalimului, şi să nu mai fim de ocară!``
218Şi le-am istorisit cum mîna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine, şi ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: ,,Să ne sculăm, şi să zidim!`` Şi s'au întărit în această hotărîre bună.
219Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul Amonit, şi Gheşem, Arabul, fiind înştiinţaţi, şi-au bătut joc de noi şi ne-au dispreţuit. Ei au zis: ,,Ce faceţi voi acolo? Vă răsculaţi împotriva împăratului?``
220Şi eu le-am răspuns: ,,Dumnezeul cerurilor ne va da izbînda. Noi, robii Săi, ne vom scula şi vom zidi; dar voi, n'aveţi nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim.``
31Marele preot Eliaşib s'a sculat împreună cu fraţii săi, preoţii, şi au zidit poarta oilor. Au sfinţit -o, şi i-au pus uşile; au sfinţit -o dela turnul Mea, pînă la turnul lui Hananeel.
32Alături de Eliaşib au zidit şi oamenii din Ierihon; alături de el a zidit şi Zacur, fiul lui Imri.
33Fiii lui Senaa au zidit poarta peştilor. Au acoperit -o cu scînduri, şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele.
34Alături de ei a lucrat la dregerea zidului Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoţ; alături de ei a lucrat Meşulam, fiul lui Berechia, fiul lui Meşezabeel; alături de ei a lucrat Ţadoc, fiul lui Baana;
35alături de ei au lucrat Tecoiţii, ai căror fruntaşi nu s'au supus în slujba Domnului.
36Ioiada, fiul lui Paseah, şi Meşulam, fiului lui Besodia, au dres poarta cea veche. Au acoperit -o cu scînduri, şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele.
37Alături de ei au lucrat Melatia, Gabaonitul, Iadon, Meronotitul, şi oamenii din Gabaon şi Miţpa, pînă la scaunul dregătorului de dincoace de rîul Eufrat;
38alături de ei a lucrat Uziel, fiul lui Harhaia, dintre argintari, şi alături de el a lucrat Hanania, dintre făcătorii de mir. Au întărit Ierusalimul pînă la zidul cel lat.
39Alături de ei a lucrat Refaia, fiul lui Hur, care era mai mare peste jumătate din ţinutul Ierusalimului.
310Alături de ei a lucrat, în faţa casei sale, Iedaia, fiul lui Harumaf, şi alături de el a lucrat Hatuş, fiul lui Haşabnia.
311O altă parte a zidului şi turnul cuptoarelor au fost drese de Malchia, fiul lui Harim, şi de Haşub, fiul lui Pahat-Moab.
312Alături de ei a lucrat, cu fetele sale, Şalum, fiul lui Haloheş, mai marele peste jumătate din ţinutul Ierusalimului.
313Hanun şi locuitorii Zanoahului au dres poarta văii. Au zidit -o, şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele. Ei au făcut o mie de coţi de zid pînă la poarta gunoiuluui.
314Malchia, fiul lui Recab, mai marele peste ţinutul Bet-Hacheremului, a dres poarta gunoiului. A zidit -o, şi i -a pus uşile, încuietorile şi zăvoarele.
315Şalun, fiul lui Col-Hoze, mai marele peste ţinutul Miţpa, a dres poarta izvorului. A zidit -o, a acoperit -o cu scînduri, şi i -a pus uşile, încuietorile şi zăvoarele. A făcut zidul iazului Siloe lîngă grădina împăratului, pînă la treptele cari pogoară din cetatea lui David.
316După el Neemia, fiul lui Azbuc, mai marele peste jumătate din ţinutul Bet-Ţurului, a lucrat la dregerea zidului pînă în faţa mormintelor lui David, pînă la iazul care fusese zidit, şi pînă la casa vitejilor.
317După el au lucrat Leviţii, Rehum, fiul lui Bani, şi alături de el a lucrat, pentru ţinutul său, Haşabia, mai marele peste jumătate din ţinutul Cheila.
318După el au lucrat fraţii lor, Bavai, fiul lui Henadad, mai marele peste jumătate din ţinutul Cheila;
319şi alături de el Ezer, fiul lui Iosua, mai marele Miţpei, a dres o altă parte a zidului, în faţa suişului casei armelor, în unghi.
320După el Baruc, fiul lui Zabai, a dres cu rîvnă o altă parte, dela unghi pînă la poarta casei marelui preot Eliaşib.
321După el Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoţ, a dres o altă parte, dela poarta casei lui Eliaşib, pînă la capătul casei lui Eliaşib.
322După el au lucrat preoţii din împrejurimile Ierusalimului.
323După ei Beniamin şi Haşub au lucrat în dreptul casei lor. După ei Azaria, fiul lui Maaseia, fiul lui Anania, a lucrat lîngă casa lui.
324După el Binui, fiul lui Henadad, a dres o altă parte, dela casa lui Azaria pînă la unghi şi pînă la colţ.
325Palal, fiul lui Uzai, a lucrat în faţa unghiului şi în faţa turnului de sus care iese înainte din casa împăratului, lîngă curtea temniţei. După el a lucrat Pedaia, fiul lui Pareoş.
326Slujitorii Templului, cari locuiesc pe deal, au lucrat pînă în dreptul porţii apelor, la răsărit, şi pînă în dreptul turnului care iese în afară.
327După el Tecoiţii au dres o altă parte, în dreptul turnului celui mare, care iese înafară pînă la zidul dealului.
328Deasupra porţii cailor, preoţii au lucrat fiecare înaintea casei lui.
329După ei Ţadoc, fiul lui Imer, a lucrat înaintea casei lui. După el a lucrat Şemaia, fiul lui Şecania, păzitorul porţii dela răsărit.
330După el Hanania, fiul lui Şelemia, şi Hanun, al şaselea fiu al lui Ţalaf, au dres o altă parte a zidului. După ei Meşulam, fiul lui Berechia, a lucrat în faţa odăii lui.
331După el Malchia, dintre argintari, a lucrat pînă la casele slujitorilor Templului şi negustorilor, în dreptul porţii Mifcad, şi pînă la odaia de sus din colţ.
332Argintarii şi negustorii au lucrat între odaia de sus din colţ şi poarta oilor.
41Cînd a auzit Sanbalat că zidim iarăş zidul, s'a mîniat şi s'a supărat foarte tare. Şi -a bătut joc de Iudei,
42şi a zis înaintea fraţilor săi şi înaintea ostaşilor Samariei: ,,La ce lucrează aceşti Iudei neputincioşi? Oare vor fi lăsaţi să lucreze? Oare vor jertfi? Oare vor isprăvi? Oare vor da ei viaţă unor pietre înmormîntate supt mormane de praf şi arse de foc?``
43Tobia, Amonitul, era lîngă el, şi a zis: ,,Să zidească numai! Dacă se va sui o vulpe, le va dărîma zidul lor de piatră.``
44,,Ascultă, Dumnezeul nostru, cum sîntem batjocoriţi! Fă să cadă ocările lor asupra capului lor, şi dă -i pradă pe un pămînt unde să fie robi.
45Nu le ierta fărădelegea, şi păcatul lor să nu fie şters dinaintea Ta; căci au necăjit pe cei ce zidesc.``
46Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni pînă la jumătate din înălţimea lui. Şi poporul lucra cu inimă.
