Joseph Smith, Junior

1 Martie 1842

1 Martie 1842- La cererea domnului John Wentworth, editor şi proprietar al ziarului Chicago Democrat. Am scris următoarea schiţă a creşterii, progresului, persecuţiei şi credinţei Sfinţilor din Zilele din Urmă şi înaintea lui Dumnezeu am onoarea să-i fiu fondator. Domnul Wentworth spune că doreşte să-i furnizeze acest document domnului Bastow, un prieten al lui, care scrie istoria statului New Hampshire. Fiindcă dl. Bastow a făcut primii paşi spre a obţine informaţii corecte, tot ce îi voi cere lui, este ca el să pubice întreaga relatare, neîncărcată si fără deformări.

M-am născut în orăşelul Sharon, Comitatul Windsor, Vermont, la 23 decembrie 1805. Când aveam 10 ani, părinţii mei s-au mutat în Palmira, New York, unde noi am stat cam patru ani şi de unde ne-am mutat în oraşul Manchester. Tatăl meu a fost fermier şi m-a învăţat cum să fiu un gospodar. Cam la vârsta de 14 ani, am început să mă gândesc adânc la importanţa de a fi pregătit pentru viaţa de apoi şi întrebând despre planul salvării, am aflat că este o mare agitaţie în ideile religiilor, dacă am mers la o sectă, ei mi-au prezentat un plan, şi alt plan la altă sectă, fiecare arătând în parte felul lor proporiu de a crede summum bonum al perfecţiunii. Considerând că nimic nu ar fi corect, că Dumnezeu n-ar fi autorul al atâtor confuzii, am fost determinat să cercetez subiectul mult mai adânc, crezând că dacă Dumnezeu ar fi având o biserică, nu ar fi despărţită în fracţiuni, şi dacă El ar fi învăţat o sectă să practice într-un fel şi să administreze în anumite rânduieli, El nu ar învaţa pe altă sectă principiile care sunt diametral opuse.

Crezând cuvântul lui Dumnezeu, am încredere în cuvintele lui Iacov “Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea să o ceară de la Dumnezeu care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare şi ea îi va fi dată”. M-am retras într-un loc ascuns într-o poiană şi am început să-l chem pe Dumnezeu; în timp ce eram adâncit în rugăciune, mintea mi-a fost luată de lucruri cu care am fost înconjurat, am fost copleşit de o vizită cerească şi am văzut două personaje glorioase, care erau identice una cu cealaltă la trăsături şi luminozitate, înconjurat de o lumină strălucitoare, care eclipsa soarele la amiază. Ele mi-au spus că toate sectele aveau doctrine incorecte şi că nici una dintre ele nu îl cunoştea pe Dumnezeu ca Biserică şi regatul său: şi mi s-a poruncit “să nu mă alătur lor”, în acelaşi timp primind promisiunea că deplinătatea evangheliei ar trebui la un anumit timp să-mi fie cunoscută.

In după-amiaza zilei de 21 septembrie 1823 în timp ce îl rugam pe Dumnezeu şi îmi încercam credinţa în preţioasa promisiune a lui Dumnezeu, de o dată o lumină ca cea a zilei, numai că mult mai pură şi de o mai glorioasă aparenţă şi luminozitate, apăru în cameră; la început prima impresie a fost gândul că a luat foc casa noastră, apariţia a produs un şoc care mi-a pătruns în tot trupul; într-un moment un personaj a apărut înaintea mea înconjurat de o glorie mai puternică decât cea de care fusesem eu înconjurat. Acest mesager mi-a spus că este un înger al lui Dumnezeu, trimis să aducă veştile că promisiunea pe care Dumnezeu a făcut-o cu Israelul de altădată este pe cale să fie îndeplinită, că pregătirea pentru a doua venire a lui Mesia este aproape să înceapă, că la timpul când evanghelia în plinătatea ei să fie predicată cu putere către toate naţiunile, unde oamenii pot fi pregătiţi pentru domnia milenară. Mi s-a spus că am fost ales să fiu un intrument în mâna lui Dumnezeu să aduc la îndeplinire câteva din scopurile sale în glorioasa dispensaţie.