47Dar Sanbalat, Tobia, Arabii, Amoniţii şi Asdodiţii, s'au supărat foarte tare cînd au auzit că dregerea zidurilor înainta şi că spărturile începeau să se astupe.
48S'au unit toţi împreună ca să vină împotriva Ierusalimului, şi să -i facă stricăciuni.
49Ne-am rugat Dumnezeului nostru, şi am pus o strajă zi şi noapte ca să ne apere împotriva loviturilor lor.
410Însă Iuda zicea: ,,Puterile celor ce duc poverile slăbesc, şi dărîmăturile sînt multe; nu vom putea să zidim zidul.``
411Şi vrăjmaşii noştri ziceau: ,,Nu vor şti şi nu vor vedea nimic pînă vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea.``
412Şi Iudeii, cari locuiau lîngă ei, au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi.
413De aceea am pus, în locurile cele mai de jos, dinapoia zidului, şi în locurile tari, poporul pe familii, i-am aşezat pe toţi cu săbiile, suliţele şi arcurile lor.
414M'am uitat, şi sculîndu-mă, am zis mai marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: ,,Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat, şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre, şi pentru casele voastre!``
415Cînd au auzit vrăjmaşii noştri că am fost înştiinţaţi, Dumnezeu le -a nimicit planul, şi ne-am întors cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui.
416Din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau, iar celalaltă jumătate era înarmată cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe. Căpeteniile erau înapoia întregei case a lui Iuda.
417Ceice zideau zidul, şi cei ce duceau sau încărcau poverile, cu o mînă lucrau, iar cu alta ţineau arma.
418Fiecare din ei, cînd lucra, îşi avea sabia încinsă la mijloc. Cel ce suna din trîmbiţă stătea lîngă mine.
419Am zis mai marilor, dregătorilor, şi celuilalt popor: ,,Lucrarea este mare şi întinsă, şi noi sîntem risipiţi pe zid, departe unii de alţii.
420La sunetul trîmbiţei, să vă strîngeţi la noi, spre locul de unde o veţi auzi. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi.``
421Aşa făceam lucrarea: jumătate din noi stînd cu suliţa în mînă din zorii zilei pînă la ivirea stelelor.
422În acelaş timp, am mai zis poporului: ,,Fiecare să petreacă noaptea în Ierusalim cu slujitorul lui; noaptea să facem de strajă, iar ziua să lucrăm.``
423Şi nu ne-am desbrăcat de haine, nici eu, nici fraţii mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de strajă, cari erau subt porunca mea. Fiecare se ducea cu armele la apă.
51Din partea oamenilor din popor şi din partea nevestelor lor s'au ridicat mari plîngeri împotriva fraţilor lor Iudei.
52Unii ziceau: ,,Noi, fiii noştri şi fetele noastre, sîntem mulţi; să ni se dea grîu ca să mîncăm şi să trăim.``
53Alţii ziceau: ,,Punem zălog ogoarele, viile şi casele noastre, ca să avem grîu în timpul foametei.``
54Alţii ziceau: ,,Am împrumutat argint punînd zălog ogoarele şi viile noastre pentru birul împăratului.
55Şi totuş carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, copiii noştri sînt ca şi copiii lor; şi iată, supunem la robie pe fiii noştri şi pe fetele noastre, şi multe din fetele noastre au şi fost supuse la robie; sîntem fără putere, căci ogoarele şi viile noastre sînt ale altora.``
56M'am supărat foarte tare cînd le-am auzit plîngerile şi cuvintele acestea.
57Am hotărît să mustru pe cei mari şi pe dregători, şi le-am zis: ,,Ce! voi împrumutaţi cu camătă fraţilor voştri?`` Şi am strîns în jurul meu o mare mulţime,
58şi le-am zis: ,,Noi am răscumpărat, după puterea noastră, pe fraţii noştri Iudei, vînduţi neamurilor; şi voi să vindeţi pe fraţii voştri? Şi încă nouă să ne fie vînduţi?`` Ei au tăcut, ne avînd ce să răspundă.
59Apoi am zis: ,,Ce faceţi voi nu este bine. N'ar trebui să umblaţi în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiţi de ocara neamurilor vrăjmaşe nouă?
510Şi eu, şi fraţii mei şi slujitorii mei, le-am împrumutat argint şi grîu. Să le lăsăm dar datoria aceasta!
511Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele, şi a suta parte din argintul, din grîul, din mustul şi din untdelemnul, pe care l-aţi cerut dela ei ca dobîndă.``
512Ei au răspuns: ,,Le vom da înapoi, şi nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis.`` Atunci am chemat pe preoţi, înaintea cărora i-am pus să jure că îşi vor ţinea cuvîntul.
513Şi mi-am scuturat mantaua, zicînd: ,,Aşa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui şi de averile lui pe orice om care nu-şi va ţinea cuvîntul, şi aşa să fie scuturat omul acela şi lăsat cu mînile goale!`` Toată adunarea a zis: ,,Amin.`` Şi au lăudat pe Domnul. Şi poporul s'a ţinut de cuvînt.
514Din ziua cînd m'a pus împăratul dregător peste ei în ţara lui Iuda, dela al douăzecilea an pînă la al treizeci şi doilea an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei n'am trăit din veniturile cuvenite dregătorului.
515Înainte de mine, cei dintîi dregători împovărau poporul, şi luau dela el pîne şi vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi slujitorii lor apăsau poporul. Eu n'am făcut aşa, din frică de Dumnezeu.
516Ba, mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n'am cumpărat niciun ogor, şi toţi slujitorii mei erau la lucru.
517Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, Iudei şi dregători, afară de ceice veneau la noi din neamurile deprimprejur.
518Mi se pregătea în fiecare zi un bou, şase berbeci aleşi, şi păsări, şi la fiecare zece zile se pregătea din belşug tot vinul care era de trebuinţă. Cu toate acestea, n'am cerut veniturile cuvenite dregătorului, pentrucă lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia.
519Adu-Ţi aminte de mine, spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!
61Nu pusesem încă uşile porţilor cînd Sanbalat, Tobia, Gheşem, Arabul, şi ceilalţi vrăjmaşi ai noştri au auzit că zidisem zidul şi că n'a mai rămas nicio spărtură.
62Atunci Sanbalat şi Gheşem au trimes să-mi spună: ,,Vino, şi să ne întîlnim în satele din valea Ono. Îşi puseseră de gînd să-mi facă rău.
63Le-am trimes soli cu următorul răspuns: ,,Am o mare lucrare de făcut, şi nu pot să mă pogor; cît timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.``
64Mi-au făcut în patru rînduri aceeaş cerere, şi le-am dat acelaş răspuns.
65Sanbalat mi -a trimes solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ţinea în mînă o scrisoare deschisă.
66În ea era scris: ,,Se răspîndeşte zvonul printre popoare, şi Gaşmu spune că tu şi Iudeii aveţi de gînd să vă răsculaţi, şi că în acest scop zideşti zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor,
67şi că ai pus chiar prooroci, ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda. Şi acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoştinţa împăratului. Vino dar, şi să ne sfătuim împreună.``
68Am trimes următorul răspuns lui Sanbalat: ,,Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu dela tine le născoceşti!``
69Toţi oamenii aceştia voiau să ne înfricoşeze, şi îşi ziceau: ,,Li se va muia inima, şi lucrarea nu se va face.`` Acum, Dumnezeule, întăreşte-mă!
610M'am dus la Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se închisese, şi a zis: ,,Haidem împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, şi să închidem uşile Templului: căci vin să te omoare, şi au să vină noaptea să te omoare.``
611Eu am răspuns: ,,Un om ca mine să fugă? Şi care om ca mine ar putea să intre în Templu şi să trăiască? Nu voi intra!``
612Şi am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimetea. Ci a proorocit aşa pentru mine, fiindcă Sanbalat şi Tobia îi dăduseră argint.
613Şi cîştigîndu -l astfel, nădăjduiau că am să mă tem, şi că am să urmez sfaturile lui şi să fac un păcat. Ei s'ar fi folosit de această atingere a bunului meu nume, ca să mă umple de ocară.
614Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, de Tobia şi de Sanbalat, şi de faptele lor! Adu-Ţi aminte şi de Noadia, proorociţa, şi de ceilalţi prooroci cari căutau să mă sperie!
615Zidul a fost isprăvit în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul, în cincizeci şi două de zile.
616Cînd au auzit toţi vrăjmaşii noştri, s'au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s'au smerit foarte mult, şi au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru.
617În vremea aceea erau unii fruntaşi din Iudeia, cari trimeteau deseori scrisori lui Tobia şi primeau şi ei scrisori dela el.
618Căci mulţi din Iuda erau legaţi cu el prin jurămînt, pentrucă era ginerile lui Şecania, fiul lui Arah, şi fiul său Iohanan luase pe fata lui Meşulam, fiul lui Berechia.
619Vorbeau bine de el chiar în faţa mea, şi -i spuneau cuvintele mele. Tobia trimetea scrisori ca să mă înfricoşeze.
71După ce s'a zidit zidul şi am pus uşile porţilor, au fost puşi în slujbele lor uşierii, cîntăreţii şi Leviţii.
72Am poruncit fratelui meu Hanani, şi lui Hanania, căpetenia cetăţuii Ierusalimului, om care întrecea pe mulţi prin credincioşia şi prin frica lui de Dumnezeu,
73şi le-am zis: ,,Să nu se deschidă porţile Ierusalimului înainte de căldura soarelui, şi uşile să fie închise cu încuietorile, în faţa voastră. Locuitorii Ierusalimului să facă de strajă, fiecare la locul lui, înaintea casei lui.``
74Cetatea era încăpătoare şi mare, dar popor era puţin în ea, şi casele nu erau zidite.
75Dumnezeul meu mi -a pus în inimă gîndul să adun pe mai mari, pe dregători şi poporul, ca să -i număr. Am găsit o carte cu spiţele de neam ale celor ce se suiseră întîi din robie, şi am văzut scris în ea cele ce urmează.
76Iată pe cei din ţară cari s'au întors din robie, din aceia pe cari îi luase robi Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi cari s'au întors la Ierusalim şi în Iuda, fiecare în cetatea lui.
77Au plecat cu Zorobabel, Iosua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilşan, Misperet, Bigvai, Nehum, Baana. Numărul bărbaţilor din poporul lui Israel:
78fiii lui Pareoş, două mii o sută şaptezeci şi doi;
79fiii lui Şefatia, trei sute şaptezeci şi doi;
710fiii lui Arah, şase sute cincizeci şi doi;
711fiii lui Pahat-Moab, din fiii lui Iosua şi ai lui Ioab, două mii opt sute optsprezece;
712fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci şi patru;
713fiii lui Zatu, opt sute patruzeci şi cinci;
714fiii lui Zacai, şapte sute şasezeci;
715fiii lui Binui, şase sute patruzeci şi opt;
716fiii lui Bebai, şase sute douăzeci şi opt;
717fiii lui Azgad, două mii trei sute douăzeci şi doi;
718fiii lui Adonicam, şase sute şase zeci şi şapte;
719fiii lui Bigvai, două mii şase zeci şi şapte;
720fiii lui Adin, şase sute cincizeci şi cinci;
721fiii lui Ater, din familia lui Ezechia, nouăzeci şi opt;
722fiii lui Haşum, trei sute douăzeci şi opt;
723fiii lui Beţai, trei sute douăzeci şi patru;
724fiii lui Harif, o sută doisprezece;
725fiii lui Gabaon, nouăzeci şi cinci;
726oamenii din Betleem şi din Netofa, o sută optzeci şi opt;
727oamenii din Anatot, o sută douăzeci şi opt;
728oamenii din Bet-Azmavet, patruzeci şi doi;
729oamenii din Chiriat-Iearim, din Chefira şi din Beerot, şapte sute patruzeci şi trei;
730oamenii din Rama şi din Gheba, şase sute douăzeci şi unu;
731oamenii din Micmas, o sută douăzeci şi doi;
732oamenii din Betel şi din Ai, o sută douăzeci şi trei;
733oamenii din celalt Nebo, cincizeci şi doi;
734fiii celuilalt Elam, o mie două sute cincizeci şi patru;
735fiii lui Harim, trei sute douăzeci;
736fiii lui Ierihon, trei sute patruzeci şi cinci;
737fiii lui Lod, lui Hadid şi lui Ono, şapte sute douăzeci şi unu;
738fiii lui Senaa, trei mii nouă sute treizeci.
739Preoţi: fiii lui Iedaia, din casa lui Iosua, nouă sute şapte zeci şi trei;
740fiii lui Imer, o mie cinci zeci şi doi;
741fiii lui Paşhur, o mie două sute patruzeci şi şapte;
742fiii lui Harim, o mie şaptesprezece.
743Leviţi: fiii lui Iosua şi lui Cadmiel, din fiii lui Hodva, şaptezeci şi patru.
744Cîntăreţi: fiii lui Asaf, o sută patruzeci şi opt.
745Uşieri: fiii lui Şalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiiii lui Şobai, o sută treizeci şi opt.
746Slujitori ai Templului: fiii lui Ţiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot,
747fiii lui Cheros, fiii lui Sia, fiii lui Padon,
748fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Salmai,
749fiii lui Hanan, fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar,
750fiii lui Reaia, fiii lui Reţin, fiii lui Necoda,
751fiii lui Gazam, fiii lui Uza, fiii lui Paseah,
752fiii lui Besai, fiii lui Mehunim, fiii lui Nefişim,
753fiii lui Bacbuc, fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur,
754fiii lui Baţlit, fiii lui Mehida, fiii lui Harşa,
755fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah,
756fiii lui Neţiah, fiii lui Hatifa.
757Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Perida,
758fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel,
759fiii lui Şefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Haţebaim, fiii lui Amon.
760Toţi slujitorii Templului şi fiii robilor lui Solomon: trei sute nouăzeci şi doi.
761Iată pe ceice au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub-Adon, şi din Imer, şi cari n'au putut să-şi arate casa părintească şi neamul, ca dovadă că erau din Israel.
762Fiii lui Delaia, fiii lui Tobia, fiii lui Necoda, şase sute patruzeci şi doi.
763Şi dintre preoţi: fiii lui Hobaia, fiii lui Hacoţ, fiii lui Barzilai, care luase de nevastă pe una din fetele lui Barzilai, Galaaditul, şi a fost numit cu numele lor.