Am fost de asemenea informat cu privire la originea locuitorilor acestui continent şi arată cine erau, de unde au venit, o scurtă schiţă a originii, progresului, civilizaţiei, legi, guverne, dreptate şi nedreptate; binecuvântările lui Dumnezeu fiind până la urmă retrase de la ei ca oameni, mi-au fost toate cunoscute mie. Mi s-a spus unde sunt depozitate nişte plăci pe care este gravată o prescurtare a scrierilor unor profeţi din vechime care au existat pe acest continent. Ingerul mi-a apărut de trei ori în aceeaşi noapte şi mi-a explicat aceleaşi lucruri. După ce am primit multe vizite de la îngerul lui Dumnezeu explicându-mi maiestatea şi gloria evenimentelor care ar trebui să iasă la iveală în ultimele zile, pe 22 septembrie 1827, îngerul Domnului a dat gravurile pe mâinile mele.

Aceste scrieri erau gravate pe plăci care păreau a fi de aur, fiecare placă fiind de 6 inci lăţime şi 8 inci lungime şi nu aşa grele ca tinicheaua de rând. Ele erau pline de gravuri cu caractere egiptene şi strânse împreună în volume ca foile unei cărţi legată cu trei inele. Volumul a fost ceva aproape de 6 inci în grosime, o parte care a fost pecetluită. Caracterele părţii nepecetluite erau mici şi frumos gravate. Intreaga carte expunea multe semne din antichitate în construcţia ei, şi multă îndemânare în arta gravării.

In această importantă şi interesantă carte este relatată istoria vechii Americi din prima sa aşezare în colonii care a venit din Turnul lui Babel, la amestecarea limbilor de la începutul celui de-al cincilea secol al erei creştine. Noi am fost informaţi din aceste gravuri că America în timpurile străvechi a fost ocupată de două rase diferite de oameni. Prima rasă de oameni erau numiţi iarediţi şi au venit direct de la Turnul Babel. A doua rasă a venit direct din oraşul Ierusalim, cam 600 de ani înainte de Hristos.

Ei erau în principal israeliţi, descendenţi ai lui Iosif. Iarediţii au fost distruşi cam în timpul când israeliţii au venit din Israel care au urmat să moştenească ţara. Naţiunea principală a celei de-a doua rase a eşuat în bătălie la secolul al patrulea. Cei care au rămas sunt indienii care acum moştenesc ţara. Cartea spune de asemenea despre Salvatorul nostru care şi-a făcut apariţia pe continentul american după învierea sa, că el a stabilit evanghelia aici în toată plinătatea ei, bogăţia , puterea şi binecuvântările, că ei au avut apostoli, profeţi, păstori, învăţători, evangelişti, în aceeaşi ordine, aceeaşi preoţie, aceleaşi rânduieli, daruri, puteri şi binecuvântări de care noi ne-am bucurat pe continentul răsăritean, că oamenii erau judecaţi în consecinţă cu faptele lor, că ultimului dintre profeţii care au existat de-a lungul lor i s-a poruncit să scrie o prescurtare a profeţiilor lor, istoria şi altele, şi să le ascundă în pământ, şi asta ar trebui să iasă afară şi să fie unită cu Biblia pentru o completare a scopului lui Dumnezeu în ultimele zile. Pentru o relatare mai completă ar trebui să mă refer la Cartea lui Mormon, care a fost obţinută la Nauvoo, sau de la unul dintre elderii noştri care călătoreau.

De îndată ce veştile despre descoperirea ei au fost făcute, rapoarte false şi calomnii au zburat ca pe aripile vântului, în fiecare direcţie. Casa a fost frecvent înconjurată de gloate şi de însemnări răutăcioase făcute de oameni. De câteva ori am fost împuşcat şi foarte greu am scăpat şi s-a făcut uz de orice plan pentru a se lua plăcile de la mine; dar puterea şi binecuvântările lui Dumnezeu m-au însoţit şi câţiva au început să creadă în mărturia mea.