764Şi-au căutat cartea spiţelor neamului lor, dar n'au găsit -o. De aceea au fost daţi afară din preoţie,
765şi dregătorul le -a spus să nu mănînce din lucrurile prea sfinte pînă nu va întreba un preot pe Urim şi Tumim.
766Adunarea întreagă era de patruzeci şi două de mii trei sute şasezeci de inşi,
767afară de robii şi roabele lor, în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte. Printre ei se aflau două sute patruzeci şi cinci de cîntăreţi şi cîntăreţe.
768Aveau şapte sute treizeci şi şase de cai, două sute patruzeci şi cinci de catîri,
769patru sute treizeci şi cinci de cămile, şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari.
770Mulţi din capii de familie au făcut daruri pentru lucrare. Dregătorul a dat vistieriei o mie de darici de aur, cincizeci de potire, cinci sute treizeci de veşminte preoţeşti.
771Capii de familie au dat în vistieria lucrării douăzeci de mii de darici de aur şi două mii douăsute de mine de argint.
772Celalt popor a dat douăzeci de mii de darici de aur, două mii de mine de argint, şi şasezeci şi şapte de veşminte preoţeşti.
773Preoţii şi Leviţii, uşierii, cîntăreţii, oamenii din popor, slujitorii Templului şi tot Israelul s'au aşezat în cetăţile lor
81Cînd a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor. Atunci tot poporul s'a strîns ca un singur om pe locul deschis dinaintea porţii apelor. Au zis cărturarului Ezra să se ducă să ia cartea Legii lui Moise, dată de Domnul lui Israel.
82Şi preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării, alcătuită din bărbaţi şi femei şi din toţi cei ce erau în stare s'o înţeleagă. Era întîia zi a lunii a şaptea.
83Ezra a citit în carte de dimineaţă pînă la amează, pe locul deschis dinaintea porţii apelor, în faţa bărbaţilor şi femeilor şi în faţa celor ce erau în stare s'o înţeleagă. Tot poporul a fost cu luare aminte la cetirea cărţii Legii.
84Cărturarul Ezra stătea pe un scaun de lemn, ridicat cu prilejul acesta. Lîngă el, la dreapta, stăteau Matitia, Şema, Anaia, Urie, Hilchia şi Maaseia, şi la stînga: Pedaia, Mişael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam.
85Ezra a deschis cartea înaintea întregului popor, căci stătea mai sus de cît tot poporul. Şi cînd a deschis -o, tot poporul s'a sculat.
86Ezra a binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, şi tot poporul a răspuns ridicînd mînile: ,,Amin! Amin!`` Şi s'au plecat şi s'au închinat înaintea Domnului, cu faţa la pămînt.
87Iosua, Bani, Şerebia, Iamin, Acub, Şabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia, şi Leviţii, lămureau poporului Legea, şi fiecare stătea la locul lui.
88Ei citeau desluşit în cartea Legii lui Dumnezeu, şi -i arătau înţelesul, ca să -i facă să înţeleagă ce citiseră.
89Dregătorul Neemia, preotul şi cărturarul Ezra, şi Leviţii cari învăţau pe popor, au zis întregului popor: ,,Ziua aceasta este închinată Domnului, Dumnezeului vostru; să nu vă bociţi şi să nu plîngeţi!`` Căci tot poporul plîngea cînd a auzit cuvintele Legii.
810Ei le-au zis: ,,Duceţi-vă de mîncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci, şi trimeteţi cîte o parte şi celor ce n'au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru; nu vă mîhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.``
811Leviţii potoleau pe tot poporul, zicînd: ,,Tăceţi, căci ziua aceasta este sfîntă; nu vă mîhniţi!``
812Şi tot poporul s'a dus să mănînce şi să bea. Şi au trimes cîte o parte şi altora, şi s'au veselit mult. Căci înţeleseseră cuvintele cari li se tîlcuiseră.
813A doua zi, capii de familie din tot poporul, preoţii şi Leviţii, s'au strîns la cărturarul Ezra, ca să audă tîlcuirea cuvintelor Legii.
814Şi au găsit scris în Lege că Domnul poruncise prin Moise, că fiii lui Israel trebuie să locuiască în corturi, în timpul sărbătorii lunii a şaptea.
815Atunci au trimes să răspîndească vestea aceasta în toate cetăţile lor şi la Ierusalim: ,,Duceţi-vă la munte şi aduceţi ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de finic, şi ramuri de copaci stufoşi, ca să faceţi corturi, cum este scris.``
816Atunci poporul s'a dus şi a adus ramuri, şi au făcut corturi pe acoperişul caselor lor, în curţile lor, în curţile Casei lui Dumnezeu, pe locul deschis dinaintea porţii apelor şi pe locul deschis dela poarta lui Efraim.
817Toată adunarea celor ce se întorseseră din robie a făcut corturi şi au locuit în aceste corturi. Din vremea lui Iosua, fiul lui Nun, pînă în ziua aceasta, nu mai făcuseră copiii lui Israel aşa ceva. Şi a fost foarte mare veselie.
818Au citit în cartea Legii lui Dumnezeu în fiecare zi, din cea dintîi zi pînă la cea din urmă. Au prăznuit sărbătoarea şapte zile, şi a fost o adunare de sărbătoare în ziua a opta, cum este poruncit.
91În a douăzeci şi patra zi a aceleiaş luni, copiii lui Israel s'au adunat, îmbrăcaţi în saci şi presăraţi cu ţărînă, pentru ţinerea unui post.
92Cei ce erau din neamul lui Israel, despărţindu-se de toţi străinii, au venit şi şi-au mărturisit păcatele lor şi fărădelegile părinţilor lor.
93După ce au şezut jos, au cetit în cartea Legii Domnului, Dumnezeului lor, a patra parte din zi; şi altă a patra parte din zi şi-au mărturisit păcatele şi s'au închinat înaintea Domnului, Dumnezeului lor.
94Iosua, Bani, Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani s'au suit pe scaunul Leviţilor şi au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor.
95Şi Leviţii Iosua, Cadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia, au zis: ,,Sculaţi-vă şi binecuvîntaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din vecinicie în vecinicie! ,,Binecuvîntat să fie Numele Tău cel slăvit, care este mai pe sus de orice binecuvîntare şi de orice laudă!
96Tu, Doamne, numai Tu, ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, şi pămîntul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viaţă tuturor acestor lucruri, şi oştirea cerurilor se închină înaintea Ta.
97Tu, Doamne Dumnezeule, ai ales pe Avram, l-ai scos din Ur din Haldeia, şi i-ai pus numele Avraam.
98Tu ai găsit inima lui credincioasă înainta Ta, ai făcut legămînt cu el, şi ai făgăduit că vei da seminţei lui ţara Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor şi Ghirgasiţilor. Şi Ţi-ai ţinut cuvîntul, căci eşti drept.
99Tu ai văzut necazul părinţilor noştri în Egipt, şi le-ai auzit strigătele la Marea Roşie.
910Ai făcut semne şi minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor lui şi împotriva întregului popor din ţara lui, pentrucă ştiai cu cîtă îngîmfare se purtaseră faţă de părinţii noştri, şi Ţi-ai arătat slava Ta cum se vede astăzi.
911Ai despărţit marea înaintea lor, şi au trecut pe uscat prin mijlocul mării: dar ai prăbuşit în adînc, ca o piatră în fundul apelor, pe cei ce -i urmăreau.
912I-ai călăuzit ziua printr'un stîlp de nor, şi noaptea printr'un stîlp de foc, care le lumina drumul pe care aveau să -l urmeze.
913Te-ai pogorît pe muntele Sinai, le-ai vorbit din înălţimea cerurilor, şi le-ai dat porunci drepte, legi adevărate, învăţături şi orînduiri minunate.
914Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfînt, şi le-ai dat prin robul Tău Moise, porunci, învăţături şi o lege.
915Le-ai dat, dela înălţimea cerurilor, pîne, cînd le era foame, şi ai scos apă din stîncă, atunci cînd le era sete. Şi le-ai spus să intre în stăpînirea ţării pe care jurasei că le -o vei da.
916Dar părinţii noştri s'au îngîmfat şi şi-au înţepenit grumazul. N'au urmat poruncile Tale,
917n'au vrut să asculte, şi au dat uitării minunile pe cari le făcusei pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul; şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mînie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit,
918nici chiar atunci cînd şi-au făcut un viţel turnat, şi au zis: ,,Iată Dumnezeul tău care te -a scos din Egipt!`` şi s'au dedat la mari ocări faţă de Tine.
919În îndurarea Ta fără margini, nu i-ai părăsit în pustie, şi stîlpul de nor n'a încetat să -i călăuzească ziua pe drum, nici stîlpul de foc să le lumineze noaptea drumul, pe care aveau să -l urmeze.
920Le-ai dat Duhul Tău cel bun, ca să -i facă înţelepţi; n'ai îndepărtat mana Ta dela gura lor, şi le-ai dat apă să-şi potolească setea.
921Patruzeci de ani, ai avut grijă să -i hrăneşti în pustie, şi n'au dus lipsă de nimic, hainele nu li s'au învechit, şi picioarele nu li s'au umflat.
922Le-ai dat în mînă împărăţii şi popoare, ale căror ţinuturi le-ai împărţit între ei, şi au stăpînit ţara lui Sihon, împăratul Hesbonului, şi ţara lui Og, împăratul Basanului.
923Le-ai înmulţit fiii ca stelele cerurilor, şi i-ai adus în ţara despre care spusesei părinţilor lor că au s'o ia în stăpînire.
924Şi fiii lor au intrat şi au luat ţara în stăpînire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii ţării, Cananiţii, şi i-ai dat în mînile lor, împreună cu împăraţii şi popoarele ţării, ca să le facă ce le place.
925Au ajuns stăpîni pe cetăţi întărite şi pe pămînturi roditoare; au stăpînit case pline de tot felul de bunătăţi, puţuri săpate, vii, măslini, şi pomi roditori din belşug; au mîncat, s'au săturat, s'au îngrăşat, şi au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare.
926Totuş, ei s'au răsculat şi s'au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe proorocii Tăi, cari -i rugau ferbinte să se întoarcă la Tine, şi s'au dedat la mari ocări faţă de Tine.
927Atunci i-ai lăsat în mînile vrăjmaşilor lor, cari i-au apăsat. Dar, în vremea necazului lor, au strigat către Tine; şi Tu i-ai auzit dela înălţimea cerurilor, şi, în îndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbăvitori cari i-au scăpat din mînile vrăjmaşilor lor.
928Cînd au avut odihnă, au început iarăş să facă rău, înaintea Ta. Atunci i-ai lăsat în mînile vrăjmaşilor lor, cari i-au stăpînit. Dar, din nou au strigat către Tine; şi Tu i-ai auzit dela înălţimea cerurilor, şi, în marea Ta îndurare, i-ai izbăvit de mai multe ori.
929I-ai rugat fierbinte să se întoarcă la Legea Ta; dar ei au stăruit în îngîmfarea lor, n'au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit împotriva orînduirilor Tale, cari fac viu pe celce le împlineşte, Ţi-au întors spatele cu îndărătnicie, şi-au înţepenit grumazul, şi n'au ascultat.
930I-ai îngăduit astfel mulţi ani, le-ai dat înştiinţări prin Duhul tău, prin prooroci, şi tot n'au luat aminte. Atunci i-ai dat în mînile unor popoare străine.
931Dar, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit, şi nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milostiv şi îndurător.
932Şi acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic şi înfricoşat, Tu care Îţi ţii legămîntul Tău de îndurare, nu privi ca puţin lucru toate suferinţele prin cari am trecut noi, împăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri, proorocii noştri, părinţii noştri şi tot poporul Tău, din vremea împăraţilor Asiriei pînă în ziua de azi.
933Tu ai fost drept în tot ce ni s'a întîmplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut rău.
934Împăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri, şi părinţii noştri n'au păzit Legea, şi n'au dat ascultare nici poruncilor, nici înştiinţărilor pe cari li le dădeai.
935Cînd erau stăpîni, în mijlocul multelor binefaceri pe cari li le dădeai, în ţara întinsă şi roditoare, pe care le -o dădusei, nu Ţi-au slujit şi nu s'au abătut dela faptele lor rele.
936Şi astăzi, iată-ne robi! Iată-ne robi pe pămîntul pe care l-ai dat părinţilor noştri, pentruca să se bucure de roadele şi de bunurile lui!
937El îşi înmulţeşte roadele pentru împăraţii cărora ne-ai supus, din pricina păcatelor noastre; ei stăpînesc după plac asupra trupurilor noastre şi asupra vitelor noastre, şi sîntem într'o mare strîmtorare!``
938Pentru toate acestea, noi am încheiat un legămînt, pe care l-am făcut în scris. Şi căpeteniile noastre, Leviţii noştri şi preoţii noştri şi-au pus pecetea pe el.
101Iată pe cei ce şi-au pus pecetea: Dregătorul Neemia, fiul lui Hacalia Zedechia,
102Seraia, Azaria, Ieremia,
103Paşhur, Amaria, Malchia,
104Hatuş, Şebania, Maluc,
105Harim, Meremot, Obadia,
106Daniel, Ghineton, Baruc,
107Meşulam, Abia, Miiamin,
108Maazia, Bilgai, Şemaia, preoţi.
109Leviţii: Iosua, fiul lui Azania, Binui, din fiii lui Henadad, Cadmiel,
1010şi fraţii lor, Şebania, Hodia, Chelita, Pelaia, Hanan,
1011Mica, Rehob, Haşabia,
1012Zacur, Şerebia, Şebania,
1013Hodia, Bani, Beninu.
1014Căpeteniile poporului: Pareoş, Pahat-Moab, Elam, Zatu, Bani,
1015Buni, Azgad, Bebai,
1016Adonia, Bigvai, Adin,
1017Ater, Ezechia, Azur,
1018Hodia, Haşum, Beţai,
1019Harif, Anatot, Nebai,
1020Magpiaş, Meşulam Hezir,
1021Meşezabeel, Ţadoc, Iadua,
1022Pelatia, Hanan, Anaia,
1023Hosea, Hanania, Haşub,
1024Haloheş, Pilha, Şobec,
1025Rehum, Haşabna, Maaseia,
1026Ahia, Hanan, Anan,
1027Maluc, Harim, Baana.