La data de 6 aprilie 1930 “Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă” a fost prima dată organizată în oraşul Fayette, comitatul Seneca, statul New York. Câţiva oameni au fost chemaţi şi rânduiţi prin spiritul revelaţiei şi al profeţiei şi au început să predice aşa cum spiritul le-a dat lor vorbirea. Şi cu toate că erau slabi, ei au fost întăriţi de puterea lui Dumnezeu şi mulţi au fost aduşi la pocăintă, au fost scufundaţi în apă şi au primit Duhul Sfânt prin aşezarea mâinilor. Ei au avut viziuni şi au profeţit, au scos afară diavoli şi cei bolnavi au fost vindecaţi prin aşezarea mâinilor. Din acel moment, lucrarea s-a delurat cu o rapiditate uimitoare şi s-au format biserici în statele New York, Pennsylvania, Ohio, Indiana, Illinois şi Missouri; în acest ultim stat s-a format un aşezământ considerabil în comitatul Jackson; mulţi s-au alăturat bisericii şi noi am crescut rapid; am cumpărat pământuri, fermele noastre produceau din belşug şi pacea şi fericirea erau în cercul nostru intern şi în vecinătatea noastră; dar cum nu puteam să ne asociem cu vecinii nostri (care mulţi dintre ei erau oameni de jos, care au fugit din faţa societăţii civilizate către graniţele statului pentru a scăpa de mâna justiţiei) în desfrânările lor din miez de noapte, în încălcarea Sabatului, în cursele de cai şi jocurile de noroc; ei au început prima oara să ridiculizeze, apoi să persecute şi în final un grup organizat de oameni răi s-au adunat şi au încendiat casele noastre, au mânjit cu păcură şi pene şi au biciuit pe mulţi dintre fraţii noştri; iar în final contrar legii, justiţiei şi umanităţii, i-au alungat din locuintele lor; şi care, fără case şi adăpost, au trebuit să cutreiere preeriile reci până când copiii şi-au lăsat urmele sângelui lor prin preerie. Aceasta a avut loc în luna noiembrie şi ei nu aveau alt înveliş decât acoperişul cerului, în acest anotimp neîndurător al anului; această procedură nu a fost bagată în seamnă de guvern şi chiar dacă noi aveam acte valabile pentru pământurile noastre şi nu a fost încalcată nici o lege, nu am putut obţine nici o alinare.

Acolo erau mulţi oameni bolnavi care în mod inuman au fost alungaţi din casele lor şi care au trebuit să îndure tot acest abuz şi să-şi caute case unde puteau să se aşeze. Rezultatul a fost că o mare parte dintre ei fiind lispiţi de confortul vieţii şi de îngrijirea necesară au murit; mulţi copii au rămas orfani, soţii văduve şi bărbaţi văduvi; fermele noastre ne-au fost luate din posesiune de către oamenii răi, multe mii de vite, oi, cai şi porci ne-au fost luate şi bunurile caselor noastre, bunurile magazilelor şi presa de tipărit şi scris au fost sparte, luate sau de altfel distruse.

Mulţi dintre fraţii noştri s-au mutat în comitatul Clay unde au stat pană în anul 1836, trei ani; acolo nu au fost acte de violenţa, dar au fost ameninţări cu violenţa. Dar în vara anului 1836 aceste ameninţări au început să ia o formă mai serioasă, de la ameninţări s-au făcut apeluri pentru întâlniri publice, au fost încălcate rezoluţii, au fost ameninţaţi cu distrugere şi răzbunări şi lucrurile din nou au luat o atitudine temătoare; comitatul Jackson a fost un precedent suficient şi cum autorităţile în acest comitat nu au intervenit ei s-au lăudat că nu ar face asta; care în petiţia către autorităti am fost prea încrezatori, şi după multă privaţiune şi pierderea proprietăţilor, am fost din nou alungaţi din casele noastre.