1028Cealaltă parte a poporului, preoţii, Leviţii, uşierii, cîntăreţii, slujitorii Templului, şi toţi ceice se despărţiseră de popoarele străine, ca să urmeze Legea lui Dumnezeu, nevestele lor, fiii şi fetele lor, toţi cei ce aveau cunoştinţă şi pricepere,
1029s'au unit cu fraţii lor mai cu vază dintre ei. Au făgăduit cu jurămînt şi au jurat să umble în Legea lui Dumnezeu, dată prin Moise, robul lui Dumnezeu, să păzească şi să împlinească toate poruncile Domnului, Stăpînului nostru, orînduirile şi legile Lui.
1030Am făgăduit să nu dăm pe fetele noastre după popoarele ţării şi să nu luăm pe fetele lor de neveste pentru fiii noştri;
1031să nu cumpărăm nimic, în ziua Sabatului, şi în zilele de sărbătoare, dela popoarele ţării cari ar aduce de vînzare în ziua Sabatului mărfuri sau altceva de cumpărat, şi să lăsăm nelucrat pămîntul în anul al şaptelea şi să nu cerem plata nici unei datorii.
1032Am luat asupra noastră îndatorirea să dăm a treia parte dintr'un siclu pe an pentru slujba Casei Dumnezeului nostru,
1033pentru pînile pentru punerea înaintea Domnului, pentru darul de mîncare necurmat, pentru arderea de tot necurmată din zilele de Sabat, din zilele de lună nouă şi din zilele de sărbători, pentru lucrurile închinate Domnului, pentru jertfele de ispăşire pentru Israel, şi pentru tot ce se face în Casa Dumnezeului nostru.
1034Am tras la sorţi, preoţi, Leviţi şi popor, pentru lemnele cari trebuiau aduse pe fiecare an, ca dar, la Casa Dumnezeului nostru, după casele noastre părinteşti, la vremi hotărîte, ca să fie ars pe altarul Domnului, Dumnezeului nostru, cum este scris în Lege.
1035Am hotărît să aducem în fiecare an la Casa Domnului cele dintîi roade ale pămîntului nostru şi cele dintîi roade din toate roadele tuturor pomilor;
1036să aducem la Casa Dumnezeului nostru, preoţilor cari fac slujba în Casa Dumnezeului nostru, pe întîii născuţi ai fiilor noştri şi ai vitelor noastre, cum este scris în Lege, pe întîii născuţi ai vacilor şi oilor noastre;
1037să aducem preoţilor, în cămările Casei Dumnezeului nostru, cele dintîi roade din plămădeală şi darurile noastre de mîncare din roadele tuturor pomilor din must şi din untdelemn; şi să dăm zeciuială din pămîntul nostru Leviţilor, cari trebuie s'o ia ei înşişi în toate cetăţile aşezate pe pămînturile pe cari le lucrăm.
1038Preotul, fiul lui Aaron, va fi cu Leviţii cînd vor ridica zeciuiala; şi Leviţii vor aduce zeciuială din zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în cămările casei vistieriei.
1039Căci copiii lui Israel şi fiii lui Levi vor aduce în cămările acestea darurile de grîu, de must şi de untdelemn; acolo sînt uneltele sfîntului locaş, şi acolo stau preoţii cari fac slujba, uşierii şi cîntăreţii. Astfel ne-am hotărît să nu părăsim Casa Dumnezeului nostru.
111Căpeteniile poporului s'au aşezat la Ierusalim. Cealaltă parte a poporului a tras la sorţ, pentruca unul din zece să vină să locuiască la Ierusalim în cetatea sfîntă, iar ceilalţi să locuiască în cetăţi.
112Poporul a binecuvîntat pe toţi cei ce au primit de bună voie să locuiască la Ierusalim.
113Iată căpeteniile ţinutului cari s'au aşezat la Ierusalim. În cetăţile lui Iuda, fiecare s'a aşezat în moşia lui, în cetatea lui Israel, preoţii şi Leviţii, slujitorii Templului, şi fiii robilor lui Solomon.
114La Ierusalim s'au aşezat unii din fiii lui Iuda şi din fiii lui Beniamin. -Din fiii lui Iuda: Ataia, fiul lui Ozia, fiul lui Zaharia, fiul lui Amaria, fiul lui Şefatia, fiul lui Mahalaleel, din fiii lui Pereţ,
115şi Maaseia, fiul lui Baruc, fiul lui Col-Hoze, fiul lui Hazaia, fiul lui Adaia, fiul lui Ioiarib, fiul lui Zaharia, fiul lui Şiloni.
116Toţi fiii lui Pereţ cari s'au aşezat la Ierusalim, au fost patru sute şasezeci şi opt de oameni viteji. -
117Iată fiii lui Beniamin: Salu, fiul lui Meşulam, fiul lui Ioed, fiul lui Pedaia, fiul lui Colaia, fiul lui Maaseia, fiul lui Itiel, fiul lui Isaia,
118şi după el, Gabai şi Salai, nouăsute douăzeci şi opt.
119Ioel, fiul lui Zieri, era căpetenia lor; şi Iuda, fiul lui Senua, era a doua căpetenie a cetăţii.
1110Din preoţi: Iedaia, fiul lui Ioiarib, Iachin,
1111Seraia, fiul lui Hilchia, fiul lui Meşulam, fiul lui Ţadoc, fiul lui Meraiot, fiul lui Ahitub, domnul Casei lui Dumnezeu,
1112şi fraţii lor cari făceau slujba Casei, opt sute douăzeci şi doi; Adaia, fiul lui Ieroham, fiul lui Pelalia, fiul lui Amţi, fiul lui Zaharia, fiul lui Paşhur, fiul lui Malchia,
1113şi fraţii săi, capii caselor părinteşti, două sute patruzeci şi doi; şi Amaşai, fiul lui Azareel, fiul lui Ahzai, fiul lui Meşilemot, fiul lui Imer,
1114şi fraţii lor, oameni viteji, o sută douăzeci şi opt; Zabdiel, fiul lui Ghedolim, era căpetenia lor.
1115Din Leviţi: Şemaia, fiul lui Haşub, fiul lui Azricam, fiul lui Haşabia, fiul lui Buni,
1116Şabetai şi Iozabad, însărcinaţi cu treburile de afară ale Casei lui Dumnezeu, şi făcînd parte din căpeteniile Leviţilor;
1117Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zabdi, fiul lui Asaf, căpetenia care cînta lauda la rugăciune, şi Bacbuchia, al doilea din fraţii săi, şi Abda, fiul lui Şamua, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun.
1118Toţi Leviţii din cetatea sfîntă erau două sute optzeci şi patru.
1119Şi uşierii: Acub, Talmon, şi fraţii lor, păzitorii porţilor, o sută şapte zeci şi doi.
1120Cealaltă parte din Israel, din preoţi, şi din Leviţi, s'au aşezat în toate cetăţile lui Iuda, fiecare în moşia lui.
1121Slujitorii Templului s'au aşezat pe deal, şi aveau de căpetenii pe Ţiha şi Ghişpa.
1122Căpetenia Leviţilor la Ierusalim era Uzi, fiul lui Bani, fiul lui Haşabia, fiul lui Matania, fiul lui Mica, dintre fiii lui Asaf, cîntăreţii însărcinaţi cu slujba Casei lui Dumnezeu;
1123căci era o poruncă a împăratului cu privire la cîntăreţi, şi li se dădea o parte hotărîtă pe fiecare zi.
1124Petahia, fiul lui Meşezabeel, din fiii lui Zerah, fiul lui Iuda, era dregătorul împăratului pentru toate treburile poporului.
1125Cît despre sate şi cîmpiile lor, unii din fiii lui Iuda s'au aşezat la Chiriat-Arba şi în locurile cari ţin de el, la Dibon şi în locurile cari ţin de el, Iecabţeel şi în satele cari ţin de el,
1126la Ieşua, la Molada, la Bet-Palet,
1127La Haţar-Şual, la Beer-Şeba şi în locurile cari ţin de ea,
1128la Ţiclag, la Mecona şi în locurile cari ţin de ea,
1129la En-Rimon, la Ţorea, la Iarmut,
1130la Zanoah, la Adulam, şi în satele cari ţin de el, la Lachis şi în ţinutul lui, la Azeca şi în locurile cari ţin de el. S'au aşezat astfel dela Beer-Şeba pînă la valea lui Hinom.
1131Fiii lui Beniamin s'au aşezat, dela Gheba la Micmaş, la Aia, la Betel şi în locurile cari ţin de el,
1132la Anatot, la Nob, la Hanania,
1133la Haţor, la Rama, la Ghitaim,
1134la Hadid, la Ţeboim, la Nebalat,
1135la Lod, şi la Ono, valea lucrătorilor.
1136Au fost unii Leviţi cari s'au unit cu Beniamin, măcar că făceau parte din cetele lui Iuda.
121Iată preoţii şi Leviţii cari s'au întors cu Zorobabel, fiul lui Şealtiel, şi cu Iosua: Seraia, Ieremia, Ezra,
122Amaria, Maluc, Hatuş,
123Şecania, Rehum, Meremot,
124Ido, Ghinetoi, Abia,
125Miiamin, Maadia, Bilga,
126Şemaia, Ioiarib, Iedaia,
127Salu, Amoc, Hilchia, Iedaia. Aceştia au fost căpeteniile preoţilor şi a fraţilor lor, pe vremea lui Iosua. -
128Leviţi: Iosua, Binui, Cadmiel, Şerebia, Iuda, Matania, care cîrmuia împreună cu fraţii săi cîntarea laudelor;
129Bacbuchia şi Uni, cari îşi împlineau slujbele lîngă fraţii lor.
1210Iosua a născut pe Ioiachim, Ioiachim a născut pe Eliaşib, Eliaşib a născut pe Ioiada,
1211Ioiada a născut pe Ionatan, şi Ionatan a născut pe Iadua.
1212Iată, cari erau pe vremea lui Ioiachim, preoţii, capi de familii: pentru Seraia, Meraia; pentru Ieremia, Hanania;
1213pentru Ezra, Meşulam; pentru Amaria, Iohanan;
1214pentru Meluchi, Ionatan, pentru Şebania, Iosif;
1215pentru Harim, Adna; pentru Meraioat, Helcai;
1216pentru Ido, Zaharia, pentru Ghineton, Meşulam;
1217pentru Abia, Zicri; pentru Miniamin şi Moadia, Piltai;
1218pentru Bilga, Şamua; pentru Şemaia, Ionatan;
1219pentru Ioiarib, Matnai; pentru Iedaia, Uzi;
1220pentru Salai, Calai; pentru Amoc, Eber;
1221pentru Hilchia, Haşabia; pentru Iedaia, Netaneel.
1222Pe vremea lui Eliaşib, lui Ioiada, lui Iohanan şi lui Iadua, Leviţii, capi de familii, şi preoţii, au fost scrişi, supt domnia lui Dariu, Persanul.
1223Fiii lui Levi, capi de familii, au fost scrişi în cartea Cronicilor pînă pe vremea lui Iohanan, fiul lui Eliaşib.
1224Căpeteniile Leviţilor, Haşabia, Şerebia, şi Iosua, fiul lui Cadmiel, şi fraţii lor împreună cu ei, stînd unii în faţa altora, erau însărcinaţi să mărească şi să laude pe Domnul, după rînduiala lui David, omul lui Dumnezeu.
1225Matania, Bacbuchia, Obadia, Meşulam, Talmon şi Acub, uşieri, făceau de strajă la cămările dela porţi.
1226Ei trăiau pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, şi pe vremea lui Neemia, dregătorul, şi pe vremea preotului şi cărturarului Ezra.
1227La sfinţirea zidurilor Ierusalimului, au chemat pe Leviţi din toate locurile în cari locuiau, şi i-au adus la Ierusalim, ca să prăznuiască sfinţirea şi sărbătoarea cu laude şi cîntări, în sunet de chimvale, alăute şi arfe.
1228Fiii cîntăreţilor s'au strîns din împrejurimile Ierusalimului, din satele slujitorilor Templului,
1229din Bet-Ghilgal, şi din ţinutul Ghebei şi din Azmavet; căci cîntăreţii îşi zidiseră sate împrejurul Ierusalimului.
1230Preoţii şi Leviţii s'au curăţit, şi au curăţit şi pe popor, porţile şi zidul.
1231Am suit pe zid pe căpeteniile lui Iuda, şi am făcut două coruri mari. Cel dintîi a pornit pe partea dreaptă a zidului, spre poarta gunoiului.
1232În urma acestui cor mergeau Hosea şi jumătate din căpeteniile lui Iuda,
1233Azaria, Ezra, Meşulam,
1234Iuda, Beniamin, Şemaia, şi Ieremia,
1235unii din fiii preoţilor cu trîmbiţe, Zaharia, fiul lui Ionatan, fiul lui Şemaia, fiul lui Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zacur, fiul lui Asaf,
1236şi fraţii săi, Şemaia, Azareel, Milalai, Ghilalai, Maai, Netaneel, Iuda şi Hanani, cu instrumentele de muzică ale lui David, omul lui Dumnezeu. Cărturarul Ezra era în fruntea lor.
1237La poarta izvorului, s'au suit drept înainte pe treptele cetăţii lui David pe ridicătura zidului, deasupra casei lui David, pînă la poarta apelor, spre răsărit.
1238Al doilea cor a pornit spre stînga. În urma lui veneam eu cu cealaltă jumătate din popor, pe zid. Trecînd pe deasupra turnului cuptoarelor, au mers pînă la zidul cel lat;
1239apoi pe deasupra porţii lui Efraim, pedeasupra porţii celei vechi, pe deasupra porţii peştilor, pe deasupra turnului lui Hananeel şi pe deasupra turnului Mea, pînă la poarta oilor. Şi s'au oprit la poarta temniţei.
1240Cele două coruri s'au oprit în Casa lui Dumnezeu; şi tot aşa şi eu şi dregătorii cari erau cu mine,
1241şi preoţii Eliachim, Maaseia, Miniamin, Mica, Elioenai, Zaharia, Hanania, cu trîmbiţe,
1242şi Maaseia, Şemaia, Eleazar, Uzi, Iohanan, Malchia, Elam şi Ezer. Cîntăreţii şi-au înălţat glasul, cîrmuiţi de Izrahia.
1243În ziua aceea s'au adus multe jertfe, şi a fost mare bucurie, căci Dumnezeu dăduse poporului o mare pricină de bucurie. Se bucurau şi femeile şi copiii, şi strigătele de bucurie ale Ierusalimului se auzeau pînă departe.