Următorul loc în care ne-am aşezat au fost comitatele Caldwell şi Daviess, unde am făcut aşezări întinse şi largi, gândindu-ne să ne eliberăm de forţa opresiunilor prin aşezarea în noi comitate cu foarte puţini locuitori în ele; dar aici nu am putut să trăim în pace pentru că în 1838 am fost din nou atacaţi de grupuri de oameni răi; un ordin de exterminare a fost dat de guvernatorul Boggs şi sub sancţiunea legii, un grup organizat de bandiţi au cutreierat statul, ne-au jefuit vitele, oile, porcii etc, mulţi dintre noi au fost ucişi cu sânge rece, castitatea femeilor noastre a fost violată şi am fost forţaţi să semnăm desproprietărirea noastră sub ameninaţarea sabiei; şi după ce am îndurat fiecare umilinţă care ni se putea întâmpla de la o banda de prădători inumani şi nelegiuiţi, de la doisprezece la cincisprezece mii de suflete: bărbaţi, femei şi copii au fost alungaţi din căminele lor, din pământurile asupra cărora aveau acte legale; fără casele lor, fără prieteni şi lipsiţi de un cămin (în mijlocul iernii) au pribegit ca exilati pe pământ sau să caute un azil într-un climat mai vesel şi printre oameni mai putin barbari. Mulţi s-au îmbolnăvit şi au murit ca o consecinţă a frigului şi a nenorocirilor pe care le-au avut de îndurat; multe soţii au fost lăsate văduve şi copii orfani şi părăsiţi. Mi-ar lua mai mult timp decât aş avea să descriu nedreptatea, greşelile, crimele, vărsările de sânge, hoţiile, sărăcia şi durerea cauzate de procedurile barbare inumane şi fărădelegile statului Missouri.

In situaţia la care am făcut aluzie mai înainte, am ajuns în statul Illinois în anul 1839, unde am găsit un popor ospitalier şi un cămin prietenos: nişte oameni care voiau să fie guvernaţi de principiile legii şi umanităţii. Am început să construim un oraş numit Nauvoo în comitatul Hancock. Număram cam de la şase la opt mii aici, în afară de un număr foarte mare în comitatele dimprejur, şi în aproape fiecare comitat al statului. Noi aveam un act al oraşului acordat nouă; un act pentru o Legiune ale cărei trupe numără acum1,500 de oameni. Avem de asemenea un act pentru o Universitate şi pentru o Societate de Agricultură şi Producţie, avem propriile noastre legi şi administratori şi posedam toate privilegiile de care se bucura fiecare cetăţean liber şi instruit.

Persecuţiile nu au oprit progresul adevărului, doar au adăugat gaz pe foc şi care s-au întins cu o răspândire rapidă. Mândrii de cauza cu care ei s-au însoţit şi convinşi de nevinovăţia noastră, şi a adevărului din sistemul lor, între calomnii şi reproşuri, elderii acestei Biserici au mers înainte şi au adus evanghelia în aproape fiecare stat din Uniune; a pătruns în oraşele noastre, s-a întins peste satele noastre şi a fost cauza pentru care mii dintre cetăţenii noştri inteligenţi, nobili şi patrioţi i-au respectat preceptele divine si au fost cârmuiţi de Adevărurile sacre. S-a întins de asemenea în Anglia, Irlanda, Scoţia şi Ţara Galilor unde în anul 1840 au fost trimişi câţiva dintre misionarii noştri şi peste cinci mii s-au alăturat Standardelor Adevărului; aici sunt acum numeroşi oameni care ni se alătură în fiecare ţinut.

Misionarii noştri merg înainte spre diferite naţiuni, şi în Germania, Palestina, Noua Olandă, Australia, Indiile de Est şi în alte locuri, Standardele Adevărului au fost ridicate, nici o mâna a răului nu a putut să oprească lucrarea din progres; persecuţiile pot tulbura, gloatele pot coaliza, armatele se pot aduna, calomniile pot defăima, dar Adevărul lui Dumnezeu va merge înainte curajos, nobil şi independent până când pătrunde în fiecare continent, vizitează fiecare zonă, trece peste fiecare ţară şi sună în fiecare ureche, până cand scopurile lui Dumnezeu vor fi îndeplinite şi Marele Iehova va spune că lucrarea este înfăptuită.

Noi credem în Dumnezeu, Tatăl Etern, şi în Fiul Său, Isus Hristos şi în Duhul Sfânt.

Noi credem că orice persoană trebuie să fie chemată de Dumnezeu prin darul profeţiei şi prin aşezarea mâinilor de către cei care au autoritatea, pentru a propovădui Evanghelia şi a îndeplini rânduielile ei.

Noi credem tot ceea ce Dumnezeu a revelat, tot ceea ce El revelează în zilele noastre şi credem că El ne va revela, încă, multe lucruri importante referitoare la împarăţia lui Dumnezeu.

Cu respect,

Joseph Smith