1244În ziua aceea, s'au rînduit oameni cari să privegheze asupra odăilor cari slujeau de cămări pentru darurile de mîncare, cele dintîi roade şi zeciuieli. Ei au fost însărcinaţi să adune în ele, din ţinutul cetăţilor, părţile hotărîte de Lege preoţilor şi Leviţilor. Căci Iuda se bucura că preoţii şi Leviţii erau la locul lor,
1245păzind tot ce privea slujba lui Dumnezeu şi a curăţirilor. Cîntăreţii şi uşierii îşi împlineau şi ei slujbele, după rînduiala lui David şi a fiului său Solomon.
1246Căci odinioară, pe vremea lui David şi lui Asaf, erau căpetenii peste cîntăreţi şi cîntări de laudă şi de mulţămire în cinstea lui Dumnezeu.
1247Tot Israelul a dat pe vremea lui Zorobabel şi Neemia, părţile cuvenite cîntăreţilor şi uşierilor, zi de zi; au dat Leviţilor lucrurile sfinţite, iar Leviţii au dat fiilor lui Aaron lucrurile sfinţite cuvenite lor.
131În vremea aceea, s'a cetit în faţa poporului în cartea lui Moise, şi s'a găsit scris că Amonitul şi Moabitul nu trebuiau să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu,
132pentrucă nu veniseră înaintea copiilor lui Israel cu pîne şi apă, şi pentrucă tocmiseră împotriva lor cu preţ de argint pe Balaam ca să -i blesteme. Dar Dumnezeul nostru a prefăcut blestemul în binecuvîntare.
133Cînd au auzit Legea, au deosebit din Israel pe toţi străinii.
134Înainte de aceasta, preotul Eliaşib, care era pus peste cămările Casei Dumnezeului nostru, şi rudă cu Tobia,
135pregătise pentru el o cămară mare, unde puneau mai înainte darurile de mîncare, tămîia, uneltele, zeciuiala din grîu, din must, şi din untdelemn, părţile rînduite pentru Leviţi, cîntăreţi şi uşieri, şi darurile ridicate pentru preoţi.
136Eu nu eram la Ierusalim cînd s'au petrecut toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci şi doilea an al lui Artaxerxe, împăratul Babilonului. La sfîrşitul anului am căpătat de la împărat învoire
137să mă întorc la Ierusalim, şi am văzut răul pe care -l făcuse Eliaşib, pregătind o cămară pentru Tobia, în curţile Casei lui Dumnezeu.
138Mi -a părut foarte rău, şi am aruncat afară din cămară toate lucrurile lui Tobia.
139Apoi am poruncit să se curăţească odăile, şi am pus iarăş în ele uneltele Casei lui Dumnezeu, darurile de mîncare şi tămîia.
1310Am auzit deasemenea că părţile Leviţilor nu li se dăduseră, şi că Leviţii şi cîntăreţii, însărcinaţi cu slujba, fugiseră fiecare în ţinutul lui.
1311Am mustrat pe dregători, şi am zis: ,,Pentruce a fost părăsită Casa lui Dumnezeu?`` Şi am strîns pe Leviţi şi pe cîntăreţi, şi i-am pus iarăş în slujba lor.
1312Atunci tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grîu, din must şi din untdelemn.
1313Am dat cămările în grija preotului Şelemia, cărturarului Ţadoc, şi lui Pedaia, unul din Leviţi, şi le-am adaos şi pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci le mergea numele că sînt credinicoşi. Ei au fost însărcinaţi să facă împărţirile cuvenite fraţilor lor.
1314Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, pentru aceste lucruri, şi nu uita faptele mele evlavioase făcute pentru Casa Dumnezeului meu şi pentru lucrurile cari trebuiesc păzite în ea!
1315Pe vremea aceasta am văzut în Iuda nişte oameni călcînd la teasc în ziua Sabatului, aducînd snopi, încărcînd măgarii cu vin, struguri şi smochine, şi cu tot felul de lucruri, şi aducîndu-le la Ierusalim în ziua Sabatului. Şi i-am mustrat chiar în ziua cînd îşi vindeau mărfurile.
1316Mai erau şi nişte Tirieni, aşezaţi în Ierusalim, cari aduceau peşte şi tot felul de mărfuri, şi le vindeau fiilor lui Iuda în ziua Sabatului şi în Ierusalim.
1317Am mustrat pe mai marii lui Iuda, şi le-am zis: ,,Ce însemnează această faptă rea pe care o faceţi, pîngărind ziua Sabatului?
1318Oare n'au lucrat aşa părinţii voştri, şi nu din pricina aceasta a trimes Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi şi peste cetatea aceasta? Şi voi aduceţi din nou mînia Lui împotriva lui Israel, pîngărind Sabatul!``
1319Apoi am poruncit să se închidă porţile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra, şi să nu se deschidă decît după Sabat. Şi am pus cîţiva din slujitorii mei la porţi, să oprească intrarea sarcinilor de mărfuri în ziua Sabatului.
1320Şi aşa negustorii şi vînzătorii de tot felul de lucruri au petrecut noaptea odată şi de două ori afară din Ierusalim.
1321I-am mustrat, şi le-am zis: ,,Pentruce staţi noaptea înaintea zidului? Dacă veţi mai face încă odată lucrul acesta, voi pune mîna pe voi.`` Din clipa aceea, n'au mai venit în timpul Sabatului.
1322Am poruncit şi Leviţilor să se curăţească, şi să vină să păzească porţile, ca să sfinţească ziua Sabatului.
1323Tot pe vremea aceea, am văzut pe nişte Iudei, cari îşi luaseră neveste Asdodiene, Amonite şi Moabite.
1324Jumătate din fiii lor vorbeau limba asdodiană, şi nu ştiau să vorbească limba evreiască; nu cunoşteau decît limba cutărui sau cutărui popor.
1325I-am mustrat, şi i-am blestemat; am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul, şi i-am pus să jure în Numele lui Dumnezeu, zicînd: ,,Să nu vă daţi fetele după fiii lor, şi să nu luaţi fetele lor de neveste nici pentru fiii voştri, nici pentru voi.
1326Oare nu în aceasta a păcătuit Solomon, împăratul lui Israel? Nu era alt împărat ca el, în mulţimea popoarelor; el era iubit de Dumnezeul lui, şi Dumnezeu îl pusese împărat peste tot Israelul. Totuş, femeile străine l-au tîrît şi pe el în păcat.
1327Şi acum trebuie să auzim despre voi că săvîrşiţi o nelegiuire atît de mare şi că păcătuiţi împotriva Dumnezeului nostru, luînd neveste străine?``
1328Unul din fiii lui Ioiada, fiul marelui preot Eliaşib, era ginerele lui Sanbalat, Horonitul. L-am izgonit dela mine.
1329Adu-Ţi aminte de ei, Dumnezeule, căci au spurcat preoţia şi legămîntul încheiat de preoţi şi Leviţi.
1330I-am curăţit de orice străin, şi am pus rînduială în tot ce trebuiau să păzească preoţii şi Leviţii, fiecare în slujba lui,
1331în ce privea atît darul lemnelor la vremi hotărîte, cît şi cele dintîi roade